Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Achim | Irina Adriana | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Bărbulescu | Theodor | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Beldiman | Corneliu | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti | |
Covacef | Zaharia | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Dobrinescu | Cătălin | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Ene | Daniel Lucian | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Floca | Ana-Maria | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Herlea | Simona Maria | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Ionescu | Clara | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Munteanu | Florentin | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Opriş | Ioan Carol | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Paşca | Mihaela | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Pascu | Cătălin | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Pinter | Zeno-Karl | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Potârniche | Tiberiu | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Raţiu | Alexandru-Mircea | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Sion | Anişoara | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Speriatu | Vicenţiu | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Ştefan | Călin Dan | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Ştefan | Maria Magdalena | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Stoian | Gabriel | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Urduzia | Claudia | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Suprafaţa cercetată: platoul A, situat la cca. 300 m spre E de intrarea în cetate, şi pe platoul B (terme) aflat la jumătatea distanţei dintre cele două repere menţionate. Cercetările întreprinse începând cu anul 20084 pe platoul A au urmărit identificarea complexelor şi a conexiunilor cu locuirea intramuros şi, nu în ultimul rând, stabilirea stratigrafiei generale a situaţiei arheologice din această zonă. Cer...cetarea generală din sectorul X (necropole şi termele cetăţii romane) are ca obiectiv major identificarea limitelor spaţiale ale necropolelor cunoscute şi a structurilor de locuire extramurană identificate până acum. În anii 1970-1990 au fost executate cercetări pe platoul B unde au fost identificate elemente ale necropolei romano-bizantine şi bizantine, cât şi termele cetăţii Capidava. Pe platoul A nu au fost întreprinse cercetări sistematice, însă au fost sesizate ziduri de piatra la suprafaţa terenului şi au fost găsite fragmente ceramice. Necropola (sectorul X) - primele săpături în marginea de NV a necropolei au fost efectuate de Gloria Ceacalopol în 1958-59; în două secţiuni largi de 2 m orientate NE-SV, practicate în grădina locuitorului Gheorghe Petcu (astăzi proprietăţile) care tăiau primul val al cetăţii romane târzii au fost identificate mai multe morminte medio-bizantine, un mormânt roman-târziu, precum şi un mormânt colectiv medio-bizantin, reprezentând probabil înmormântarea, precipitată a unui grup străin de comunitatea locală, căzut în lupte în faţa cetăţii. Săpăturile au fost reluate (Valeriu Georgescu) în 1975 cu prilejul construirii şoselei judeţene Cernavodă-Saraiu, modernizate, care străbătea aria necropolei, afectând foarte multe morminte. Într-o fază iniţială săpăturile au avut caracter de salvare, neputându-se folosi nici un plan topografic de situaţie, nici trasee de săpătură metodice; mulţi tumuli decapitaţi de constructori a trebuit să fie deschişi în suprafaţă. Termenul de necropolă cuprinde de fapt patru structuri funerare de ansamblu distincte: o necropolă tumulară hallstattiană (Babadag III); o necropolă tumulară romană care suprapune aria celei hallstattiene şi în câteva cazuri îi refoloseşte tumulii; o necropolă plană, creştină, romană târzie şi romano-bizantină; o necropolă plană creştină medio-bizantină. În colţul de V al necropolei fuseseră construite, anterior extinderii înmormântărilor, termele castrului roman. Planul topografic de situaţie a fost ridicat în anul 1979 de Valerian Bărbuţă şi nu a cuprins şi aria termelor. S-au săpat 10 tumuli, dintre care numai ultimii 5 în sistemul profilelor axiale, precum şi un mare număr de morminte plane. Săpăturile au fost întrerupte între anii 1983 şi 1992 când eforturile s-au concentrat asupra termelor romane; în 1993-1997 s-a săpat tumulul 15. Începând din 1997 aria necropolei şi termelor nu a mai constituit obiect de cercetare (cu excepţia campaniei 2005, când un colectiv al Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia a efectuat săpături în extremitatea de N şi NV a termelor). Este necesar să se iniţieze măsuri de conservarea-restaurarea termelor şi de protejare a ariei necropolei, deoarece există tendinţa ocupării acestei arii cu construcţii de locuinţe, cât şi intenţii de valorificare a terenului în alte proiecte ale primăriei locale din Topalu. Pe platoul A am trasat două secţiuni în cruce, orientate E - V (40 x 2 m), N - S (32 x 2 m) în care am identificat trei niveluri de locuire din perioada romană, urmate de o perioadă de abandon. În cursul sec. X - XI p.Chr. spaţiul este refolosit, de data aceasta ca necropolă a locuitorilor din cetatea bizantină. Pe platoul B am trasat o secţiune de control de 11 x 2 m, orientată N - S, cu scopul de a identifica eventuale morminte din perioada medievală şi a delimita în acest sens necropola bizantină. Menţionăm, că acest platou a fost intens exploatat încă din antichitate, când au fost construite termele cetăţii şi mai târziu în perioada modernă, când au fost ridicate depozitele de grâne ale C.A.P. Ţinând cont de aceste date, am trasat secţiunea pe marginea de E a platoului, pe o panta lină, într-o zonă neafectată de intervenţii antropice. La aproximativ -0,80/0,90 m au fost descoperite, în linie, cinci morminte de inhumaţie din perioada medievală. Pe platoul A primului nivel de locuire romană îi corespunde o unitate stratigrafică cu materiale arheologice de la sf. sec. I – sec. II p.Chr., respectiv complexul C4, un şanţ săpat în loess, cu adâncimea de 0,50/0,60 m şi lăţimea de 0,60/0,70 m, în care am găsit ceramică şi alte materiale arheologice databile în perioada menţionată. Orientat E - V, paralel cu marginea platoului dinspre Dunăre, acest complex pare că delimitează intrarea accesibilă dinspre N a zonei. Peste acest complex am constatat existenţa unui nivel de abandon, ce conţinea câteva fragmente ceramice de dimensiuni reduse. Următorul nivel de locuire, în ordinea în care se succed, este din prima jumătate a sec. IV p.Chr., după cum reiese din materialul arheologic şi numismatic identificat aici. Pe nivelul de călcare, cu aspect de bătătură, au fost descoperite monede, fragmente ceramice şi alte materiale arheologice, care sugerează această încadrare cronologică. Acestui nivel îi corespund două complexe, un zid de piatră legată cu pământ, cu lăţimea de 0,70 m, orientat ESE-VNV, din care se mai păstrează trei asize, demantelat, în mare parte şi o vatră – C25. Nivelul ultim de locuire datează tot din sec. IV p. Chr. şi se delimitează de cel anterior printr-un şir de pietre ţigle şi olane sparte surprinse în profilul de N al secţiunii orientată est-V. Acestui nivel îi corespund colţul unei încăperi de piatră legată cu pământ cu un pavaj la interior din dale de calcar şi două gropi tip „clopot”. Zidul de piatră apare la nivelul vegetalului actual, iar materialul arheologic constă din fragmente ceramice specifice sec. IV p. Chr., iar cele peste 40 de monede descoperite sunt din sec. III-IV p.Chr., cele mai vechi nedepăşind perioada Valentinian – Valens6. În 2010 am deschis o suprafaţă de aproximativ 80 m2 în zona pavajului şi a zidului descoperite pe ultimul nivel de locuire. Zidul, orientat N - E, cu o lăţime de 0,65/0,70 m, se păstrează pe o lungime de cca. 7 m, restul fiind demantelat. În aceeaşi situaţie se află şi pavajul. Din această suprafaţă provin câteva fragmente de amforă şi 8 monede de bronz aparţinând aceleiaşi perioade. Alături de aceste materiale au apărut şi câteva fragmente ceramice din sec. X-XI p.Chr. O vatră simplă cu diametrul de 1 m poate fi atribuită orizontului cu morminte medievale. Cele două morminte de inhumaţie, identificate până acum, ne determină să apreciem că platoul A a fost folosit, ca necropolă, în perioada medievală, de către locuitorii cetăţii bizantine. Fragmentele ceramice descoperite şi vatra sunt conexate perioadei de utilizare a acestui spaţiu ca necropolă, prezenţa lor fiind legată de ritualurile desfăşurate aici. Platoul A este despărţit de platoul B (terme) spre V de o viroagă orientată N – S către Dunăre. Pe platoul B au fost descoperite 5 morminte de inhumaţie. În baza unei analize sumare, apreciem că aceste morminte aparţin epocii medievale, încadrarea lor cronologică strictă urmând sa fie făcută după restaurarea-conservarea şi analiza inventarului metalic descoperit. M1. Mormânt de inhumaţie, fără sicriu, identificat la –0,80 m. Scheletul, de adult, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâinile împreunate pe bazin. Fără inventar. M2. Mormânt de inhumaţie, în groapă simplă, patrulateră (1,50 x 0,50 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,25 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna stângă pe piept şi mâna dreaptă pe bazin. Capul era sprijinit pe o „pernă” de pietre. Fără inventar. M3. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (1,90 x 0,95 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de -0,70 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, capul cu privirea spre umărul stâng şi mâinile împreunate pe piept. Pe unul din degete avea un inel de bronz. M4. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (2,15 x 0,75 m), fără sicriu, identificat la –0,95 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,55 m faţă de nivelul actual de călcare. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna dreaptă spre umărul drept şi mâna stângă pe piept. Inventar: un cercel de tip verigă simplă din bronz, descoperit în zona capului şi doi bumbi-nasturi, tot din bronz, bitronconici, descoperiţi în regiunea umerilor. M5. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (1,90 x 0,60 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,30 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna dreaptă pe piept. Datorită stării deteriorate de conservare poziţia mâinii stângi nu poate fi precizată. Capul era sprijinit pe o „pernă” de piatră. Fără inventar. Concluzia ce se conturează în urma cercetărilor întreprinse până acum pe cele două platouri aflate în apropierea cetăţii este aceea că locuirea romană extramuros încetează cândva, la sfârşitul sec. IV p.Chr., ultimele monede fiind de la Valens. Zidurile locuinţelor de aici au fost demantelate, probabil în aceeaşi perioadă, când se constată o extindere a spaţiului locuibil din cetate, încăperile fiind prelungite până în incintă. Mormintele descoperite pe ambele platouri sugerează folosirea ca necropolă a acestui spaţiu în perioada medievală. [Cătălin Ionuţ Dobrinescu]