.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Alba Iulia | Punct: str. Munteniei nr. 15-17, sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii | Anul: 2011

Raport PDF simplificat.
Descriere:
Raport ID:
4898
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 1026.12 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Mun. Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Str. Munteniei Nr. 15-17, Sediul Guvernatorului Consular Al Celor Trei Dacii
Toponim:
Apulum
Localizare:
| 1026.12 |
Lista Ilustrațiilor - 5
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Constantin Inel participant Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Rusu-Bolindeţ Viorica participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Muntean Teodor participant Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Popa Cristian Ioan participant Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Ciulavu Florin participant Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Oprea Ioan participant Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Barb Claudiu participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Patachi Liviu participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Drâmbărean Matei participant Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Alba
Cumurciuc Korneliu participant Societatea ”Project Abroad SA" Brav
Raport:
Datorită fondurilor reduse alocate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, cercetarea arheologică din acest an şi-a propus ca obiectiv principal continuarea dezvelirii vestigiilor din secţiunea deschisă din anul 2001 (SXVII/01). Totodată, în vederea derulării proiectului cultural "Palatul guvernatorului Daciei romane de la Apulum. O redescoperire a patrimoniului", finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, a fost curăţată şi secţiunea SXVIII/07, prin îndreptarea profilelor şi restabilirea situaţiei în suprafaţă aşa cum a rămas în anul 2009. De asemenea, s-a întreprins o amplă acţiune de igienizare a sitului, cu ajutorul Consiliului local al municipiului Alba Iulia şi a Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba. Datele tehnice referitoare la cercetările întreprinse vor fi descrise mai jos: Secţiunea S XVII/01 Secţiunea SXVII/011, situată pe latura estică a sitului, a fost din nou extinsă ca urmare a prăbuşirii profilelor, ea având acum 12,50 x 4,90 m (de la 10,50 x 2,50 m în 2001 şi 12,30 x 4,30 m în campania precedentă). În anul 2011 am recurăţat contextele arheologice din carourile 1-4 ale secţiunii (situate în partea nordică a acesteia, în exteriorul clădirii romane). În campania precedentă s-a ajuns la adâncimea maximă de -1,85 m. În extremitatea nordică a secţiunii şi de-a lungul profilului estic, au fost puse în evidenţă câteva contexte arheologice de epocă romană, care se conturau foarte bine în stratul preistoric2 (fig. 1-3). Dintre ele, ca urmare a adâncirii în suprafaţă în zona menţionată, au fost redefinite următoarele contexte: ceea ce consideram a fi groapa de implantare a zidului perimetral N a clădirii romane din jumătatea S a secţiunii3 s-a dovedit a fi groapa de scoatere a unui zid mai vechi. Groapa respectivă avea L = 6,72 m şi l max = 0,80 m, ea fiind descoperită practic pe diagonală pe lăţimea secţiunii (fig. 2). De asemenea, o parte a ei a fost secţionată şi pe profilul V al acesteia. Foarte interesant este faptul că zidul scos a avut aceeaşi orientare ca şi zidul perimetral N al clădirii romane (NV-SE), latura nordică a acestuia din urmă fiind aşezată pe o parte a gropii de scoatere menţionate. Pentru moment nu avem repere cronologice pentru încadrarea acestei faze cu excepţia situaţiei stratigrafice, care indică clar un raport de anterioritate-posterioritate între cele două faze amintite, între temelia zidului perimetral N al clădirii romane şi groapa de dematelare a zidului anterior fiind observat un strat de lut brun închis, cu rol de nivelare. Din această perspectivă, este posibil ca zidul mai vechi să fi aparţinut primei faze de piatră a complexului, respectiv celei de-a doua jumătăţi a secolului al II-lea p. Chr. Ca urmare a extinderii secţiunii SXVII/01 pe laturile de S şi E, a mai fost fost dezvelită o porţiune din zidul orientat NE-SV al clădirii romane, amplasat în colţul SE al secţiunii, respectiv cel care delimita camera 2 a acesteia spre S4. Dimensiunile cunoscute ale acestuia sunt acum: L = 2,10 m, l = 0,60 m, cu o crepidă de 0,10 m, h păstrată = 1,45 m. Latura V a zidului descris a fost distrusă pe o porţiune de 1,20 m de groapa de implantare a fântânii moderne, însă el continuă atât spre E, cât şi spre S. În carourile 5-6 ale secţiunii, de-a lungul profilului vestic al acesteia, a apărut o locuinţa preistorică5. Ea s-a conturat la 0, 25 m nord de profilul sudic şi de la 0,40 m est de profilul vestic (fig. 4-5). A fost dezvelită parţial, pe o lungime maximă de 4,25 m şi pe o lăţime de 2,10 m, respectiv în spaţiul delimitat de groapa de implantare a fântânii moderne spre est (fără a se contura însă până la aceasta), profilul sudic şi zidurile perimetrale orientate NV-SE, respectiv NE-SV, ale clădirii romane descoperite în extremitatea sudică a secţiunii. Locuinţa are conturul delimitat pe latura estică şi cea sudică, ea continând atât spre vest (sub profil), cât şi spre nord (este suprapusă de zidurile romane menţionate mai sus). A fost golită de la -1,90 la -2,34 m. La golire, au apărut contururile a două gropi de par. Prima, cu diametrul de 0,45 m, este situată la 0,40 m sud-est de latura internă a zidului orientat NE-SV al clădirii romane, respectiv la 1,40 m est de profilul vestic al secţiunii. Cea de-a doua, cu diametrul de 0,40 m, a fost surprinsă numai parţial, la 0,75 m spre vest de prima, fiind suprapusă de fundaţia zidului roman menţionat mai sus. Este greu de presupus care era orientarea construcţiei pe care o susţineau deoarece orientarea celui de-al doilea stâlp este mai dificil de precizat, care urmare a suprapunerii peste restul locuinţei, spre nord, a zidurilor clădirii romane. Nu au fost descoperite alte elemente constructive ale locuinţei preistorice, însă aşa cu menţionam, au fost descoperite numai laturile ei estică şi sudică, restul ei continuând spre vest. Umplutura locuinţei a fost constituită dintr-un lut brun-gălbui, amestecat cu pigmenţi ceramici, sporadic de arsură şi dintr-un foarte bogat material arheologic (vezi descrierea mai jos). Adâncimea maximă la care s-a ajuns în secţiune în zona locuinţei preistorice este de -2,34 m. În restul secţiunii, adâncimea la care am rămas este -1,80-1,95 m. Locuinţa preistorică descoperită aparţine sfârşitului epocii bronzului şi începutului epocii fierului - datare făcută pe baza artefactelor descoperite6 (vezi mai jos). Cercetarea nivelului/nivelelor preistorice prezente în secţiunea SXVII/01 va continua în campaniile viitoare, în vederea finalizării săpăturilor arheologice în această zonă. Secţiunea S XVIII/07 (fig. 6) Această secţiune, situată pe latura S a sitului, a fost lărgită la 12,20 x 4,90 m (de la 11,55 x 4,65 m în campania anului 2009), ca urmare a prăbuşirii unor porţiuni mari ale tuturor profilelor determinată de intemperii. Din păcate, în timpul scurt avut la dispoziţie, nu s-a putut realiza decât restabilirea situaţiei existente în anul 2009. Tot efortul de curăţare al ei a fost motivat de derularea proiectului AFCN menţionat mai sus, menit să popularizeze situl. Adâncimea la care s-a oprit cercetarea în această campanie este de -3,15 m. Materialele arheologice Pentru perioada romană, materialul tegular a reprezentat din nou o mare parte a artefactelor descoperite. Cărămizile, ţiglele, olanele, pylae-le de hypocaust găsite au fost în marea lor majoritate ştampilate cu: sigla legiunii a XIII-a Gemina pe un singur rând, cu diferite variante (îndeosebi LEG XIII G8); sigla legiunii a XIII-a Gemina cu antroponime, cu inscripţia pe două sau trei rânduri: LEG XIII GE/AELI BASSI9; LEG XIII G/ANN[I SAT/]VRNI[NI]10; LEG XIII GEM/AVRELI AELIVS11; LEG [XIII G] VAR•[GOW FI]12; LEG XIII GEM/AURELI GAIVS13; LEG XIII GEM/FLAVI MARTINVS14; LEG [XIII G] GE [CAPITO]15; LEG XIII GEM/ LUCRET AQVILA16. Acestora li se adaugă ţigle cu sigla trupelor de pedestraşi (pedites singulares) care asigurau paza guvernatorului, în varianta PED SING17. Lor li s-au adăugat şi alte tipuri de artefacte romane descoperite pe sit: o fibulă skeumorfă din bronz, cu capul în formă de secure (tipul Cociş 23a1), datată în secolul al II-lea p. Chr.18 şi un dupondius emis la Roma de împăratul Hadrian în anul 117 p. Chr.19, ambele într-o stare de conservare foarte bună, însă provenind din contexte secundare; ceramică fină (câteva fragmente de terra sigillata lisă şi un fragment de bol decorat cu rotiţa) şi de uz comun (fragmente de boluri, castroane, oale etc.). Materialul arheologic descoperit în locuinţa preistorică datată la finele epocii bronzului şi începutul epocii fierului a fost numeros şi variat. El constă din: două fusaiole ceramice; un fragment de râşniţă din piatră; un perforator (?) şi un tipar (?) din piatră; câteva scoici de râu care au făcut parte, probabil, dintr-un pandativ, deoarece majoritatea lor sunt perforate; multe vase ceramice lucrate cu mâna (fragmente de oale decorate cu brâu alveolar şi cu butoni, uneori şi prin incizare; străchini şi boluri, un vas fragmentar de tip situla de mari dimensiuni etc.). Puţinele informaţii obţinute în scurta campanie arheologică din anul 2011 au adus unele rectificări legate de datele cunoscute până în acest moment în legătură cu evoluţia sitului. Astfel, părerea exprimată anterior cu privire la extinderea spre est a Palatului guvernatorului numai în ultima fază de existenţă a sitului20 pare să fie infirmată de descoperirea unor elemente constructive de epocă romană mai vechi. Groapa de scoatere a zidului peste care s-a suprapus zidul perimetral orientat NV-SE al clădirii romane din jumătatea sudică a secţiunii aparţine cu siguranţă primei faze de piatră a complexului. De asemenea, este posibil să avem, în jumătatea nordică a secţiunii, şi câteva structuri din faza de lemn a sitului sub forma unor gropi de par, fapt constatat numai pe latura V a acestuia în campaniile precedente. De asemenea, locuirea preistorică aparţinând finalului epocii bronzului şi începutul epocii fierului, constatată sporadic în săpăturile anterioare făcute în groapa excavată, pare să fie foarte bine reprezentată, atât prin structuri constructive (locuinţe), cât şi printr-un bogat material arheologic. Cercetările arheologice din campania anului 2012 vor urmări finalizarea dezvelirii vestigiilor celor două secţiuni deschise pe laturile de est - SXVII/01, aflată practic pe nivelul de sfârşit al epocii bronzului şi începutul primei vârste a fierului -, respectiv sud - SXVIII/07, unde săpăturile arheologice s-au oprit pe primul nivel al apocii romane. În măsura în care fondurile financiare ne vor permite, se pot începe două noi secţiuni pe latura de sud: una la est şi paralelă cu SXVIII/07, pentru continuarea dezvelirii elementelor de construcţie care au apărut în secţiunea SXVIII/07; o alta spre nord de aceasta, menită să scoată la lumină noi construcţii de pe latura sudică a complexului arheologic, dar şi să asigure completarea planului unor clădiri descoperite în campaniile precedente în groapa excavată. Menţionăm că pe latura sudică a sitului se află şi singurul mozaic descoperit de cercetările arheologice întreprinse de-a lungul timpului la praetorium consularis de la Apulum. Popularizarea sitului unicat reprezentat de Palatul guvernatorului Daciei romane de la Apulum prin intermediul proiectului cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional21, derulat în toamna anului 2011, a redeşteptat interesul autorităţilor locale şi al publicului pentru salvarea şi valorificarea istorico-turistică a singurelor ruine păstrate din acest complex arheologic. Întrucât anul acesta se împlinesc 20 de ani de la debutul săpăturilor arheologice pe situl de pe str. Munteniei, ar fi imperios necesară continuarea într-un ritm alert a cercetărilor arheologice, pentru ca atât conservarea ruinelor dezvelite, cât mai ales punerea lor în valoare în condiţiile existenţei unui proiect de arhitectură, propus de absolventa Iulia Strîmbu de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca - respectiv prin realizarea unui Centru cultural de artă şi arheologie22 - să se realizeze cât mai repede, înainte ca interesul autorităţilor locale şi al publicului să fie din nou pierdut şi ca vestigiile descoperite să fie definitiv compromise.
Note:
[1]. 1 Datele referitoare la rezultatele preliminare ale săpăturilor efectuate la secţiunea S XVII/01 au fost publicate în Cronica cercetărilor arheologice după cum urmează: V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2008, p. 70; V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2009, p. 31-32; V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2010, p. 13-16.
2 Pentru descrierea acestora vezi V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2010, p. 15.
3 Vezi referiri la acest context arheologic la V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2010, p. 14.
4 Pentru prima menţionare a acestui zid vezi V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2010, p. 14-15.
5 Indiciile prezenţei locuirii preistorice au fost evidenţiate şi în campania precedentă, mai mult sub forma materialului arheologic bogat decât sub aspectul unor elemente constructive - vezi V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2010, p. 15.
6 Încadrarea cronologică a locuinţei preistorice au fost făcută de prof. univ. dr. Valentin Vasiliev, dr. Ilie Lascu, lector dr. Cristian Ioan Popa, cărora le mulţumim şi pe această cale.
Descrierea rezultatelor preliminare obţinute ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate în această secţiune în perioada 2007-2009 se poate vedea la: V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2008, p. 70-71; V. Rusu-Bolindeţ şi colab., CCA 2009, p. 30-31.
8 IDR III/6, 23, 25-26, 51, 56, 59, 63, 72, 74.
9 Tip nou faţă de variantele ştampilelor aceluiaşi meşter din IDR III/6, 115-115 a, 116.
10 IDR III/6, 126.
11 IDR III/6, 140-140 a.
12 Lectura ştampilei este: Leg(io) XIII G(emina) / Aur(elius) God(es) m(anu?), fe(cit?) cf. IDR III/6, 163. Alături de ştampila de tip IDR III/6, 162 a aceluiaşi meşter şi de o alta, aparţinând lui Decimius Victor (IDR III/6, 178), se numără printre materiale tegulare descoperite în Dacia cu ştampilele rare pe în care să apară formula fecit (sau manu?). Pe situl nostru acest tip de ştampilă apare pentru prima oară.
13 IDR III/6, 1440-140 a.
14 IDR III/6, 185-185 a.
15 IDR III/6, 196, cu lectura Leg(io) XIII Gem(ina) / Ge (llivs?) Capito.
16 IDR III/6, 225.
17 IDR III/6, 274, cu literele inversate, cu lectura sinistroversă; IDR III/6, 276.
18 S. Cociş, Fibulele din Dacia romană / Brooches from Roman Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p. 119-120, catalog nr. 1461, pl. CIII.
19 RIC, II, p. 406, nr. 538b. Determinarea a fost făcută de mrd. Teodor Muntean.
20 Cel mai recent în CCA 2010, p. 16.
21 Vezi broşura de prezentare a sitului publicată cu acest prilej: V. Rusu-Bolindeţ, T. Muntean, R. Varga, I. Strîmbu, G. Bounegru, Palatul guvernatorului Daciei romane de la Apulum. O redescoperire a patrimoniului, Cluj-Napoca 2011. Concomitent, s-a organizat o expoziţie cu piese provenite din săpăturile arheologice vechi şi noi efectuate la acest obiectiv (la Alba Iulia şi Cluj-Napoca), conferinţe referitoare la acelaşi obiectiv, urmate de vizite de sit, conferinţe de presă, interviuri în presă şi televiziune, lecţii interactive făcute cu elevii etc.
22 Vezi pe scurt propunerea valorificării părţii păstrate din Palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii de la Apulum de pe str. Munteniei din Alba Iulia la V. Rusu-Bolindeţ şi colab., Palatul guvernatorului ..., p. 35-36.