Cercetarea arheologică din sectorul C1 de la Tropaeum Traiani (aflată la aproximativ 50 m distanţă sud de Basilica forensis) din campania anului 2011 (între 01-21 septembrie) şi-a propus continuarea cercetării ansamblului de locuire romano-bizantină târzie din zona de sud a cetăţii. În cursul acestei campanii au fost finalizate câteva obiective prestabilite încă de anul trecut. Astfel au fost finalizate câteva ...mici retuşuri finale din cadrul secţiunii Cs15 şi a fost deschisă o nouă secţiune Cs16. În secţiunea Cs 15 am trecut la golirea chiupului descoperit încă de anul trecut. În urma acestei activităţi a rezultat un bogat material ceramic databil în perioada secolelor V-VI p.Chr., ca şi numeroase fragmente de olane şi ţigle provenind probabil de la momentul dărâmării acoperişului edificiului respectiv. Totodată, s-a continuat activitatea arheologică pe stradela descoperită în campania anterioară, pe latura de vest a edificiului. Aceasta, apărută sub forma unui pat dur compus din pământ compact cu numeroase mici fragmente de ceramică pisată, este întreruptă spre şi în interiorul noii secţiuni deschise în 2011. Noua secţiune (Cs 16), cu dimensiunile de 15 x 3 m, ne-a relevat noi date constructive ale edificiului impozant descoperit încă din cursul campaniei din 2008. Astfel am găsit continuarea dalajului identificat şi în Cs 15, cu o lăţime de aproximativ 1.85-1.90 m, compus din dale mici şi mari de piatră, fasonate, foarte bine îmbinate, delimitat de fundaţiile a doi pereţi. Acest coridor (vestibulum), cu acces direct în atrium, nu se finalizează nici în această ultimă secţiune, rămânând ca în anii următori să descoperim şi latura de nord a edificiului şi totodată capătul său care să închidă această cale de trecere prin interior. Pe latura estică continuă camera (A) deja identificată şi în Cs 15, doar că anul acesta am surprins latura sa de nord. Acest nou zid (gros de 1.15 m) delimitează şi următoarea cameră (B) de pe latura de est a edificiului de la care am surprins o podea de culoare galben-verzui (de aici provine un probabil ac de păr realizat din bronz). După părerea noastră, şi în urma cercetărilor din acest an, acest edificiu ar putea fi considerat un domus, de plan rectangular, organizată în jurul unui atrium, aparţinând probabil unui aristocrat. Un alt domus a fost descoperit în cursul săpăturilor arheologice desfăşurate în anul 1971 nu departe de cel identificat de către noi, ca şi alte locuinţe, printre care una prevăzută cu hypocaust. Edificiul de faţă are o primă fază de construcţie şi o a doua de recompartimentare (plus unele reparaţii). Prima pare să aparţină cronologic secolului al V-lea p. Chr. (materialul ceramic vine să probeze această datare), poate de la sfârşitul secolului al IV-lea, pe când cea de a doua secolului al VI-lea p. Chr., mai precis epocii iustinianee. Din punct de vedere stratigrafic avem un nivel vegetal relativ subţire, urmat de un amplu nivel de dărâmătură (compus din cenuşă, sticlă topită, material litic, chirpic, ţigle şi olane) şi unul, apărut subţire (0.20/0.30 m) şi aleatoriu, compus dintr-o umplutură depusă direct asupra podelelor identificate. Ca material ceramic, majoritar spre absolut, menţionăm fragmente de amfore cu striuri mărunte şi uşor ondulate, specifice sec. V-VI p. Chr. De asemenea, remarcăm un număr important de fragmente mici de geam, funduri de pahare de sticlă, o bilă de piatră cvasi-şlefuită probabil pentru praştie, obiecte cvasi-prelucrate din os şi corn, plus patru piroane de fier recolatate tot din dărâmătură. În sfârşit au fost descoperite întâmplător două monede de bronz, într-o secţiune anterioară (Cs10), în apropierea laturii de vest a edificiului, una (de la împăratul Anastasius) sugerând şi cronologic poate una din reparaţiile sale.