În perioada mai-august 2011, pe strada Stavropoleos au avut loc lucrări edilitare (înlocuire reţele apă-canal, gaze1, reabilitarea sistemului rutier2) efectuate sub supraveghere arheologică, care au prilejuit identificarea urmelor vechii străzi de lemn precum şi a laturii sudice a hanului Greci3. Hanul Greci Acest han face parte dintre marile edificii bucureştene de acest fel, care aveau în mijloc o biseri...că. Edificiul de cult a fost ridicat în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, probabil pe la 1564-1565, pe locul cuprins astăzi între străzile Lipscani, Smârdan, Stavropoleos şi Poştei. În jurul bisericii, în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, a fost ridicat un han format din mai multe corpuri, construite treptat, în perioade diferite de timp, în funcţie de posibilităţile constructorului. Din cauza proastei administrări, precum şi a numeroaselor calamităţi care au lovit capitala, atât biserica cât şi hanul ajunseseră într-o avansată stare de degradare, ambele fiind demolate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cercetările arheologice preventive din 20074 - 20085 au dus la descoperirea laturilor de N (pe strada Lipscani, în dreptul numerelor 18-20) şi E (pe str. Smârdan, între str. Stavropoleos şi str. Lipscani) ale acestui important han, precum şi o parte din cimitirul bisericii Ghiorma Banul - Biserica Greci6. Au fost surprinse două faze majore şi mai multe faze minore (reparaţii şi recompartimentări) ale existenţei acestui important edificiu. Prima fază a hanului a fost surprinsă pe latura de N, pe cca. 87 m lungime şi aproape 4 m lăţime, spre S ea fiind distrusă de clădirea BCR, dar şi de faza II. Şi pe strada Stavropoleos au fost surprinse cele două etape de funcţionare ale hanului Greci7. În urma "marelui foc" din 23 martie 1847, au fost impuse noi măsuri edilitare8, printre care şi lărgirea străzii Stavropoleos, moment în care clădirea hanului a fost mutată pe un nou amplasament, mai la N, identificat arheologic cu faza a II-a de construcţie. Prima fază, aflată la o distanţă aproximativă faţă de aliniamentul actual al clădirilor, cuprinsă între 4,25 m (în apropierea intersecţiei cu strada Smârdan) şi 6,30 m (în faţa intrării în han), a fost surprinsă pe o lungime de cca 62 m. Fragmentele păstrate din latura sudică a hanului (Z69, Z68, Z67, Z66, Z65, Z27, Z60, Z59, Z50, Z45 şi Z42), au fost surprinse, pe traseul conductei de gaze, la cota de - 0,91-1,12 m faţă de nivelul actual de călcare şi au o lăţime de cca. 0,65-0,70 m. La cca 45 m V faţă de strada Smârdan, puţin spre E de altarul bisericii Stavropoleos, se află accesul carosabil în incintă, ce avea o deschidere de cca 3,70 m. De-o parte şi de alta a intrării se observă doi contraforţi interiori (Z48 şi Z49), ţesuţi cu zidul de incintă. Aceştia au fost surprinşi la cota de - 1,12 m faţă de nivelul actual de călcare. Aveau lungimea de 0,55 m, o lăţime de 0,80 m şi o înălţime păstrată de 1,10 m. Au fost construiţi din cărămizi (29 x 15 x 5 cm), cu rosturi groase de 3-4 cm, câteodată chiar 5 cm, umplute cu un mortar alb-gălbui, dur, cu nisip şi pietricele în compoziţie. În zona intrării, zidul de incintă are elevaţia, păstrată pe cca 0,77 m înălţime, cu un aspect îngrijit, cu asize regulate (cărămizi cu dimensiunile de: 26 x ? x 4 cm; ? x 14 x 4 cm), cu rosturi groase de 3-3,5 cm, umplute cu un mortar galben nisipos. Fundaţia, cu o înălţime de 0,38 m, este retrasă cu 4-5 cm faţă de linia zidului şi este alcătuită din cărămizi fragmentare amestecate cu mortar. La N de latura sudică a hanului, au fost dezvelite parţial9 nouă ziduri (Z58, Z57, Z56, Z54, Z52, Z51, Z47, Z46 şi Z44) perpendiculare pe aceasta, ce delimitau încăperile hanului. Distanţele dintre ele sunt cuprinse între 1,60 şi 4,50 m. Zidurile sunt adosate la zidul de incintă, au grosimi cuprinse între 0,40-0,60 m, adâncimi de fundare diferite şi sunt distruse în capătul de nord de traseul vechii ţevi de gaz. Cea de-a doua fază a hanului, realizată după alinierea din 1849, a apărut în timpul săpăturilor, doar sporadic, prin câteva fragmente din zidul de incintă (Z70, Z64, Z63, Z62 şi Z61). Aceasta era retrasă faţă de vechea latură sudică cu cca 0,70 în capătul estic şi cca 1,60 m la cca 15,00 m V faţă de strada Smârdan. Zidul a fost surprins la cca 0,50 m faţă de nivelul actual de călcare şi a fost cercetat pe o înălţime de cca 0,92 m faţă de nivelul de surprindere, fără a-i fi atinsă baza, din cauza spaţiului limitat10. Avea o lăţime de cca 0,60 m şi era alcătuit din cărămizi (26x13,5x3 cm), cu rosturi groase de 2-3 cm, bine umplute cu un mortar friabil, cu pietricele de 1-2 cm în compoziţie. Incinta, fiind dispusă puţin în diagonală faţă de actualele clădiri, continuarea zidurilor nu a mai putut fi surprinsă în zona bisericii Stavropoleos, ele intrând sub trotuar, care nu a fost cercetat. Cimitirul bisericii Ghiorma Banul-Greci Spre deosebire de săpăturile de pe strada Lipscani, din anul 2007, în care au fost descoperite peste 58 de morminte din cimitirul bisericii Ghiorma Banul-Greci, pe strada Stavropoleos au fost localizate doar oase umane, cele mai multe între Z 52 şi Z 58, care au fost deranjate de diverse intervenţii moderne11. Strada de lemn În urma supravegherii arheologice necesare pentru înlocuirea cablurilor electrice, a conductei de apă şi a canalizării, pe toată lungimea străzii, până în faţa bisericii Stavropoleos, au fost descoperite segmente din vechea stradă de lemn. La cca 6 m S faţă de actuala clădire BCR şi la V de strada Smârdan, a fost realizată o secţiune, denumită convenţional S.I, orientată E-V, cu o lungime de 54 m şi o lăţime de 1,60 m. La 0,65 m V faţă de capătul de E, la cota de -1,50 m faţă de nivelul actual de călcare, a apărut un prim segment, bine conservat din strada de lemn. Acesta cu o lungime păstrată de cca 8 m şi o lăţime surprinsă de cca 0,60-1,60 m, era alcătuit din două rânduri de bârne de lemn, aşezate într-un sol negru, lutos amestecat cu fragmente de lemn putrezit. La cota de 1,60 m faţă de nivelul actual de călcare, se afla un rând de bârne ("urşi"), orientate pe axul lung al străzii (E-V), ce aveau o lungime păstrată de 1,80-2,20 m şi o lăţime de cca 0.20-0,30 m, cu rolul de a susţine podina din "blăni" de lemn. Aceasta era formată din bârne dispuse perpendicular pe axul străzii (N-S), ce aveau o lungime surprinsă de 1,50 m, o lăţime de 0,20-0,25 m şi o grosimea cuprinsă între 2,5 şi 5 cm. "Blănile" erau fixate cu cuie din lemn cu diametrul de cca 3 cm. Cel de-al doilea segment conservat, se afla la cca 5,50 m V faţă de primul şi a fost surprins la cota de -1,51-1,55 m faţă de actualul nivel de călcare, pe o lungime de 9 m şi o lăţime de 0,30 m. S-a putut observa că tronsonul respectiv se dezvolta la N de S. I. Pentru o mai bună cercetare a vechii podiri a străzii12, a fost realizată o nouă secţiune la S de S.I, denumită convenţional S.II, având lungimea de 54 m şi lăţimea de 1 m. La cota de 1,26-1,60 m faţă de nivelul actual de călcare, au fost descoperite mai multe bârne de lemn provenind din două niveluri de funcţionare ale podului de lemn.