Cercetarea arheologică de anul acesta a avut ca scop continuarea lucrărilor începute cu câţiva ani în urmă în zona numită de noi Insula 3, situată în partea de V a forului. Întrucât timpul şi banii nu au fost suficienţi, ne-am văzut nevoiţi să renunţăm la terminarea cercetării fazei de lemn din suprafaţa Su1. Din aceste motive ne-am concentrat atenţia asupra secţiunii S4, situată în partea de V a zonei cercetat...e, întrucât aici aveam un nivel de demolare consistent, pe care nu am reuşit nici în această campanie să-l îndepărtăm în totalitate, şi canale târzii ce distrugeau stratigrafia romană, care trebuiau înlăturate în vederea campaniilor următoare. De asemenea în acest an ne-am propus şi continuarea lucrărilor de conservare a zidurilor, demarate anii trecuţi. Din anul 2005 şi până în 2009 în acest sector au fost deschise şase secţiuni (S1, S2, S3, S4, S5 şi S6). Aici au fost cercetate mai multe clădiri şi drumuri aparţinând fazei construcţiilor de piatră dar şi construcţii din lemn, anterioare acestora. O descoperire interesantă a constituit-o apariţia unui atelier, aparţinând fazei de lemn, în care se prelucrau obiecte din os şi corn. În anii precedenţi am folosit S4 mai mult pentru a da de lucru oamenilor atunci când apa de ploaie nu ne permitea accesul în Su1 sau pentru ca arheologii să-şi poată pregăti suprafeţele ce urmau a fi documentate prin fotografii sau desen. Din aceste motive adâncirea în nivelul de demolare foarte consistent nu s-a realizat cu aceeaşi rapiditate ca şi în suprafaţa Su1. Cu toate acestea, am reuşit să surprindem zidurile de la două clădiri distincte şi probabil un cardo care le despărţea. Din păcate, chiar pe traseul drumului ne-am confruntat cu un canal târziu care a refolosit lespezile din cardo şi a distrus parţial structurile de zidărie. La îndepărtarea nivelului de demolare s-a lucrat manual cu târnăcopul şi cu lopata, iar în porţiunile în care s-a reuşit atingerea unor faze mai vechi arheologii au recurs la uneltele specifice (şpaclu, mătură, etc.). După încheierea acestor lucrări preliminare s-au realizat fotografiile şi desenele documentare. Lucrările au debutat în luna septembrie prin curăţarea secţiunilor arheologice deschise în anii anteriori şi prin îndreptarea profilelor acestora. Suprafaţa constituită anii trecuţi prin demontarea martorilor dintre secţiunile S1, S2, S3, S5 şi S6 a fost denumită Su1 şi datorită îndreptării profilelor a ajuns să aibă lungimea E - V de 49 m şi lăţimea N - S de 8 m. Secţiunea S4 a fost de asemenea extinsă cu 2,5 m spre V, ajungând la dimensiunile : E - V 10 m şi N - S 7,5 m. În acest an datorită timpului limitat şi a forţei de lucru reduse în Su1 s-a mers pe conservarea zidurilor aflate într-o stare de prezervare foarte precară, iar cercetarea efectivă s-a îndreptat asupra S4. Continuând dezvelirea zonei cuprinsă între zidurile paralele Z18 şi Z19, zonă considerată din timpul săpăturilor anterioare ca fiind o stradă orientată N - S (cardo), am putut constata că de sub zidul Z19 ieşea oblic, pe direcţia SV–NE, un canal roman din piatra, C13 cu o lăţime interioară de 0,38-0,40 m. Tot aici am mai putut vedea că atunci când au fost construite clădirea cuprinsă între zidurile Z19 şi Z21 şi drumul menţionat anterior, au fost demolate o serie de ziduri din piatră aparţinând unei faze anterioare. Au fost surprinse trei astfel de ziduri. Primul dintre ele era orientat N – S şi se mai păstrează doar şanţul de fundaţie umplut cu moloz. Acest zid, denumit Z24, are o lăţime de 0,55 m şi apare la 1,20 m Est faţă de zidul Z19 traversând secţiunea pe toată lăţimea ei. În apropierea profilului de N al S4, Z24 se intersectează cu un alt zid, Z25. Acesta este orientat pe direcţia E - V, are lăţimea de 0,50 m şi pe o porţiune de 3,20 m s-a păstrat până la o înălţime de 0,20 m. Capătul său vestic a fost tăiat de canalul roman C13, iar cel estic de un canal târziu C14. La 1,10 m S faţă de Z25, între Z19 şi C14 a mai putut fi observată şi amprenta unui alt zid scos, denumit Z26. Acest zid orientat E - V pare să fi avut o lăţime de 0,55 m şi a putut fi surprins ca ieşind de sub Z19 în partea de V, în partea de E fiind distrus de canalul târziu C14. Acest canal târziu a fost surprins venind de la V de zidul Z19, a cărui fundaţie pare că o perfora (canalul nu taie zidul ca în majoritatea situaţiilor întâlnite în „Insula 3”, probabil şi datorită masivităţii zidăriei, Z19 având o lăţime de 1,15 m). La E de Z19, C14 merge relativ drept de la V spre E până în apropiere de Z18, aici făcând un cot de 900. Din acest punct direcţia de curgere a canalului se schimbă, devenind S - N, paramenţii săi până la ieşirea din S4 fiind formaţi din zidul Z18 şi un perete construit din piatră refolosită (inclusiv lespezi din pavajul drumului), paralel cu acesta. Lângă profilul de N pe fundul acestui canal se mai păstrează urma zidului Z25. În jumătatea de V a S4 a continuat dezvelirea unei clădiri cu ziduri surprinzător de groase. Dacă Z19 are lăţimea de 1,15 m, Z21, ce merge în paralel cu primul şi închide clădirea în partea de V, are lăţimea de 1,75 m. La un moment dat Z21 a fost dublat în interior de un alt zid, Z22, spaţiul dintre ele fiind umplut cu lut. În total lăţimea comasată a celor două ziduri şi a umpluturii dintre ele ajunge la aproximativ 3 m. Din interiorul camerelor acestei clădiri au putut fi recuperate un număr foarte mare de fragmente de placaj din marmură (unele, frumos ornamentate), bucăţi de tencuială pictată şi câteva piese de mozaic alb cu negru. În partea de N a clădirii, în camera delimitată de zidurile Z19, Z20 şi Z22, la o adâncime de 1,80 m şi la 0,50 m sub nivelul crepidei zidurilor, apare o podea din mortar alb. Podeaua are dimensiunile de 2,20 m X 1,70 m, partea de Nord fiind distrusă de o groapă modernă. Această structură este formată dintr-un rând de pietre de râu, bine aranjate, urmat de un strat de pietriş tasat, gros de 0,08-0,10 m şi un strat de mortar alb, bine finisat, gros de 0,03-0,04 m. Elementul de noutate adus de cercetarea anului 2010 este o confirmare a unor ipoteze pe care le avansasem în urma cercetărilor din anii precedenţi. Este vorba despre o evoluţie urbanistică, mai precis o extindere spre V a structurilor din piatră. Acest lucru a fost evidenţiat atât în cazul drumului surprins în capătul de V al suprafeţei Su1, cât şi în a celui din S4, sub care au fost surprinse zidurile unor clădiri şi sistemul de canalizare dintr-o fază mai timpurie. Este foarte posibil ca toate aceste modificări să se fi datorat chiar dezvoltării forului. Informaţiile obţinute vor fi valorificate prin intermediul redactării unor articole de specialitate precum şi prin comunicarea amplă a datelor la sesiuni şi congrese arheologice.