Semnalarea în anul 1976 la cca. 350 - 400 m E de incinta fortificată şi 50 m N spre râul Bistra, în cimitirul satului a cărămizilor romane dintre care şi cea cu ştampila COH I S1 a ridicat o serie de probleme rămase de-a lungul anilor doar la stadiul de ipoteze. În primăvara anului 2009, mai precis în data de 10 martie, autorităţile locale, respectiv d-nul primar al comunei Zăvoi, Antonie Bunei, m-a anunţat de... apariţia unor ziduri groase din piatră legate cu mortar în cimitirul satului, unde urma să fie înmormântată o persoană. Ca urmare a acestui anunţ, m-am deplasat la faţa locului unde am hotărât de comun acord cu primarul şi preotul înmormântarea în altă parte a cimitirului a persoanei decedate. Din momentul apariţiei primelor ziduri ne-am propus doar recuperarea materialului arheologic şi dezvelirea unei părţi din construcţie. Lucrurile au luat o altă turnură decât cea pe care am preconizat-o, datorită apariţiei bazinului de apă caldă dar şi extinderii ruinelor antice în curtea unui locuitor al comunei Zăvoi, care a fost de acord să extindem cercetările în grădină. Am trasat o suprafaţă cu dimensiunile de 15 x 15 m orientată N - S, pe care am împărţit-o în carouri de 2 x 2 m. Extinderea cercetărilor am făcut-o numai spre S, unde se află grădina casei cu nr.140. Cercetarea arheologică efectuată la Zăvoi - Cimitirul Ortodox a fost eşalonată pe două perioade calendaristice, reprezentând lunile martie - mai şi iunie iulie 2009, având sprijinul material şi moral al doamnei dr. Ada Chisăliţă, director DCCPCN Caraş-Severin şi al domnului primar Antonie Bunei. Din primele cercetări ne-am dat seama că suntem în faţa unui complex de băi antice acoperite de un strat de pământ şi moloz modern. Zidurile ce au lăţimea pe toată suprafaţa cercetată de 0,65 m, sunt realizate din piatră fasonată de carieră foarte bine lucrată şi legată cu mortar de foarte bună calitate. Prima încăpere dezvelită o reprezintă caldarium-ul sau Camera B cum am denumit-o noi şi are dimensiunile de 3,70 x 2 m. Această cameră am curăţat-o până la podeaua de opus signinum, mai bine zis până la adâncimea de 0,80 m. Această încăpere a fost căptuşită cu pereţi groşi de opus signinum ce ating dimensiunea de 0,40 m. La bază pot fi observate urmele lăsate de la pilele de hypocaustum. Următoarea încăpere o reprezintă Camera A ce are dimensiunile de 4,50 x 5 m şi care a fost curăţată până la adâncimea de 1 m unde am dat de baza de opus signinum, pe care am reuşit să mai descoperim 10 cărămizi cu dimensiunile de 32 x 30 cm ce au rol de pile de hypocaustum. Încăperea D cu dimensiunile de 3,70 x 2,40 m am curăţat-o numai parţial datorită prezenţei unui nuc pe care l-am ocrotit şi nu l-am tăiat. Am cercetat numai o porţiune de 2 x 40 m până la adâncimea de 0,60 m şi care se compune dintr-un strat compact de lut galben. Camera C se pare că reprezintă frigidarium, cu dimensiunile de 3,70 x 5 m a fost cercetată parţial datorită existenţei în interiorul acesteia a unui mormânt actual. Am reuşit însă să curăţăm o parte din cameră care este căptuşită cu pereţi de opus signinum ce au grosimea de 0,25 m iar baza este realizată tot din opus signinum. Pe pereţi am constatat existenţa unor tegule dreptunghiulare ce au cant pentru îmbinare. Acestea seamănă cu tipul de ţigle „solzi" folosit la sfârşitul secolului al XIX-lea. A doua etapă de cercetare de la Zăvoi am efectuat-o în perioada lunilor iunie-iulie, când am dezvelit încăperile E şi F. Încăperea E are dimensiunile de 8,30 X 3 m şi o absidă cu lăţimea de 4 m şi deschiderea acesteia de 2 m. În cea mai mare parte din băile cercetate în Dacia (Castre), încăperea în care se află absida este destinată bazinului de apă caldă caldarium, numai că în cazul nostru nu avem nici un indiciu în acest sens şi după structură suntem mai aproape de un tepidarium. În primul rând această încăpere este căptuşită de un strat de cca. 0,01-0,02 m de opus signinum pentru a proteja de infiltraţiile de fum de la instalaţia de hypocaustum. Au fost descoperite şi şase cărămizi cu rol de pile. La S de această încăpere se află un zid din piatră ce are lungimea de 2,30 m şi care nu închide încăperea ci permite trecerea aerului cald la următoarea încăpere pe care nu am mai reuşit să o cercetăm. Cea mai interesantă şi cea mai importantă încăpere o reprezintă camera F, cu dimensiunile de 8,5 x 6 m ce se pare că ar reprezenta apodyteriumul. Această încăpere este străbătută de un canal cu lăţimea de 0,30 m pe care la adâncimea de 0,50 m sunt puse cărămizi. La rândul său, canalul este acoperit de lespezi mari de piatră de carieră cu dimensiunile de 1 x 0,60 m, care sunt acoperite de un strat de piatră de râu, peste care se află un strat compact de opus signinum pe care se aflau bucăţi dreptunghiulare de gresie cu dimensiunile de 11 x 5 x 3 cm ce aveau rol de paviment. Nu am găsit nici o bucată in situ dar structura cât şi tehnica de execuţie este similară cu încăperile în care au fost descoperite mozaicuri romane. În exteriorul încăperii am reuşit să dezvelim o parte din structura compactă din piatră de carieră a unui monument care în bună parte a fost devastat de hoţii de antichităţi. Întreg complexul este construit din piatră de carieră fasonată legată cu mortar. În interiorul încăperii încălzite prin podea, se mai păstrează câteva cărămizi ce au fost folosite ca pile pentru susţinerea podelei (suspensura) din care se mai păstrează doar o singură bucată. Materialul arheologic este destul de sărăcăcios şi este reprezentat doar prin câteva fragmente ceramice, cuie şi cărămizi care în majoritate au fost descoperite în canale. Canalele au fost colmatate încă din antichitate aşa cum rezultă din descoperirea unei monede (denar) din timpul Sabinei (126 p.Chr), soţia împăratului Hadrian. În actualul stadiu al cercetărilor se pare că suntem în faţa unui complex de băi asemănătoare doar cu cele destinate celor mai importante personalităţi. Asemănările sunt izbitoare, păstrând totuşi proporţiile, cu acest tip de construcţii cunoscute la Roma (Termele lui Caracalla) sau în Pompei. O altă asemănare, însă mult mai aproape de noi, o constituie construcţia de tip domus, pe care am cercetat-o în perioada 1985-1989 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi care reprezintă Domus Procuratoris. Diferenţa dintre cele două rezidă atât din calitatea lucrării cât şi a materialului folosit, care în cazul descoperirii de la Zăvoi este net superioară celei de la Ulpia Traian Sarmizegetusa. În perioada imediat următoare propunem conservarea primară a întregului complex şi punerea în valoare din punct de vedere turistic. Pentru anul viitor intenţionăm extinderea cercetărilor pe latura de S unde se extind încăperile destinate cu hypocaust.