Cercetările din campania 2010 au avut drept scop epuizarea subarealului V4bNord, respectiv partea dinspre E, ce avea dimensiunile de 9 x 2,5 m, porţiune rămasă nefinalizată în campania precedentă. Totodată, au mai fost deschise două noi subareale învecinate, V1aN şi V1bN, cu dimensiunile de 9 x 9 m, plasate în partea de S a platoului, în apropiere de zona de acces pe platoul Cetăţuii. În campania din acest an ...depunerea de epoca bronzului a fost cercetată doar în subarealul V4bN. Locuirea de epoca bronzului, puternic afectată de acţiunile antropice din epoca fierului, a putut fi documentată secvenţial, doar pe o suprafaţă relativ redusă, de cca. 4 m2. Au fost surprinse trei complexe, ambele reprezentând gropi, dar acestea s-au păstrat parţial, fiind puternic afectate de complexele dacice. Pe baza cercetărilor din acest an a fost confirmată stratigrafia generală a epocii bronzului identificată în acest sit. Cea mai veche etapă aparţine stilului fazei Monteoru Ic3, locuirea de epoca bronzului încheindu-se la nivelul stilului IIa/IIb. Fragmentele ceramice recoltate provin de la forme ceramice tipice, precum: ceşti cu una sau două toarte, cupe cu marginile răsfrânte în exterior, vase-sac, străchini etc. Motivele decorative identificate sunt reprezentate de cercuri concentrice realizate prin incizie, triunghiuri simple, duble sau multiple haşurate la interior sau nu, ghirlande simple, duble sau multiple, şiruri de împunsături etc. În subarealul V4bN au fost cercetate integral sau parţial 5 complexe descoperite în campaniile trecute, dar şi 6 complexe noi. Dintre acestea remarcăm complexele 55, 4 şi 36. Cpl.55 – reprezintă un bordei, puternic afectat de 5 gropi săpate ulterior, descoperit şi cercetat parţial în campania din 2009. În această campanie a fost cercetată jumătatea de E a bordeiului, care intra foarte puţin şi în malul de E al suprafeţei. Pe baza datelor culese pană în prezent se poate deduce că avea o formă aproximativ rectangulară, cu dimensiunile de 4,50 x 4 m. Adâncimea nu este constantă, fiind cuprinsă între 0,70 şi 0,90 m. În malul de E al săpăturii s-au putut observa mai multe trepte ce pot fi puse în legătură cu o posibilă intrare. În partea opusă, spre N, fusese amenajat un cuptor menajer, cercetat integral în 2009. Umplutura bordeiului este de culoare brună, foarte compactă şi conţine mult pigment de lipitură, materiale arheologice (fragmente ceramice, numeroase oase de animale şi bucăţi de lipitură arsă cu urme de nuiele sau stâlpi de lemn cu secţiune rectangulară) şi foarte rar pietre de râu. Materialul ceramic este relativ sărac şi extrem de fragmentat, însă câteva fragmente tipice provenind de la borcane, castroane şi oale cenuşii lucrate la roată, de factură Latène, asigură încadrarea acestui complex în sec. IV-III a.Chr. Pe baza unor importuri greceşti şi celtice descoperite în alte câteva complexe, se poate restrânge datarea bordeiului şi a locuirii din această perioadă, doar la sec. III a.Chr. Celelalte complexe cercetate sunt din sec. II-I a.Chr. şi reprezintă doar gropi. Acestea au forme cilindrice, sau uşor tronconice, umplutura lor fiind foarte afânată, plină de resturi menajere (fragmente ceramice, bucăţi de lipitură arsă sau nearsă, crustă de vatră, oase, cărbune, cenuşă) sau pietre. Dintre acestea remarcăm complexul 4, ce are o adâncime de 3,25 m faţă de nivelul de săpare şi diametrul bazei de 2,35 m, şi complexul 36, cu o adâncime de 2,60 m şi diametrul bazei la profilul magistral de est, de 2,00 m. Din aceste două gropi, dar şi din celelalte, au fost recoltate cantităţi foarte mari de fragmente ceramice şi vase întregi sau parţial întregibile (borcane, căni, fructiere, ceşti-opaiţ, boluri cu decor în relief), precum şi piese metalice (cuţite, vârf de săgeată, fragment de fibulă din fier), din lut (fusaiole sau jetoane), corn (plantator) sau sticlă (mărgele). Alegerea unui nou sector de săpătură, situat în partea de S a platoului, a avut la bază o serie de date obţinute prin mijloace geofizice (magnetometrie şi rezistivitate), ce păreau să pună în evidenţă existenţa unor edificii în această locaţie. În arealul V1aN s-a săpat până la cota medie de -0,35 m, nefiind identificat nici un complex sigur. Stratul de cultură dacic începea la cota medie de aproximativ -0,15 m şi avea o textură măzăroasă, uşor afânată. La cotele de -0,25-0,35 m au fost dezvelite mai multe aglomerări de bolovani de râu, care pot fi legate de posibile complexe adâncite, nedetectate în acest stadiu. Remarcăm cantitatea foarte mare de materiale arheologice, în special fragmente ceramice, unele plasate în mici aglomerări, altele dispuse aleatoriu în strat. Notăm fragmente de borcane parţial întregibile, fragmente mari de pithos, un fragment dintr-o cupă de fructieră lucrată la roată, precum şi un ulcior cenuşiu, lucrat la roată, din care lipsea toarta şi buza, plin cu oase mici de oaie, puternic arse. În arealul V1bN au fost identificate, imediat sub nivelul vegetal actual, două complexe. Complexul 1 se prezintă ca o „platformă” de pământ galben, compact, în care apar rar pigmenţi de lipitură arsă sau cioburi mărunte. S-a observat pe o suprafaţă de 4 x 3 m, începând de la cota -0,12 m, în colţul de N al suprafeţei. În acest stadiu de cercetare nu putem face aprecieri asupra funcţionalităţii complexului, însă cantitatea foarte mare de pământ galben, adus din altă parte, sugerează existenţa unui edificiu. Cpl.2 reprezintă o aglomerare de bolovani de râu şi material arheologic (fragmente ceramice şi oase de animale. S-a observat la cotele de -0,22/0,25 m şi are dimensiunile de 2,20 x 2 m. Dispunerea pe cant a unor fragmente ceramice şi oase ne indică faptul că avem de a face cu un complex adâncit. Dintre descoperirile notabile făcute în această suprafaţă, menţionăm 3 fragmente de statuete zoomorfe de tip Cârlomăneşti, dintre care una reprezenta un porc mistreţ. Piesele descoperite în această campanie au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, unde vor fi restaurate şi expuse publicului. Observaţiile de săpătură au fost înregistrare în jurnalul de şantier, iar materialul arheologic descoperit, a fost spălat şi ambalat. Înregistrarea materialelor arheologice descoperite a fost făcută în Registrul de evidenţă a pachetelor şi pieselor (497 de înregistrări). În vederea documentării grafice a fost realizat un număr de 13 planuri şi 7 profile, la scara 1:10 şi 1:20 (planuri generale şi de detaliu), precum şi numeroase fotografii şi filme.