Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Beldiman | Maria | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bocan | Ionuţ | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bottez | Valentin Victor | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Cleşiu | Sorin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Cosma | Călin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Damian | Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Drăghici | Cristina | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Ene | Eduard Silviu | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Florea | Mihai | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Haită | Constantin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Lazăr | Alexandru Cătălin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Neagu | Cătălina Mihaela | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Oanţă-Marghitu | Sorin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Oţa | Silviu Ion | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Raţiu | Alexandru-Mircea | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Simion | Mihaela | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Vleja | Decebal | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Terenul investigat prin cercetări arheologice preventive, prilejuite de intenţia beneficiarului (S.C. Dragon Medical Complex S.A.) de a dezvolta imobiliar zona, se află pe malul nordic al actualului Lac Băneasa, pe partea stângă a unui meandru al Colentinei. În documentaţiile de urbanism terenul figurează la adresa str. Gârlei nr. 1C şi 1E, sector 1, Bucureşti, respectiv caroul cadastral 1 - 2; G F. Terenul apa...re ca o „peninsulă” orientată NE-SV fiind înconjurat de apele lacului la E, S şi V. Malurile lacului din această zonă au suferit de-a lungul timpului diferite modificări, începând cu amenajările din anii 30 ai secolului trecut până la extinderea recentă a terenului în detrimentului lacului prin depunerea de pietre şi pământ şi amenajarea unei noi borduri de beton. Până la sfârşitul anilor ’90, terenul a aparţinut Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura şi Industrializarea Tutunului. Cultivarea tutunului pe acest teren a început încă din perioada interbelică când a fost înfiinţat Institutul Experimental pentru Cultivarea şi Fermentarea Tutunului. La N, terenul este separat de Strada Gârlei (o ramificaţie spre stânga a Şoselei Bucureşti-Ploieşti), de mai multe clădiri ridicate în diferite perioade, un amestec compozit de construcţii din cărămidă din perioada interbelică, construcţii degradate din beton din perioada comunistă (în prezent deţinute de Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii), fundaţia unei foste benzinării, blocul-turn Romtelecom şi parcări din perioada post-socialistă. Pe terenul cercetat sunt recognoscibile mai multe „accidente” ale configuraţiei naturale. În primul rând , terenul este străbătut longitudinal, de la NE la SV, de un „val”, o uşoară ridicătură a terenului, care poate fi legată de o parcelare necesară cultivării tutunului. Terenul a fost divizat astfel în două părţi cu suprafeţe aproximativ egale. Un „val” asemănător, orientat E-V şi intersectându-l pe primul, se poate observa spre capătul de SV al terenului. De asemenea, terenul este străbătut în partea de V de un drum lat de 6 m care uneşte Lacul Băneasa de clădirile fostei staţiuni de cercetare şi, de aici, cu str. Gârlei. Drumul este mărginit la V de un şir de arbuşti. Colţul de NV al terenului este ocupat de o clădire părăsită (în interior se mai păstrează dulapuri cu registre) şi două sere dezafectate ale fostei staţiuni. În spatele acestora, locul este ocupat de o „plantaţie” deasă de arbuşti şi arbori care se întinde până la malul lacului, eventualele săpături în această zonă fiind foarte dificil de efectuat. De altfel, arbuştii mărginesc lacul pe aproape întreaga latură de V. În partea de S şi SE, între zona de arbuşti (care se întind până la un gard distrus dar ai căror stâlpi de beton se mai păstrează) şi bordura betonată care întăreşte malul lacului există o fâşie de teren lată de cca. 3 m amenajată (în vederea aceluiaşi scop al întăririi malului) prin depunerea de pietre şi pământ. Partea de NE a terenului este ocupat de fosta bază de agrement Băneasa (acum restaurantul Laguna Blue) şi terenuri de sport transformate în parcări. În funcţie de aceste amenajări ale terenului din perioada în care acesta era utilizat în scopuri agricole, dublate de liziere de arbuşti şi copaci, terenul a fost împărţit convenţional în patru sectoare, notate I, II, III şi IV. Primele două sectoare (I–II) prezintă suprafeţe aproximativ egale (2,25 ha), orientate NE–SV. SIII are o formă dreptunghiulară, cu suprafaţa 0,7 ha şi se află spre capătul de S al peninsulei. SIV reprezintă de fapt spaţiul de teren dinspre malul de V cuprins între cele două şiruri de arbuşti care mărginesc drumul mai sus amintit şi, respectiv, malul lacului. Această împărţire în „sectoare” este convenţională, fiind un instrument util pentru etapa de evaluare arheologică a terenului. „Sectoarele” I–III au fost împărţite, în funcţie de un ax longitudinal, în 12 carouri de 50 x 50 m, respectiv către drumul de la V şi şirul de arbori de la E, în 12 carouri de 25 x 25 m. Evaluarea terenului a constat în săparea cu un utilaj mecanic (buldo-excavator) a 84 sondaje arheologice, de diferite dimensiuni (4 x 1,5 m până la 10 x 1,5 m), distribuite pe întreaga suprafaţă a terenului, cu excepţia părţii de E a acestuia, ocupată de clădiri şi vegetaţie. Concomitent au fost efectuate măsurători geofizice în partea de S a terenului şi pe traseul drumului care străbate partea de V a acestuia. Scopul cercetării a fost evaluarea potenţialului arheologic al terenului, stabilirea stratigrafiei şi delimitarea mai precisă a sitului arheologic. În sondajele de evaluare s-a surprins aceeaşi succesiune stratigrafică: o depunere naturală de nisip, omogen, grad de compactare scăzut, saturat mediu, aceasta este suprapusă de o depunere de argilă de culoare galben-castanie compactă, omogenă, permeabilă, saturată mediu; această depunere este suprapusă de un strat (având grosimea de 0,30-0,35 m) de culoare cenuşie, uneori cu o tentă brună, omogen, compact, grad de saturaţie mic şi de stratul vegetal, de culoarea negru-cenuşie, grad de compactare mic, nesaturat, omogen, ce conţine materiale organice şi, uneori, materiale arheologice moderne/contemporane. În ciuda suprafeţei mari supusă investigaţiei, prin cele 84 de sondaje excavate am reuşit o delimitare a zonelor cu urme arheologice. Din acest punct de vedere, putem împărţi în mod convenţional suprafaţa terenului în trei zone. În partea de NE a terenului investigat (între ţăruşi de carouri 0 + 300, 75 + 300, 0 + 200, 75 + 200 m) există o zonă în care nu am descoperit complexe arheologice sau alte urme de locuire. Numărul semnificativ de sondaje efectuate aici, stratigrafia surprinsă, ne îndreptăţesc să propunem această zonă pentru a fi eliberată de sarcină arheologică. A doua zonă delimitată în urma etapei de evaluare o constituie situl arheologic propriu-zis. Aşa cum se prezenta în momentul finalizării etapei de evaluare, locuirea era orientată către malurile actualei “peninsule”. Limita sigură a sitului în interiorul peninsulei îl constituie cele două axe longitudinale (+ 50 şi - 50 m) din SI şi II, aici fiind descoperite câteva complexe (două cuptoare, groapa unei construcţii adâncite, câteva gropi). A treia zonă delimitată este cuprinsă între cele două axe longitudinale + 50 şi – 50 m; în cele câteva sondaje efectuate aici, cu excepţia sondajului 12A, nu am descoperit contexte arheologice, adesea stratul cenuşiu fiind subţire probabil datorită lucrărilor de amenajare a „valului”. Sondajul 9 care a secţionat “valul” ce traversează terenul de la N - S ne-a arătat că acesta este o amenajare din timpul funcţionării fermei experimentale de cultivare a tutunului prin depunerea de pământ peste un canal de irigaţie străbătut de o conductă. Pentru cercetarea preventivă a sitului am aplicat două sisteme diferite de săpătură. În partea de S a Sectorului I am optat pentru un sistem de suprafeţe şi şanţuri separate de martori de 1 m lăţime, încercând să stabilim cât mai precis stratigrafia sitului precum şi nivelul de săpare al gropilor. Terenul este puternic afectat de arături, urme ale acestora fiind surprinse în câteva secţiuni. De asemenea, în câteva complexe, chiar pe vatra unor cuptoare am găsit fragmente contemporane de sticlă. Complexele arheologice s-au păstrat doar de la limita dintre stratul cenuşiu şi depunerea de argilă galbenă. Ţinând seama de aceste observaţii, în partea de V a SII şi în SIV am decapat mecanic în suprafaţă, păstrând doar câţiva martori. În capătul de E al suprafeţei decapate în SII, stratul cenuşiu are o grosime mai mare (0,70 m), la limita cu depunerea de argilă galbenă fiind identificate urme ale arăturilor sub forma unor dungi paralele, orientate N-S, care afectau complexe arheologice. Acestea sunt materializări ale unor lucrări efectuate probabil în perioada interbelică (aşa cum ar sugera distanţa de 0,70 m dintre brazde), ulterior terenul fiind nivelat, în stratul cenuşiu descoperindu-se multe materiale contemporane. Concomitent cu efectuarea decapării mecanice, cu identificarea, cercetarea şi înregistrarea complexelor descoperite au fost cercetate complexele surprinse în sondajele de evaluare. În campania din 2008 am reuşit să finalizăm cercetarea în SI precum şi a complexelor descoperite în etapa de evaluare, să decapăm o mare suprafaţă din SII şi IV, unde am cercetat un număr mare de complexe, alte câteva urmând a fi cercetate în viitor. Din păcate, din cauza crizei financiare care a afectat şi beneficiarul, cercetările arheologice au fost întrerupte în 2009-2010. Săpăturile arheologice preventive au condus la identificarea şi cercetarea a mai multor complexe datate în patru momente semnificative ale biografiei terenului. Locuirea Latène clasică este concentrată în părţile de S şi V ale peninsulei, în apropierea malului. Partea dintr-o groapă surprinsă într-un sondaj de evaluare a fost cercetată în partea de S a terenului. Este o groapă de mari dimensiuni, cu profilul în formă de clopot, în umplutura cenuşie cu multe lentile de argilă galbenă descoperindu-se o mare cantitate de fragmente ceramice caracteristice acestei epoci. În partea de V a peninsulei există un nivel marcat de câteva vetre şi cuptoare cu bolta prăbuşită în jurul cărora erau răspândite multe fragmente ceramice. O groapă de mari dimensiuni, de formă circulară în plan, având în umplutură multă cenuşă urmează a fi cercetată. Următorul moment biografic al terenului este reprezentat de urmele de locuire medievale timpurii (sec. VI-VII) descoperite în părţile de SE şi NV ale peninsulei, către mal dar mai spre interior decât complexele din a doua epocă a fierului. Locuirea ne apare ca un sistem format din două grupuri de construcţii aflate la mare distanţă între ele. Un prim grup este reprezentat de şapte construcţii distribuite în partea de S a SI. Celălalt grup este conturat în partea opusă, de NV a terenului, deocamdată prin trei construcţii, una cercetată integral, celelalte parţial şi conservate. Este probabil ca alte câteva complexe identificate în această zonă şi care urmează a fi cercetate să aparţină acestei perioade. Toate construcţiile din această perioadă sunt adâncite în depunerea de argilă galbenă, cu gropile de formă rectangulară sau ovală având diferite orientări. În câteva cazuri am surprins gropi de pari; pe baza umpluturii de culoare negru-cenuşiu a gropilor ce conţinea uneori şi fragmente de bârne presupunem că pereţii erau amenajaţi la suprafaţă din lemn. Nu am găsit în interiorul gropii construcţiilor fragmente de chirpici cu amprente de nuiele. Toate construcţiile aveau cuptoare Acestea erau amenajate în două stiluri, săpate direct într-un perete al gropii, fie într-un bloc de lut cruţat în interior, de obicei la unul din colţuri. Primul tip de cuptor are în plan formă circulară cu „bolta” înaltă de 0,20-0,30 cm. Cuptoarele de al doilea tip, descoperite cu bolta prăbuşită, au formă rectangulară; pe vatra acestora am găsit mulţi vălătuci şi fragmente ceramice. În două cazuri, construcţiile aveau două cuptoare folosite concomitent (CPL 85) fie, aşa cum e cazul CPL 114, în etape de diferite, de (re)amenajare a construcţiei. Câteva vase întregi şi cele mai multe fragmente ceramice au fost descoperite în şi în preajma cuptoarelor. În umplutura construcţiilor cioburile erau asociate cu oase de animale, într-un caz descoperindu-se şi un dinte uman. Complexele medievale târzii (sec. XVII-XVIII) au o distribuţie spaţială asemănătoare cu aceea a vestigiilor din sec. VI-VII. Locuirea este caracterizată deocamdată (alte complexe fiind identificate şi urmând a fi cercetate) prin cinci construcţii şi trei gropi având în umplutură multă cenuşă, oase de animale şi ceramică smălţuită. Construcţiile sunt adâncite în depunerea de argilă galbenă, cu gropile de formă rectangulară sau ovală în plan. În interior erau amenajate cuptoare cu bolta şi vatra din cărămizi legate între ele cu lut. În aceste complexe am găsit multe fragmente ceramice smălţuite, fragmente de pipe, două inele din bronz (unul din ele fiind aurit), câteva fragmente din vase de sticlă. O monedă (kreutzer emis la l816) descoperită la limita dintre stratul cenuşiu şi depunerea de argilă galbenă, în preajma unei gropi menajere medievale târzii, ar sugera faptul că locuirea continuă şi în sec. XIX. Vestigiile din această perioadă aparţin unei reţele mai largi de amplasamente de tradiţie istorică (Biserica Sf. Nicolae, palatul lui Bibescu), legată de istoria satului şi moşiei Băneasa (menţionat în documente încă din sec. XVI; Drăghiceanu 1914; Ghinea 1992; Ştefănescu 1997). În toată suprafaţa decapată am cercetat un număr mare de gropi (cca. 300) fără material arheologic, cu excepţia uneia în a cărei umplutură am găsit o verigă din cupru sau bronz. Multe dintre ele, de mici dimensiuni (cu diametrul de 0,10-0,20 m), aliniate, ar putea fi gropi de par. Două gropi de mari dimensiuni şi adânci este posibil să fi fost destinate extragerii lutului. Perioada de funcţionare a staţiunii de cercetare este documentată de serele dezafectate, clădirea laboratoarelor invadate de vegetaţie în care se mai recunosc totuşi urme ale fostelor ronduri de flori şi ale gardului viu care mărginea o alee, de urmele arăturilor mai sus-amintite şi de obiectele descoperite prin săpături arheologice în stratul cenuşiu (o monedă din 1940, fragmente de piele provenite probabil dintr-o opincă, fragmente de cărămizi, ţigle, porţelan, un ştergător de parbriz etc.). În sectorul I am surprins şi două gropi de mari dimensiuni (cu diametrul de 8 m) şi foarte adânci (peste 3 m, adâncime la care s-a oprit excavarea mecanică) pe care le interpretăm, ţinând seama de structura umpluturii lor dar şi de informaţii oferite de martori oculari, drept cratere formate de bombe din al doilea război mondial. „Inventarul” lor era constituit din fragmente de metal („schije”) având prins pe suprafaţă, nisip vitrifiat. Două şanţuri cu lăţimea de 1 m, dispuse paralel, la o distanţă de 6 m între ele, care străbăteau SII de la V către N mărgineau probabil un drum care a fost dezafectat la un moment dat, odată cu reamenajarea terenului cultivat. În clădirea fostelor laboratoare erau în dezordine, pe lângă legături de frunze de tutun, eprubete şi alte recipiente din sticlă, ţăruşi metalici folosiţi la marcarea parcelelor, o valiză, şi o parte a arhivei şi bibliotecii staţiunii de cercetare. Studiul dosarelor, inclusiv un raport pedologic al terenului efectuat de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie I.C.P.A. Bucureşti, dar şi al seriei revistei „Buletinul cultivării şi fermentării tutunului”, începând din anii '30, ne oferă detalii utile înţelegerii modului în care terenul a căpătat configuraţia actuală.
Site: Băneasa - Nos. 1C and 1E Gârlei Street
Following the preventive archaeological excavation undertaken in 2008 at Bucureşti-Băneasa (Gârlei Street, no. 1C and 1E), a series of archaeological complexes from four main periods there were identified and investigated: Latène (a pit, hearths and kilns), 10 semi-sunken constructions from the 6th - 7th c., with kilns built directly in the pit's wall or in a specially cut block of clay, 5 semi-sunken constructions with kilns and hearths made of bricks from the 18th - 19th c. and contemporary objects.
Situl a fost înregistrat iniţial din greşeală pe un cod RAN nou,179132.148. Cercetările s-au desfăşurat însă în perimetrul sitului cunoscut ca Situl arheologic de la Bucureşti - Băneasa, cod RAN 179132.13.