Feldioara se află pe malul stâng al Oltului la 17 km NV de Braşov, suprapunând o uriaşă cetate de pământ de la care îşi trage şi numele (Fold - pământ, var = cetate, în lb. maghiară). Cetatea de pământ datează probabil din epocă hallstattiană sau Latène. Numele german al aşezării Marienburg aminteşte de Cetatea "Sf. Maria" patroana Ordinului teuton al cărui sediu în perioada şederii lor în Ţara Bârsei (1211-122...5) se pare că s-a aflat aici. Cercetările vizând mai multe puncte au început în anul 1990 sub connducerea regretatului dr. Radu Popa, continuând până în prezent. Punctul necropolă (D - sigla de şantier) aflat în piaţeta de aproximativ 60 m / 25 m, situată între biserica evanghelică şi casa parohială, reprezintă segmentul estic al unui cimitir cuprinzând mai multe sute de morminte, din păcate multe dintre ele inaccesibile cercetării arheologice din motive obiective. S-au descoperit până în prezent 106 morminte cu 116 indivizi (2 morminte triple şi 6 duble), dintre care 11 morminte au fost descoperite în campania 1994. S-a săpat o suprafaţă totală de 529 m.p. dintre care 105 m.p. în 1994. Stratigrafic întâlnim nivelele: neolitic, bronz, Hallstatt, Latene, roman şi medieval. Necropola este orientată în şiruri şi atrage atenţia prin ritualul funerar special în ceea ce priveşte amenajarea gropii. Ritualul standard, în cazul adulţilor este următorul: groapă în trepte, groapa mare rectangulară cu colţuri uşor rotunjite (2 m / 1 m), adâncă de 0,60 m, după care urmează o groapă mai mică, pe care am denumit-o fosă de formă uşor trapezoidală, iar în dreptul craniului o nişă rectangulară sau trapezoidală. Dimensiunile fosei sunt în general ceva mai mari decât ale corpului uman care urma a fi depus, iar adâncimea variază între 20-35 cm. Sicriul lipseşte, decedaţii fiind înveliţi probabil într-un giulgiu şi depuşi în decubit dorsal, braţele întinse pe lângă corp, picioarele întinse, orientarea lor fiind riguroasă VE. În literatura de specialitate pentru nişă se mai întâlneşte şi termenul de loje cefalică sau groapa este denumită antropomorfă. Inventarul, destul de sărac, constă doar în monede, cu o singură excepţie, un inel de buclă cu capătul întors în formă de "S". S-au găsit în total 18 monede, 12 romane provenite din aşezarea romană pe care necropola o suprapune şi 6 medievale (3 în campania 1994). Monedele medievale sunt din categoria denarilor maghiari anonimi emişi conform catalogului lui Huszar în a doua jumătate a sec. al XII-lea în timpul regilor Geza II, Ştefan III şi Bela III (1172-1196). Termenul postquem al necropolei îl reprezintă ultimii ani ai domniei lui Geza II (1141-1161), iar cel antequem îl reprezintă sosirea cavalerilor teutoni (1211) la Feldioara. Prin ritualul specific de înmormântare şi analogiile pe care acesta le are în mediul săsesc transilvănean, precum şi în Occident, necropola aparţine primului val de colonizare germană în Transilvania, care se întinde încă din sec. al XII-lea şi în Ţara Bârsei.