Peştera Liliecilor aparţine arealului carstic Bran-Dragoslavele, fiind săpată în calcarul jurasic din Dealul Bisericii situat în nord-estul satului Peştera, com. Moieciu, jud. Braşov. A fost cercetată pentru prima oară în perioada 1957-1958 de un colectiv condus de C.S. Nicolăescu Plopşor. În 1957 a fost săpată o secţiune orientată longitudinal, pornind de la gura peşterii şi până în fundul acesteia, însumând ...44 m2. Prima parte a peşterii a fost deranjată de construirea unei mânăstiri în incinta acesteia, de aceea sedimentul nu depăşea 0,50 m grosime. Adâncimea la care s-a ajuns variază în funcţie de orientarea patului peşterii, ajungând până la maxim 1,95 m.1 În 1958, săpăturile din această peşteră continuă, realizându-se trei secţiuni care însumau 32 m. p. După cum se poate observa, vechile săpături s-au concentrat în galeria principală a peşterii, unde au fost identificate trei niveluri arheologice încadrate în gravettian, aurignacian şi musterian.2 Săpăturile de salvare din anul 2010 au fost motivate de mai multe aspecte. Primul motiv este legat de verificarea stratigrafiei peşterii, care, după cum am menţionat, prezintă trei niveluri arheologice. Piesele încadrate în musterian sunt destul de puţine şi greu de atribuit unui anumit facies, de aceea, este necesară descoperirea unui material litic mai bogat. În privinţa nivelului aurignacian, de asemenea trebuie realizate mai multe observaţii, mai ales că în ultimul timp s-a demonstrat că în cazul aşezărilor paleolitice în peşteră, acest facies a fost prost definit. Putem da exemplu în acest sens peştera Gura Cheii-Râşnov şi peştera Cioarei, unde se vorbea în literatura arheologică despre existenţa unor nivele aurignaciene, care s-au dovedit ulterior a fi alte faciesuri de paleolitic superior. A fost săpată o secţiune de 2 m2 situată în continuarea SI/1957, în partea din spate a peşterii. La fel ca şi în anul precedent, nu s-au putut delimita mai multe niveluri arheologice, aşa cum au fost publicate în studiile anterioare. De asemenea, s-a constatat o acumulare mare de galeţi rulaţi pe întreaga coloană stratigrafică. Acest lucru este un element important pentru determinarea modului de sedimentare a peşterii. Considerăm că sedimentarea s-a realizat prin aport fluviatil, o dovadă în plus fiind şi activarea frecventă a peşterii după perioadele ploioase. Săpătura a fost îngreunată de existenţa blocurilor mari de calcar, însă cu toate acestea, în campania din acest an secţiunea a fost săpată până la patul peşterii. Întreg sedimentul a fost trecut prin sită, iar înregistrările au fost realizate tridimensional, adâncimile fiind raportate la un unic punct 0. Descoperirile constau în materiale litice şi faună foarte bogată şi bine conservată. Piesele sunt reprezentate prin aşchii, fragmente de lame şi deşeuri, realizate din silex şi jasp. Din punct de vedere tehno-tipologic, acestea se înscriu într-un facies din paleoliticul superior. Ca urmare a constatărilor efectuate în urma acestei campanii arheologice, a fost reanalizat întreg materialul litic descoperit de-a lungul timpului în această peşteră. Analiza materialului litic din peştera Liliecilor a implicat o serie de dificultăţi privind încadrarea pieselor într-un anumit nivel arheologic. Conform marcajului de pe piesele care proveneau din săpăturile vechi, s-a putut observa cu uşurinţă că materialul reflectă un context stratigrafic destul de nesigur al descoperirilor. Având în vedere rezultatele arheologice din săpăturile realizate de-a lungul timpului în această peşteră, inclusiv cele efectuate de noi în 2009 şi 2010, considerăm că în peştera Liliecilor nu se pot delimita cu exactitate niveluri arheologice individuale, acest lucru fiind datorat sedimentării peşterii şi activării frecvente a acesteia.