După ce, în anii anteriori, săpăturile au urmărit, cu precădere, identificarea şi dezvelirea construcţiilor din interiorul castrului, în campania din anul 1997 acestea s-au concentrat asupra unor obiective din afara castrului: terme şi aşezarea civilă. Aşezarea civilă se întinde pe prima terasă a râului Ilişua, la sud-vest de platoul pe care au fost amplasate castrul şi termele. Urmele acesteia se pot observa ...cu uşurinţă pe teren, sub forma unei ridicături, înaltă de 120-150 m, care urmează marginile terasei şi care nu depăşeşte lăţimea de 40-50 m. Primele sondaje în aşezare s-au efectuat în anul 1990 când, în extremitatea sa vestică, au fost dezvelite mai multe cuptoare de ars vase şi s-a stabilit stratigrafia aşezării. Cum s-a constatat că pe creasta ridicăturii, ce reprezintă zona de intensă locuire romană, se află urmele drumului care străbătea aşezarea, secţiunile au fost amplasate de o parte şi de alta a acestuia, în două sectoare situate la distanţă de 90 m unul de altul, în funcţie şi de spaţiile libere de culturi agricole. La cele două extremităţi, aşezarea a fost cercetată prin câte o secţiune pe direcţia nord-sud (42 x 2 m fiecare). Prin cele două secţiuni s-a putut marca traseul drumului şi s-a delimitat frontul de locuire de o parte şi de alta a acestuia. Drumul avea lărgimea de aproximativ 6 m şi a fost construit din balast de carieră gălbui-roşcat, care, în partea sa centrală, mai bombată, atinge 0,80 m grosime. În construcţia drumului s-au observat două refaceri, marcate prin fâşii de arsură, care întrerup stratul de pietriş. Din acest drum se desprind alei sau uliţe, care delimitează zonele cu clădiri. În S8, "cămaşa" drumului era formată din lespezi şi bolovani de carieră, care acopereau stratul de balast. De o parte şi de alta a drumului am trasat câte o pereche de şanţuri (22 x 2 mp şi, respectiv, 25 x 2 mp), în funcţie de lărgimea parcelelor pe care se puteau practica cercetări. În cele două sectoare au putut fi identificate şi parţial urmărite mai multe construcţii din lemn sau piatră. Stratigrafia aşezării cuprinde, sub humus-ul modern, un strat de depunere arheologică de 0,8 - 1 m grosime, după care urmează stratul de lut gălbui-maroniu, fără urme arheologice. Fazele de locuire sunt delimitate prin straturi compacte de arsură şi cărbune, care - foarte important - se sincronizează cu cele din castru, unde de asemenea au fost consemnate distrugeri şi incendieri puternice. În sectorul estic al cercetărilor a fost dezvelită, printr-o casetă (8 x 5,5 mp), o locuinţă cu două încăperi, având pereţii din lemn pe fundaţii de piatră prinse cu lut. Frontul locuinţei era paralel cu drumul. În interiorul locuinţei s-a descoperit un cuptor cu laturile de 1,45 x 1,80 mp, a cărui vatră era puternic înroşită în foc. Locuinţa avea dimensiunile de 8 x 4,5 mp şi în interiorul ei s-a găsit o mare cantitate de material arheologic. O altă locuinţă, construită la fel, a fost dezvelită în extremitatea vestică a zonei cercetate. Ea avea laturile de 5,8 x 3,4 mp şi era prevăzută cu două încăperi, despărţite printr-un perete median. Urmele unui edificiu datând din faza timpurie de locuire au fost descoperite în S10. Ele se prezentau sub forma unor fundaţii de bolovani de râu, care au apărut în dreptul m 5,70 - 6,30 şi m 19,30 - 20. Fundaţiile se aflau la adâncime de 1,55 m faţă de nivelul de călcare actual. În S9, între m 6 şi 20, la baza stratului roman s-a găsit un pavaj de fragmente ceramice, care în zona centrală, atinge 15-20 cm grosime. Materialul arheologic din aşezare cuprinde, alături de un variat şi bogat material ceramic, unelte (o teslă, un topor), obiecte de podoabă (ace de păr - pl. III - catarame, aplici), fibule (un exemplar puternic profilat şi două fibule de tip omega) şi mai multe monede emise de la Traian la Filip Arabul. Singurul element care permite precizarea unei locuiri postromane este un ac de păr cu cap poliedric, care se datează pe la sfârşitul secolului IV sau la începutul veacului următor. El s-a găsit în ultimul nivel de locuire. Al doilea loc în care s-au făcut săpături în anul 1997 a fost sectorul termelor, unde investigaţiile noastre au început în 1995. Cercetările de la mijlocul secolului trecut, efectuate de C.Torma, au scos la iveală două corpuri de clădiri ale unor băi, situate la 20 - 22 m una de alta. Cercetările întreprinse de noi au confirmat dimensiunile şi planimetria clădirii băii celei mari, care nu a fost încă redezvelită în întregime. La aproximativ 7 m de această clădide, spre castru, începe a doua construcţie, pe care am dezvelit-o integral (pl. I). Dimensiunile acesteia sunt de 22 x 22 mp, iar zidurile ei se păstrează în general bine, la nivelul fundaţiilor. Clădirea se găseşte la 130 m spre vest de castru şi, deocamdată, este greu de stabilit în mod absolut sigur identitatea dintre această construcţie şi baia mică, publicată de C. Torma. Totuşi, considerăm că aceasta este prima baie construită de trupa care a făcut castrul mic de pământ şi a staţionat în el, înainte de a veni la Ilişua ala I Tungrorum Frontoniana, la începutul domniei lui Hadrian. Clădirea a avut cel puţin două faze de construcţie. Într-o primă etapă avem de-a face cu o clădire mai redusă ca dimensiuni, cu ziduri de piatră prinsă cu mortar. La o dată greu de precizat, se face o lărgire a construcţiei, prin ridicarea unor ziduri cu fundaţii prinse doar cu lut. Cele două etape sunt mai clar delimitate pe latura vestică, unde zidul exterior al primei faze a fost demantelat şi clădirea lărgită printr-un zid cu temelia aşezată mult mai sus. La fel, traseul laturilor de nord şi vest ale încăperii b era uşor deplasat, în cele două etape, cu 20-25 cm. Într-o etapă mai târzie au fost ridicate zidurile care delimitează încăperile h şi l, şi de asemenea, peretele care străbate longitudinal încăperea. 1. Acestea au fost construite pe o bază de bolovani de râu, aşezaţi în stratul roman, peste care s-a înălţat un zid destul de fragil din sfărâmături de piatră şi bolovani prinşi cu mortar nisipos. Aceste ziduri se aseamănă cu zidurile unei clădiri, dezvelite parţial în partea de nord-est a băii. Pe latura de vest şi de nord clădirea este delimitată printr-un coridor larg. Între zidul de margine al coridorului şi laturile încăperilor interioare nu s-au întâlnit urme ale vreunui zid despărţitor. Spre vest acest zid are o prelungire, dar aceasta nu se leagă cu latura sudică a băii mari. Şi acest zid, ca şi colţurile încăperilor, au spre exterior nişte contraforţi, care se leagă de faza a doua a construcţiei. Dintre toate încăperile, urme ale sistemului de încălzire au fost descoperite numai la încăperile d, g şi n. În încăperea d, pilae-le hypocaustului sunt aşezate pe stratul de lut galben steril, la 1,45 m adâncime, faţă de actualul nivel al solului. Acestea sunt făcute în general din cărămizi pătrate, de 19 x 19 x 6 cm, dar au fost găsite şi pilae din cărămizi rotunde sau, iar din bucăţi de piatră. Planşeul hypocaustului susţinut de pilae era format din cărămizi de 51 x 51 cm. Pe laturile lungi şi pe cea vestică circulaţia aerului cald a fost asigurată prin deschideri boltite, largi de 70 - 75 cm. Acestea erau legate, spre încăperea b şi f, prin canale de piatră, căptuşite cu cărămidă. Canalul din camera f are bază de piatră, iar în perete piatra alternează cu rânduri din cărămidă. Plafonul canalului este acoperit cu un strat de cocciopesto, peste care s-a aşezat un strat de bolovani de râu. În încăperea n (4,6 x 2,5 m), la adâncime de 0,40 m, se afla un strat de cocciopesto, pe care se aşezau pilae-le de hypocaust, făcute din cărămizi rotunde cu diametrul de 16 cm şi grosimea de 5 cm, care erau puse pe cărămizi pătrate (20 x 20 x 6 cm), situate la distanţe de 36 cm. Spre nord se găsea un praefurnium a cărui gaură, largă de 0,60 m, era placată cu cărămizi. Încăperea-bazin g (diam. 4,50 m) avea, la adâncimea de 0,70 m de la nivelul solului actual, un strat de cocciopesto, încălecat de un strat de lut, după care urma un nou strat de izolaţie, pe care s-au găsit bazele unor pilae din cărămizi de 27 x 27 x 5 cm. Un canal făcut în peretele nordic asigura încălzirea dintr-un alt praefurnium, ai cărui pereţi au fost în bună parte distruşi. Materialul arheologic descoperit în clădirea băii este puţin şi în general nesemnificativ. Menţionăm două opaiţe cu ştampila FORTIS, găsite în încăperea n, şi un ac de păr din încăperea f. Din pilae-le instalaţiei de hypocaust şi din bolţile de cărămidă ale încăperii d au fost recuperate mai multe bucăţi cu ştampile ale legiunii XIII Gemina (pl.II). Este singurul loc în care, în cursul cercetărilor noastre la Ilişua, au apărut ştampile de la altă trupă, decât ala I Tungrorum Frontoniana.