Obiectivul cercetării din anul 2010 l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică în vederea construcţiei unor locuinţe proprietate personală. Zona cercetată (un teren cu o suprafaţă de 9.757 mp) se află în situl „Ciofliceni - La est de sat”. Terenul este amplasat pe un platou înalt, cu pante line, care coboară spre valea Orzarului spre E şi lacul Snagov spre N. Au fost trasate 20 secţiuni (SI - SXX) şi şa...pte casete (Caseta 1-7). Dimensiunile acestora sunt: SI = 107 x 2 m; SII = 94 x 2 m; SIII = 95 x 2 m; SIV = 96 x 2 m; SV = 84 x 2 m; SVI = 84 x 2 m; SVII = 84 x 2 m; SVIII = 84 x 2 m; SIX = 84 x 2 m; SX = 15 x 2 m; SXI = 15 x 2 m; SXII = 14 x 2 m; SXIII = 13 x 2 m; SXIV = 12 x 2 m; SXV = 8 x 2 m; SXVI = 56 x 2 m; SXVII = 78 x 2 m; SXVIII = 13 x 2 m; SXIX = 44 x 2 m; SXX = 34 x 2 m. Caseta 1 = 4,40 şi x 1,60 m; Caseta 2 = 2 x 1,20 m; Caseta 3 = 5 x 1 m; Caseta 4 = 6 x 1 m; Caseta 5 = 2 x 2,10 m; Caseta 6 = 2 x 1 m; Caseta 7 = 2,50 x 1,50 m. Stratigrafia generală: Terenul a fost nivelat, fiind decapat mecanic - 0,10 m. - 0,00 - 0,25/0,30 m, stratul vegetal; - 0,25/0,30 - 0,55 m, stratul de cultură (pământ negru amestecat cu fragmente de chirpici şi ceramică) în care au fost descoperite majoritatea complexelor arheologice; - 0,55 m -0,95 m, strat de pământ galben, steril arheologic. Pe acest teren au fost puse în evidenţă existenţa a 32 complexe arheologice: locuinţe, gropi (uneori cu utilizare greu de determinat), cuptoare. Complexele arheologice şi materialul arheologic rezultat în urma săpăturii pot fi atribuite epocii bronzului (două locuinţe, un cuptor, 19 gropi menajere, fragmente ceramice, resturi faunistice, piese silex şi piatră) şi sec. VI-VII p.Chr. (două locuinţe, două cuptoare, două gropi menajere, fragmente ceramice, resturi faunistice). O parte dintre complexe (şase gropi şi un cuptor), datorită materialului arheologic atipic, nu au putut fi datate. L3 (Cpl.28), SVII, c.18-20, Caseta 3 (5 x 1 m) şi Caseta 4 (6 x 1 m), atribuită epocii bronzului. A fost surprinsă la -0,37/0,42 m, faţă de nivelul actual de călcare. Pentru cercetarea integrală a locuinţei, au fost deschise Casetele 3 (în partea de NE) şi 4 (în partea de SV). Dimensiunile maxime surprinse sunt: lungimea de 4,70 m iar lăţimea de 4 m. Umplutura complexului este formată dintr-un pământ negru-brun cenuşiu amestecat cu bucăţi de cărbune, chirpici, fragmente ceramice, două pietre (una arsă). Printre fragmentele ceramice descoperite remarcăm, printre altele, un fragment de fund de vas, o ceşcuţă arsă reducător, fragmente ceramice decorate cu brâu alveolar. Nu a avut instalaţie de foc. Locuinţa coboară în pământul galben steril până la -1,25 m. L4 (Cpl.23), SVI, c.1, Caseta 5 (2 x 2,10 m), atribuită epocii bronzului. Este orientată NE - SV, observabilă fiind şi pe ambele profile ale secţiunii. A fost surprinsă cu următoarele dimensiuni: lungimea de 2 m şi lăţimea 1,20 m. Pentru cercetarea ei, în capătul de SE al secţiunii, a fost deschisă Caseta 5. Între -0,58/0,77 m s-a conturat o umplutură formată dintr-un sol brun cu fragmente de chirpici nears (cu dimensiunile de 0,03-0,05 cm şi 0,01-0,02 m). Se mai observă rare fragmente de cărbune, de dimensiuni mari (cca. 0,02-0,03 m) şi fragmente ceramice decorate cu brâu alveolar, un fragment de ceşcuţă cu toartă supraînălţată, un vas miniatural decorat cu unghia. L1 (Cpl.1), SI, c.46-48 şi Caseta 1 (4,40 x 1,60 m), atribuită sec. VI-VII. A fost surprinsă la adâncimea de 0,30-0,33 m faţă de nivelul curăţării mecanice. Reprezintă o locuinţă de suprafaţă, fiind semnalată de o zonă de pământ ars, cu chirpici, o bârnă de lemn carbonizată (0,36 x 0,16 m) dar şi puţine fragmente ceramice lucrate cu mâna şi la roată. Această zonă, în secţiune, se întinde pe o lungime de 3,30 m (NV - SE) şi o lăţime de 1,60 m (NE - SV). Chirpicii sunt bine arşi, la roşu cărămiziu iar consistenţa lor este compactă. Au fost surprinse şi două gropiţe de par: prima are diametrul de 0,22 x 0,25 m iar a doua, care intră în profilul de NE al casetei, are dimensiunile de 0,48 x 0,20 m. Pentru cercetarea integrală a locuinţei a fost deschisă Caseta 1, în partea de NE a SI. Pe latura de NV a locuinţei, a apărut un cuptor realizat din lut şi piatră, cu lungimea de 0,80 m şi o lăţime de 0,35 m. Grosimea pereţilor este de cca. 0,06 m. Umplutura cuptorului, a cărui parte superioară era distrusă, este formată din bucăţi de chirpici, pietre cu urme de arsuri puternice, fragmente ceramice. Acestea din urmă aparţin unor funduri de oale sau pereţi de oală confecţionate cu mâna. Au fost identificate şi două fragmente ceramice, lucrate la roata rapidă. Sub nivelul podelei, a fost observată o groapă – Cpl. 1A, cu diametrul de 0,42 cm, având în umplutură arsură, fragmente de chirpici mari (0,12 x 0,14 m) cu miez negru, cărbune, bucăţi de lemn (între 0,09 şi 0,15 m) şi fragmente ceramice din sec. VI - VII. L2, (Cpl.31A), SIV, c.24 – 26, atribuită sec. VI - VII. A fost observată imediat sub stratul vegetal, fiind surprinsă pe ambele profile ale secţiunii. Umplutura ei, este formată dintr-un pământ brun închis, amestecat cu bucăţi de chirpici, pigmenţi de cărbune şi fragmente ceramice. Limitele sale, sunt slab vizibile şi prezintă următoarele dimensiuni: lungimea de cca 2,40 m şi lăţimea de 2 m. Podeaua locuinţei a fost surprinsă la –0,86 m, faţă de nivelul curăţării mecanice. În c.26, în partea de NE a locuinţei, a fost dezvelit un cuptor din lut, de mici dimensiuni, păstrându-se doar partea inferioară a acestuia. Are formă de potcoavă, cu deschiderea spre SE. Lungimea păstrată a fost de 0,40 m iar lăţimea de 0,34 m. În faţa cuptorului, la 0,25 de m, a apărut o zonă de arsură întărită, cu dimensiunile de 0,35 x 0,20 m. Pereţii laterali (cu o grosime variabilă, între 0,05-0,07 m), sunt păstraţi pe o înălţime de 0,02-0,04 m. Descoperirile din epoca bronzului sunt reprezentate, din fragmente ceramice (categoria cea mai numeroasă) şi câteva vase întregibile, piese din silex şi piatră. Ele provin în special din gropi dar şi din umplutura locuinţelor, precum L3 (Cpl.28), respectiv Locuinţa 4 (Cpl.23). De remarcat numărul relativ mare de ceşti, întregi sau fragmentare, cu torţi supraînălţate, frecvent întâlnite în cultura Tei. Aceste fragmente ceramice au ca degresant pietricele, cioburi pisate şi mică. În special se remarcă ceramica din categoria semifină şi semigrosieră, mai rar grosieră. Arderea este exclusiv reducătoare (culoare neagră-cenuşie) în cazul ceştilor şi oxidantă (diferite tonuri de cărămiziu) în cazul celorlalte categorii ceramice. Materialul este în mare parte fragmentar (foarte multe fragmente de pereţi şi rar buze şi funduri de vase), fiind destul de greu de precizat formele de vase. În ceea ce priveşte decorul, de remarcat că foarte multe fragmente ceramice sunt decorate cu brâu alveolar realizat cu degetul, dispus sub buza vasului. Aceste fragmente provin de la vase de mari dimensiuni de genul vaselor-borcan, castroane etc. De menţionat două vase miniaturale (unul recuperat din umplutura Locuinţa 4 (Cpl.23), decorat cu unghia sub buză, celălalt din strat, SII, c.6, nedecorat) şi fusaiole de formă bitronconică şi circulare plate. Toate aceste piese din lut sunt arse oxidant şi lucrate din pastă semifină, cu pietricele, cioburi pisate şi mică în compoziţie. Materialul ceramic din epoca bronzului şi început de Hallstatt1, îşi găseşte bune analogii în alte aşezări din zona Bucureştiului, cum sunt cele de la Brăneşti-satul Pasărea2, Militari-Câmpul Boja3, Buftea4 etc. Descoperirile din perioada sec. VI - VII sunt reprezentate, în exclusivitate, din fragmente ceramice, din care se pot reconstitui doar câteva profile. Ceramica de sec. VI-VII p.Chr. provine în marea majoritate din L1, dar au fost descoperite fragmente de aceeaşi factură şi în Groapa nr.1A. În general, ceramica recuperată se împarte în două categorii: lucrată cu mâna şi lucrată la roata rapidă. Din punct de vedere numeric, ceramica lucrată cu mâna este mai numeroasă, ea dominând şi când este vorba despre numărul posibil de vase. Ca degresant a fost folosit nisipul, pietricelele (uneori de mari dimensiuni), concreţiunile calcaroase (la ceramica lucrată cu mâna) şi foarte rar cioburile pisate. Arderea a fost oxidantă pentru toate fragmentele, culoarea fiind cărămizie. Din cauza degresantului, ceramica lucrată la roată are un aspect zgrunţuros, cu degresantul la vedere. De asemenea, fragmentele ceramice lucrate cu mâna care au avut calcar în pastă, datorită exploziei acestor concreţiuni, au suprafaţa vasului plină de mici „cratere”. Starea fragmentară a ceramicii face dificilă reconstituirea formelor de vase, fiind recuperate buze şi funduri, dar şi fragmente de pereţi. Putem deduce unele forme de vase borcan, cu profilul în formă de „S”. Un singur fragment ceramic aparţine unui vas de provizii lucrat la roata rapidă. De asemenea, o altă formă, tava cu buză înaltă, este sugerată tot de un singur fragment. Din punctul de vedere al decorului, marea majoritate a vaselor nu au fost decorate. Apare, totuşi, pe un fragment lucrat cu mâna o linie incizată în val, trasată stângaci pe umărul vasului. Pereţii vaselor lucrate la roata rapidă prezintă caneluri fine. Materialul ceramic din complexele atribuite sec. VI-VII p.Chr. îşi găseşte bune analogii în alte aşezări din zona Bucureştilor, cum sunt cele de la Străuleşti – Lunca5, Bucureşti – Ciurel6 sau Bucureşti - Căţelul Nou7.