Cercetarea arheologică preventivă a sitului „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat", situat în Râmnicu Sărat, str. Primăverii, nr. 4, s-a făcut în urma cererii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului" Râmnicu Sărat, coproprietara terenului împreună cu Primăria Municipiului R. Sărat, beneficiare ale documentaţiei Restaurarea Complexului Brâncovenesc, monument istoric categoria A, Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, pentru care a ...solicitat DCPN Buzău emiterea unui aviz, conform prevederilor legale în vigoare. Avizul este prevăzut în Certificatul de urbanism eliberat de Primăria Municipiului Râmnicu Sărat. Cercetarea arheologică preventivă în punctul situat în Râmnicu Sărat, str. Primăverii, nr. 4 s-a impus datorită faptului că proiectul de restaurare - conservare vizează „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat", monument istoric categoria A, identificat anterior şi înscris în Lista Monumentelor Istorice 2010 sub cod BZ-II-a-A-02463, cunoscut şi sub numele de Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat. Primele cercetări arheologice pe suprafaţa acestui sit au fost executate în anii 1977 - 1986 de arheologul Ion Motzoi - Chicideanu, atunci angajat la fosta Direcţie Economică şi a Patrimoniului Cultural Naţional, ulterior desfiinţată.1 Cercetări ulterioare, din perioada 1991 - 2002, au scos la lumină vestigii arheologice datate în secolele VI - VII şi XVII - XIX, densitatea celor din Evul Mediu fiind mare. Cercetările noastre au urmărit recuperarea informaţiei ştiinţifice şi a materialelor arheologice, precum şi stabilirea sarcinilor ce trebuie realizate prin proiectul de restaurare - conservare. Situl arheologic „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat" / Complexul brâncovenesc R. S., este situat în zona de contact a dealurilor pericarpatice de la Curbura exterioară a Carpaţilor cu Câmpia Română, fiind amplasat pe terasa majoră a râului Râmnicu Sărat şi pe piemontul Câmpiei Râmnicului, la 138 / 144 metri altitudine medie faţă de nivelul Mării Negre. Primele informaţii istorice despre edificarea complexului brâncovenesc „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat" sunt consemnate de cronicarul Radu Greceanu în „Istoria domnii lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod. 1688 - 1714": Cap. XL. „Pentru zidiri ce au făcut măriia-sa şi alte lucrări carele au săvârşit într-acest an. Într-acest an al optulea den domniia mării-sale [7205 / 1697], s-au săvârşit şi mânăstirea care au făcut măriia-sa la târgul Râmnecului, unde să proslăveşte adormirea cei de Dumnezeu născătoare, stăpânii noastre, care iar den pajişte şi den temelie au zidit împreună cu unchiul mării-sale, Mihai Cantacozino vel-spătar, însă mănăstire mare şi cuvioasă, cu chilii de piatră şi cetate împrejur, pentru că fiindu în locu ca acela de iaste în calea oştilor şi mai mult a tătarilor. Drept aceia au pus măriia-sa nevoinţă împreună cu unchiul mării-sale, ce s-au zis mai sus, de o au făcut cu tărie, ca multora scăpare şi apărare să fie, care cu mile întărind-o şi cu toate cumsăcade împodobind-o, la sfânta şi dumnezeiasca mănăstire de la muntele Sinai o au închinat, întru vecinică pomenire."2 În alt loc, menţionează că în al optulea an al domniei sale (1697 / 7205) Constantin vodă Brâncoveanu a construit împreună cu „unchiul mării sale Mihaiu Cantacozino, mânăstirea sa la târgul Râmnicului, unde se proslăveşte hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu."3 O altă însemnare: Plecând din Târgovişte şi oprindu-se pentru „ospeţe pă la casele boierilor, spre Sărata au mersu, pre la Mărginenii mânăstirii întâiu, apoi la Mărginenii lui vel spătar, Filipeştii de Pădure, Măgureni, Filipeştii de Praova, umblând spre Scăianii [Boldeşti - Scăieni, jud Prahova] au mersu. Şi de la Scăiani la Şchei şi de acolo la Sărata [Sărăţeanca şi Merei]. Şi de acolo şi până la Râmnic la mănăstire, unde măria sa împreună cu Mihaiu Cantacozino vel spătar făcuse unde în ziua de Înalţarea Sfintei Cruci, la 14 ale lui septembrie acolo au fost, veselindu-se cu toţi boiarii mării sale … a doua zi au mersu înapoi la Sărata şi de acolo … "4 În Istoria de taină a domniei lui Constantin Brâncoveanu, acelaşi autor scrie: Cap. 11. „Aicea însemnez că având domnu ceva răsuflu şi cunoscând puţină linişte dăspre Poartă, făcând şi sfânta mănăstire a Râmnicului şi 2 pivniţe dă piatră la Sărata [una la Merei, cealaltă la Nenciuleşti pe Musceleanu], s-au îndemnat dempreună cu toată boierimea şi cu casa mării sale de au mers tocma până acolo dă le-au văzut (titlul capitolului). Alaiul domnesc a pornit din Târgovişte la 1 septembrie, a rămas „la moşiile / p. 229 / boierilor Cantacuzineşti, apoi a mers la Scăiani (Boldeşti - Scăieni, jud. Prahova), la viile mării sale", unde a stat 5 - 6 zile, „văzând şi pivniţa ce făcuse acolo la vii", stabileşte să se facă case, „apoi a mers la viile mării sale la Şchei şi de acolo la Sărata. Dă la Sărata iarăşi pă ospăţ la satele ginerelui mării sale Neculae postelnicul Ruset, care-i dedese dă zestre anume Fundenii i Fureştii. Şi dă acolo rugându-l Mănăilă vel şătrar ca să meargă şi la satul lui, la Mărăcineni, să-l ospăteze, măriia sa numaidecât au fost bucuros şi au mersu. Unde făcându-i Mănăilă vel şătrar ospăţ foarte frumos, s-au sculat şi dă acolo şi au mers la Sfânta Mânăstire la Râmnec. Deci, după ce au văzut şi Sfânta mânăstire, s-au învârtejit iarăşi pă la viile mării sale Sărata i Şcheii şi dă acolo luând în jos, au venit la satul Tomii Cantacozino vel postelnic, Bercenii … şi s-a întors la Târgovişte la 5 octombrie [1706] … "5 Acestea sunt informaţiile consemnate de cronicarul Radu Greceanu, omul de casă al domnitorului Constantin Basarab Brâncoveanu, în cele două cronici dedicate binefăcătorului său, confirmate de pisania bisericii, din care rezultă că ansamblul a fost realizat între anii 1691 şi 1697. Documente anterioare vorbesc însă de existenţa la Râmnicu Sărat a unei biserici încă din ultimul sfert al secolului XVI. Aşa cum probează unele elemente arhitecturale descoperite în teren, această biserică era fortificată (vezi mai jos). Primele vestigii arheologice provenind din zona sitului urban Râmnicu Sărat - strada Victoriei, au fost descoperite întâmplător în anii 1980 - 1985, în urma executării unor lucrări - săpături şi excavaţii - destinate amplasării fundaţiilor blocurilor din zona nord a străzii Victoriei. Ulterior, prin săparea fundaţiilor altor clădiri în zonă au apărut materiale din secolele XVII - XIX. Alte lucrări edilitare executate pe străzile Avântului, Primăverii, C. Brâncoveanu, T. Vladimirescu, Dezrobirii, Milcov şi Mărgăritarului au dus la delimitarea sitului existent în centrul actualului oraş. Odată cu pământul scos din excavaţii au fost antrenate unele materiale arheologice - ceramică, unelte din piatră, os şi metal, ustensile din fier şi bronz, arme din fier, accesorii vestimentare, datând din prima şi a doua epocă a fierului - Hallstatt şi La Tène, din secolele IV - VII şi din Evul Mediu Mijlociu şi Târziu, secolele XV - XVIII. De asemenea, au fost semnalate morminte de înhumaţie din secolele XV - XVIII. În groapa săpată în anii 1991 - 1992 pentru amplasarea fundaţiilor unui bloc din str. T. Vladimirescu colţ cu str. Primăverii, la circa 50 m nord-est de zidul de nord al incintei Complexului brâncovenesc, la adâncimea de 6 - 8 m, pe profil a apărut un fragment de tunel boltit din cărămidă, al cărui traseu venea dinspre mănăstire şi se îndrepta undeva pe direcţia nord-est. Cu ocazia cercetărilor pentru eliberare de sarcină arheologică a terenurilor situate în str. Victoriei, nr. 113 şi 115, unde s-au realizat construcţii locuinţe cu spaţii comerciale la parter, aflate în zona de protecţie a monumentului „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat", au fost cercetate mai multe complexe arheologice din diferite epoci, inclusiv fundaţii ale unor construcţii medievale. Materialul arheologic descoperit în perimetrul sitului indică funcţionarea aici a unor aşezări în prima şi a doua epocă a fierului, din secolele IV - VII şi din secolele XV - XVIII. În anii 1991 - 2002 au fost executate cercetări arheologice în complexul „Fosta mânăstire Râmnicu Sărat", publicate parţial.6 Prin cercetarea arheologică preventivă executată în incinta Complexului brâncovenesc Rm. Sărat s-a urmărit localizarea şi cercetarea acelor complexe arheologice din componenţa sitului ce au fost amplasate şi au funcţionat în acest perimetru, stabilirea etapelor edificării complexului, localizarea elementelor de arhitectură care au făcut parte din construcţiile ridicate la comanda şi cu finanţarea lui Constantin Brâncoveanu, stabilirea intervenţiilor arhitecturale ulterioare, a raporturilor între construcţiile de epocă brâncovenească cu cele din ansamblul originar / anterior şi cu cele din epocile ulterioare, precizarea unor alte elemente de interes. Am avut în vedere posibilitatea intersectării unor complexe arheologice din secolele XI a.Chr. - II p. Chr., IV - VII, XIV - XVIII. Pentru executarea cercetărilor au fost practicate 6 secţiuni şi 5 casete, cu dimensiunile: S I = 47,80 x 1,50 m, orientată sud - nord, între zidurile de incintă de sud şi de nord ale complexului, la 15 m vest de zidul de incintă est; caroierea s-a făcut la 2 m; în carourile 1 - 5 secţiunea a fost lărgită cu 0,70 m pe latura de es); S II = 18,00 x 1,50 m, orientată sud - nord, amplasată în dreptul naosului bisericii, sprijinită pe zidul de incintă sud al complexului, în faţa turnului pătrat de pe această latură, astăzi clopotniţ); S III = 8,00 x 1,50 m, orientată vest - est, sprijinită pe zidul de incintă est, în faţa turnului pătrat de pe această latură; S IV = 6,00 x 2,00 m, orientată vest - est, sprijinită pe zidul de incintă est, la 3,20 m nord de zidul de incintă sud; S V = 8,00 x 1,50 m, orientată sud - nord, amplasată peste zidul de incintă sud, în porţiunea unde acest zid a fost complet demantelat, la 11,00 m vest de capătul zidului existent, respectiv la 15,50 m vest de colţul de vest al turnului patrulater de pe latura de sud (clopotniţa); S VI = 18,60 x 1,00 m, traversează clădirea aflată pe latura de nord a complexului, denumită impropriu fosta stăreţie; secţiunea este împărţită în trei segmente: S VI A = 1,85 x 1,00 m, traversează holul clădirii; S VI B = 5,10 x 1,00 m, traversează camera alăturată holului; S VI C = 10,00 x 1,00 m, amplasată în exteriorul clădirii şi al complexului, pe latura de nord a acestuia, în strada Primăverii, în continuarea segmentelor A şi B. În raport cu secţiunea S I, secţiunea S VI este amplasat cu 0,50 m spre est; caseta CAS 1 = 11,00 x 2,00 m, situată la 0,50 m est de S I, de la zidul de incintă sud; caseta CAS 2 = 10,00 x 2,00 m, situată la 0,80 m vest de S I, de la zidul de incintă sud caseta CAS 3 = 2,00 x 1,40 m deschisă pe latura de est a S I, în caroul 11 - 12, pentru dezvelirea mormântului M 1 / 2011 caseta CAS 4 = 1,40 x 1,30 m, amplasată pe latura de est a S I, în caroul 11, pentru cercetarea mormântului M 2 / 2011 caseta CAS 5 = 1,00 x 0,50 m amplasată pe latura de est a secţiunii S II, în caroul 9, pentru cercetarea mormântului M 7 / 2011. Săpătura manuală s-a executat până la adâncimea de 2,00 / 2,60 m - 4,15 m, până în solul steril arheologic. Situaţia stratigrafică în secţiunea S I, magistrala care traversează incinta de la sud la nord, se prezintă astfel: - între 0,00 - 0,10 / 0,18 m pământ negru recent format; în carourile 4 - 6, 16 - 18, 21 - 24 grosimea acestui strat creşte; - între 0,10 / 0,18 - 0,30 / 0,45 / 0,70 m pavaj din piatră de râu amenajat pe un strat de nisip şi pietriş mărunt; pavajul se regăseşte în carourile 4 - 24, inclusiv peste resturi de zidării din secolele XVII - XIX, şi lipseşte numai în carourile 1 - 3, în vecinătatea zidului de incintă sud, unde s-a aflat, începând din secolul al XVII-lea până în secolului XIX, o anfiladă de încăperi; - în carourile 1 - 3, între 0,10 / 0,18 - 0,30 / 0,80 se află un strat de pământ negru afânat purtat, care suprapune resturile de zidării medievale; - între 0,30 / 0,45 / 0,70 - 0,90 / 1,40 / 1,90 m, în diferite porţiuni ale secţiunii, strat de materiale din demantelări succesive; în carourile 7 - 8 ultimul nivel de materiale din demantelări se află imediat sub stratul de pământ negru recent format; în carourile 9 - 10, 16 - 17 şi 22 - 23 au fost săpate gropi de mari dimensiuni pentru depunerea materialelor din diferite faze de demantelări; - între 1,00 - 1,70 m strat de pământ cenuşiu pigmentat cu cărbune; în unele porţiuni stratul lipseşte; - între 1,00 - 1,30 / 1,50 / 1,80 în carourile 4 - 8, 12 - 24 strat de pământ maroniu - cenuşiu tasat, în unele porţiuni pigmentat cu chirpici şi cărbune; - în diferite zone, între stratele menţionate apar lentile sau nivele înguste de pământ galben, de nisip sau soluri amestecate; - în carourile 1 - 3 s-au păstrat pe înălţimi diferite fragmente de ziduri de epocă brâncovenească, fundaţiile pe care stau aceste ziduri şi fragmente de pardoseli de cărămidă din aceeaşi epocă; - în caroul 1, CAS 2, sub fundaţia zidului de epocă brâncovenească a apărut o groapă anterioară, datând, probabil, din Evul mediu timpuriu, în care a apărut un fragment ceramic cenuşiu la roată. În secţiunea S I şi în casetele CAS 1 şi CAS 2 au fost descoperite două ziduri perpendiculare pe zidul de incintă sud, la distanţă de 2,30 m unul de altul, delimitând o încăpere cu dimensiunile de 5,20 x 2,30 m, cu câte o intrare pe fiecare din laturile lungi de est şi de vest; încăperea a fost pardosită cu cărămizi, aşezate pe un strat de nisip fin, din care se păstrează o suprafaţă la contactul cu zidul cetăţii. Cele două ziduri stau pe fundaţii construite din pietre de râu înecate în mortar, gros de 0,70 m, făţuite cu un strat subţire, de 0,10 m, de cărămizi medievale sparte înecate în mortar din var - nisip; fundaţiile au fost turnate în şanţuri săpate până în pământul galben. La 3,10 m nord de zidul de incintă sud, fundaţiile celor două ziduri se întretaie cu o fundaţie oarecum asemănătoare, dar cu unele deosebiri, paralelă cu fundaţia zidului incintei brâncoveneşti; aceasta are stratul de cărămizi sparte înecate în mortar gros de 0,30 m, iar în fundaţia din pietre de râu sunt încorporate cărămizi sparte. Această fundaţie nu aparţine fazei brâncoveneşti, situaţia din teren sugerează că a fost turnată cândva înainte de realizarea construcţiei brâncoveneşti, respectiv a fundaţiilor zidurilor acesteia. Cu mare probabilitate, această fundaţie aparţine fortificaţiei anterioare construcţiei brâncoveneşti, datând poate de la sfârşitul secolului al XVI-lea sau din epoca Matei Basarab, deocamdată nu am descoperit elemente care să permită datarea mai strânsă a acesteia. Şi Radu Greceanu ştia că aici a fost o fortificaţie anterioară, căci zice „ … iar den pajişte şi den temelie au zidit … "7, adică din nou a ridicat o cetate ce a existat aici mai înainte şi care fusese rasă din temelii. La 1,30 m nord de această fundaţie mai timpurie apare altă fundaţie, asemănătoare ca mod de construcţie, peste care stă un zid medieval din cărămizi, păstrat pe 0,55 / 0,60 m înălţime, paralel cu zidul de incintă sud al fortificaţiei brâncoveneşti. Şi între acest zid şi zidurile de epocă brâncovenească există unele deosebiri: cele de epocă brâncovenească suprapun exact fundaţia pe care stau, adică au aceeaşi lăţime ori sunt puţin mai înguste decât aceasta, dar zidul mai timpuriu iese în afara fundaţiei pe care stă cu 0,10 m. Aceste elemente confirmă existenţa aproximativ pe acelaşi amplasament a unei fortificaţii anterioară construcţiei brâncoveneşti, dar puţin mai mică decât cea din urmă. Constantin Brâncoveanu a extins cel puţin pe laturile de sud şi nord incinta, zidul de sud al incintei brâncoveneşti fiind ridicat la 3,10 m în afara celei anterioare. Fundaţia fortificaţiei anterioare celei brâncoveneşti a fost localizată şi în secţiunea S II. Cele două ziduri perpendiculare pe şi sprijinite pe zidul de incintă sud, dezvelite de noi, delimitau o încăpere din anfilada de chilii construite de-a lungul acestei laturi a incintei. Chiliile erau acoperite cu bolţi semicilindrice din cărămizi, sprijinite pe pereţii despărţitori, arcele acestor bolţi fiind parţial înglobate / întreţesute cu zidul incintei, pe care se păstrează amprentele lor. Deschiderea capetelor arcelor bolţilor semicilindrice înglobate în zidul de incintă est indică faptul că încăperile de pe această latură erau de dimensiuni mult mai mari decât cele de pe latura de sud, până la duble, ceea ce ne face să presupunem că pe această latură erau amenajate depozite pentru provizii şi materiale, precum şi spaţii cu altă destinaţie, nu chilii. Peste bolţile semicilindrice ale chiliilor şi depozitelor era amenajat un drum de strajă şi de intervenţie la nivelul căruia sunt practicate în zidul de incintă guri de tragere; locaşurile de încastrare a structurii acestui drum se văd pe zidul de incintă de sud şi de est. La circa 2,5 m mai sus de nivelul acestei amenajări, în zid se văd locaşurile în care erau încastrate grinzile din lemn ale unui al doilea drum de strajă şi ale platformelor de apărare, care se conjuga cu crenelurile din cărămidă. Zidul incintei brâncoveneşti are 6,00 m înălţime până la nivelul crenelurilor, iar înălţimea acestora era de 0,80 m, aşa cum indică cele păstrate la turnul pătrat de pe latura de sud a incintei (încorporate în zidul clopotniţei instalată în acest turn). În secţiunea S II situaţia stratigrafică este asemănătoare în parte cu cea din secţiunea S I, dar mai simplă; în apropierea zidului de incintă sud, respectiv a turnului pătrat de pe acea latură (azi clopotniţă), nu s-au păstrat resturi de pavaj din cărămizi de la spaţiul prin care se făcea accesul la turn în epoca brâncovenească, dar s-a păstrat un zid perpendicular pe zidul de incintă, care flanchează latura de est a intrării, lung de trei metri şi înalt de 1,10 m; acesta are o fundaţie din piatră de râu înecată în mortar făţuită cu un strat de cărămidă medievală spartă înecată în mortar din var - nisip. Spre interiorul incintei, acest zid este adosat unui zid din cărămidă pe fundaţie din piatră de râu înecată în mortar, paralel cu zidul de incintă; zidul este străpuns de o uşă, amprenta tocului acesteia fiind păstrată în zidărie, care se deschidea către o încăpere cu lăţimea de 1,45 m, pardosită cu cărămizi dispuse oblic faţă de ziduri; cărămizile din pardoseală au fost aşezate pe un strat de nisip gros de 0,10 - 0,15 m, depus peste un pavaj dublu din piatră de râu; probabil acest spaţiu era un coridor din care se făcea accesul în chiliile adosate zidului şi, totodată, în turnul pătrat de pe latura de sud a incintei. Limita nordică a acestei amenajări se află la 5,80 m de zidul de incintă sud. Cândva, la sfârşitul secolului al XIX-lea sau în prima jumătate a secolului XX, pe latura de nord a acestui zid medieval a fost adosat un zid fără fundaţie construit din cărămizi de dimensiuni mari, 30 x 15 x 8 cm. Accesul dinspre interiorul incintei fortificate în turnul pătrat de pe latura de sud (azi clopotniţă) a fost blocat cu un zid de cărămizi cândva în cursul secolului XX, când s-a practicat o uşă în peretele de sud al acestui turn, prin care se face accesul în prezent. Dincolo de limita spre interior a structurilor de ziduri, sub stratul de pământ negru recent se află un strat de materiale din demantelare, depus peste un pavaj din piatră de râu, care la rândul său stă peste alde două nivele cu materiale din demantelare, cel inferior constând dintr-un pământ negru - cenuşiu în care sunt amestecate resturi de cărămizi sparte şi mortar; sub acesta se află un nivel gros de pământ negru - maroniu, crescut peste stratul de pământ galben / loess, steril arheologic. În secţiunea S II, în caroul 9, au fost localizate 4 morminte de înhumaţie, M 7, 8, 9, 10 şi o reînhumare multiplă. În celelalte secţiuni stratigrafia este simplă: sub pământul negru recent apare pavajul din piatră de râu aşezat pe un strat de nisip, sub care se află un strat de materiale din demantelări, depus peste stratul de pământ negru - maroniu, format peste stratul de pământ galben, steril arheologic. În secţiunea S I au fost localizate 6 morminte de înhumaţie, toate orientate V - E, trei prinse parţial sub profilul de vest, M 3 / 2011, M 4 / 2011, M 5 / 2011 şi alte trei, M 1 / 2011, M 2 / 2011 şi M 6 / 2011, prinse parţial sub profilul de est al secţiunii. Din lipsă de timp, au fost cercetate / demontate numai mormintele M 1 şi M 2, celelalte patru fiind conservate in situ şi urmând să fie cercetate / demontate în etapa executării proiectului de restaurare - conservare. Mormântul M 1, inhumat, matur, orientat V - E, depus în sicriu din lemn de stejar cu capacul fixat cu cuie din fier confecţionate manual. A avut ca inventar un nasture din porţelan. Mormântul 2, inhumat, matur, orientat V - E, depus în coşciug din lemn de esenţă moale, încheiat cu cuie de fier confecţionate manual, a avut ca inventar un nasture mic din porţelan. Groapa acestui mormânt a fost săpată într-o groapă umplută cu materiale din demnatelare. În secţiunea S II au fost localizate patru morminte - M 7 / 2011, M 8 / 2011, M 9 / 2011, M 10 / 2011, din care au fost cercetate / demontate numai primele două. Mormântul 7 / 2011, inhumat, orientat V - E, copil (?), depus într-un coşciug din lemn cu capacul vopsit în alb. Mormântul M 8 / 2011, inhumat, copil (?), orientat V - E, depus într-un coşciug din lemn de esenţă tare (poate exotică?), placat cu benzi de ţesătură metalică din bronz (?), fixate cu ţinte decorative. Mormintele M 9 şi M 10 nu au fost demontate, din lipsă de timp. În secţiunile S I, S II, S IV şi S V au fost cercetate 24 de gropi de forme şi dimensiuni variate; dintre acestea, trei - gropile G. 10, 15 şi 24, au fost umplute cu materiale din demantelări, iar dintre celelalte numai câteva conţineau materiale arheologice. Groapa G 14, din S I, caroul 22 - 23, a avut în umplutura din pământ negru numeroase fragmente ceramice datând din secolele XVI - XVIII, între care un platou cu monogramă, sfeşnice din lut fragmentare, farfurii, castroane, boluri etc., vetre de lulea din lut, fragmente din recipiente de sticlă; la partea superioară au apărut fragmente din vase de porţelan de import. În groapa G. 23, din secţiunea S V, au apărut numeroase fragmente ceramice din mai multe forme: farfurii, castroane, străchini, sfeşnice, conductă de olan, precum şi fragmente din vase de porţelan de import. În strat au apărut obiecte din fier: cuie, piroane, scoabe, un otic, un mâner de la un vas rotund, zgură metalică. În secţiunea S V au apărut patru cochilii de scoică de dimensiuni medii. În toate mormintele cercetate au apărut multe cuie din fier executate manual (de fierar). În mormântul 8 / 2011 capacul sicriului era decorat cu patru benzi longitudinale şi 4 - 6 benzi transversale împletite (ţesute) din fir de bronz, fixate cu ţinte decorative din bronz. În urma cercetărilor executate, considerăm că proiectul de restaurare - conservare se poate executa, cu respectarea următoarelor condiţii: - suprafaţa incintei va fi decapată până la nivelul solului medieval, respectiv până la nivelul suprafeţei fundaţiilor de epocă brâncovenească, fiind îndepărtate straturile de materiale din demantelare; - structurile de zid medieval vor fi consolidate şi conservate la nivelul la care se păstrează; - pe latura de sud a incintei vor fi restaurate / reconstruite 3 - 4 chilii, după resturile de zidării păstrate; - pe latura de est a incintei se vor restaura / reconstrui 2 - 3 încăperi, după resturile de zidării păstrate; - va fi refăcut parţial sistemul de strajă şi apărare, cu cele două nivele, pe semnele păstrate; - turnul pătrat de pe latura de sud va fi dezafectat de actuala folosinţă şi va fi restaurat ca turn de apărare; - fragmentul de zid de incintă sud, demantelat, va fi refăcut până la înălţimea de 3,00 m, pe fundaţia existentă, localizată în secţiunea S V; - clopotniţa va fi amenajată pe o structură de lemn în apropierea zidului de incintă sud; - clădirea de pe latura de nord, care găzduieşte colecţiile Muzeului Orăşenesc, va fi adusă la aspectul din imaginea din perioada 1906 - 1912, prin demolarea părţilor adăugate după acea dată; va fi restaurată şi consolidată, iar în interior se va decapa până la nivelul zidurilor medievale localizate în secţiunea S VI A şi B, care vor fi conservate la nivelul pardoselii. Prin realizarea acestui program de restaurare/conservare, Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat va deveni un obiectiv turistic - istoric de valoare deosebită; totodată, vor fi îmbunătăţite condiţiile de funcţionare a Muzeului Orăşenesc. [Eugen-Marius Constantinescu]