I. Basilica D. Redesfacerea câtorva casete şi secţiuni pentru înregistrarea cât mai precisă a tuturor situaţiilor din plan; S I pe fragmente, de o parte şi de alta a fundaţiilor; C. 6 extinsă, C.11, 17-19 (narthex), S 12 şi 12 F parţial repoziţionate, cu surprinderea canalului de scurgere către cardo, S 11 F extins, S 11 b, precum şi o casetă nouă, C.20 de 2 x 2mp, în colţul de N-E al atriului. Înregistrare gr...afică şi foto a tuturor situaţiilor care, în ansamblu, indică două basilici succesive, de orientare uşor diferită, ultima cu măcar două faze (AB). II. Sector A, Cartierul de N de poarta de E. Reluarea S.XI A, jumătatea de V, deschisă anterior, de la început au apărut numeroase fragmente de chiupuri în mijlocul secţiunii; cercetarea se opreşte la ultimul nivel de locuire, înregistrându-se şi continuarea spre N a stradelei V. 1, deja publicată în monografia din 1979 III. Anexa fortificată de la S-E Cetăţii. Completarea examinării laturii de E în treimea ei de N, prin secţiunile H, I şi J (prima în continuarea celei din 1996), de câte 12 x 2, 9 x 2 şi 5 x 2 mp. S-a identificat un nou turn, în formă de U, cu frontul spre E; al patrulea al anexei faţă de cele trei identificate; refolosirea unor piese arhitectonice târzii arată o reparaţie a anexei în a doua jumătate a sec. VI, iar alte indicii (nivel, fragmente ceramice ş.a) reconfirmă demantelarea masivă din epoca medievală timpurie. Fragmentul unei amenajări de zidărie din blocuri fără mortar pare să aparţină unei construcţii din aceeaşi epocă. IV. Basilica coemeterialis. Mormântul zidit de la S de basilică s-a dovedit, prin extinderea secţiunii şi curăţarea ulterioară, că ar fi avut două încăperi succesive despărţite de un prag şi o poartă. S-au recuperat fragmente din înmormântările de aici; interiorul, acoperit la origine printr-o boltă în plin centru, era tencuit şi, după unele urme, pictat; încăperile - sigur cea de la S - aveau pavaj de mortar. S-a constatat integritatea bolţii martiriumului de sub altar. Înregistrarea grafică şi foto a tuturor situaţiilor noi. V. Basilica extra muros din sectorul Poarta de vest prin noile cercetări s-a completat spre V (atrium; diferenţă de nivel faţă de naos, aflat mai sus) planul basilicii. In mai multe campanii, începând din 1987, s-au executat săpături arheologice, la basilica extra muros de la poarta de vest a cetăţii Tropaeum. Basilica a cunoscut trei faze constructive, într-o perioadă cuprinsă între sfârşitul sec. al V-lea şi ultimul deceniu al secolului al VI-lea. În prima fază basilica avea o singură navă lată de 7 m, cu zidurile groase de 70 cm, din piatră legată cu pământ. Pe latura estică prezenta o absidă semicirculară al cărei zid are lăţimea de 1,1 m. Lungimea basilicii era de 20 m. Pe latura de vest nu excludem existenţa unui atrium din materiale uşoare, dar până acum nu am descoperit resturile acestuia. A doua fază a început cu demantelarea navei centrale până la talpa elevaţiei, peste care, la distanţa de cca. 1,5 m, au fost aşezate blocuri dreptunghiulare de 70 x 80 x 40 cm. Acestea erau suporturi ale bazelor de coloane, realizându-se stilobotul navei centrale, deoarece de o parte şi de cealaltă a acestuia, au fost construite nave laterale din piatră legată cu pământ. În această fază basilica avea transept. Zidurile, construite în al III-lea deceniu al sec. VI p. Chr. (Iustinian), de la navele laterale sunt adosate la nava centrală, iar lăţimea lor este de 60 cm. Acum i se adaugă basilicii şi un nartex în care se cobora 0,5 m din nava centrală. Navele laterale au lăţimi de 3,20 m, iar nartexul este lung de 3,50 m. Intrarea în nartex se face prin trei căi de acces în fiecare din navă. Nici de această dată nu excludem existenţa unui atrium pe care-l presupunem şi ale cărui urme le vom căuta în viitoarea campanie. Lungimea basilicii în faza a doua este de 24 m. Pavajul din basilică aparţinea fazei a doua. În navele laterale erau rânduri transversale din cărămizi de 31,5 x 31,5 x 3,5 şi de 45 x 45 x 3,5 cm; cele mari erau spre capătul estic al navelor laterale. În nava centrală, la cele două tipuri de cărămizi se adaugă jumătăţi de cărămizi mari tăiate pe diagonală, nişte triunghiuri isoscele cu laturile mici de 45 cm. Folosind cele trei feluri de cărămizi s-a realizat un pavaj ornamental, simetric în care alternează suprafeţe cu decoruri diverse, rezultând un aranjament deosebit. Nartexul avea pavajul din cărămizi de 31,5 x 31,5 x 3,5 cm - aşezate în rânduri transversale; pavajul s-a păstrat în dreptul navei nordice şi în zona navei ventrale. La începutul celei de a doua jumătăţi a sec. VI p. Chr. pe partea estică a navelor laterale se adosează câte o încăpere, pe latura de nord de 4,5 x 3,25 şi pe latura sudică având lungimea 5,25 şi lăţimea de 4,5 m. Zidurile sunt din piatră cu pământ, groase de 60 cm. Cele două încăperi, prothesis şi diaconeicon au făcut ca lăţimea basilicii să ajungă la 17,5 m. În timpul săpăturilor au apărut baze de coloane şi capiteluri - ultimele fiind de două tipuri; în zona altarului erau capiteluri de dimensiuni mai mari. S-au descoperit mai multe resturi de candele din sticlă precum şi o mare cantitate de fragmente de foaie de sticlă de la ferestre. În zona mediană a absidei, pe exterior, pe un blochet de piatră se afla o cruce cu capetele lăţite, conturul cioplit al crucii este trasat cu vopsea roşie. Nu s-au observat urme ale unor distrugeri violente ale acestui lăcaş de cult. VI. Platou E de cetate - reluare mai puţin amplă a cercetării în extremitatea de E a zonei cercetate anterior, unde au mai apărut urme de locuire preromană din sec. IV-II a. Chr. şi I a. Chr., I p. Chr.; ceramică autohtonă, elenistică şi romană. VII. Cercetări d eteren în zonă: urme de construcţie semnalate în zona livezii de duzi de la S de cetate, fragmente ceramice din Latene până în sec. VI p. Chr. şi medievale timpurii; patru monede sec. IV-V. Mic depozit ceramic din a doua jumătate a sec. VI la S-E de anexă, la cca. 15 m E de drumul actual. Noua cercetare de teren din satul Abrud (prima în 1995); de o parte şi de alta a văii în marginea de amonte a satului, fragmente de ziduri din calcar cu pământ, fragmente ceramice romane şi romano-bizantine (sec.II-VI) şi medievale timpurii. S-ar impune o cercetare arheologică de salvare Apeducte. Reluare în două etape a studiului acestora, cu înregistrări topo cât mai exacte şi cu observaţii arheologice şi tehnice care modifică imaginea lăsată de studiile precedente VIII. Turnul T 4 Cercetările au continuat în S III, sector A. S-a pus în evidenţă zidul (Z1) unei construcţii de piatră legată cu pământ adosată laturii de sud-vest a turnului T 4; se pare că zidul are pandantul estic la limita vestică a intrării în turnul T 4, sub profilul păstrat faţă de S I; în această ipoteză accesul în turnul T 4, se pare că a fost lăsat doar printr-un culoar îngust, mărginit de zidul, dezvelit în S I. Zidul Z1 are aceiaşi orientare cu un al doilea zid Z 2 descoperit la 3,50 m spre vest. Cele două ziduri nu sunt contemporane, căci Z 2 nu are fundaţie, cele două asize păstrate pe direcţia sud-nord se adâncesc în pământul prăfos, roşietic caracteristic fazei de sfârşit de secolul VI p. Chr. Edificiul din care face parte a fost construit, desigur, în ultima fază de existentă, marcată de un strat de pământ cenuşiu; zidul Z 2 şi colţul de sud-est al edificiului a fost demantelat la începutul secolului cu ocazia săpării gropii, pe care am curăţit-o, transformând-o în secţiune; s-a păstrat mult mai bine latura de sud, în colţul de sud-vest a secţiunii. Zidurile Z 2-3 au o lăţime de 0,70 m, fiind construite din piatră de carieră de dimensiuni medii, aşezate cu îngrijire pe laturile exterioare, iar în mijloc din piatră mai mică şi mult lut. Z1, la fel ca şi zidul descoperit în S I, au fost construite anterior edificiului din vest, probabil în perioada ulterioară construirii turnului T 4. Zidurile puse în evidenţă în sectorul T 4 au toate orientarea laturilor turnului şi nu sunt perpendiculare pe sectorul de curtină de la vest de acesta. Între Z 1 şi Z 2 suntem de părere că a existat o stradelă, marcată de pământ bătut la nivelul ultim şi de piatră măruntă de calcar la nivelul penultim. La nivelul penultim - 1,80 m, peste piatra măruntă a stradelei a căzut un acoperiş de ţigle de mari dimensiuni (54 x 19 x 4 cm şi 61 x 33 x 3,5 cm); în vecinătatea zidului de incintă se află un strat de lut, care după aspect ar putea să provină de la cărămizi nearse, care probabil au fost folosite la înălţarea incintei într-o fază târzie. Aceiaşi situaţie a fost constatată de noi şi pe incinta de est, lângă poarta orientală. Turnul T 4 se dovedeşte a se fi construit într-un punct unde incinta de nord face un unghi, vizibil de altfel şi pe fotografia aeriană. Ceea ce ni se pare semnificativ din punctul de vedere al scopului -- reamintim că prin această cercetare controlăm posibilitatea ca în zona turnului T 4 să fi existat o poartă în faza anterioară refacerii constantiniene -- pe care ni l-am propus pentru săpătura la turnul T 4, este că şi într-o fază târzie pe curtină a existat, chiar lângă latura de vest a acestui turn o poterna, pe care o vom cerceta în campania viitoare.