Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bălășescu | Adrian | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Baumann | Victor-Heinrich | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Haită | Geanina | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Iacob | Mihaela | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Mănăstireanu | Sorin | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | Muzeul Municipiului Bucureşti | |
Marinescu Bîlcu | Silvia | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Micu | Cristian | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Micu | Smaranda | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Paraschiv | Eugen Dorel | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
I. Noviodunum Acumularea unui bogat material informativ, în urma cercetărilor arheologice efectuate în teritoriul rural al cetăţii Noviodunum, a impus organizarea unor săpături sistematice în cetate şi în zona aferentă. Din 1995, I. C. E. M. Tulcea şi-a înscris în programul de cercetări arheologice redeschiderea şantierului de la Noviodunum. În anii 1953, 1955 - 1956, 1964, 1976, 1973 şi 1990, Muzeul Naţional ...de Antichităţi Bucureşti, apoi Institutul de Arheologie, respectiv prof. I. Barnea şi Bucur Mitrea în primii ani, apoi I. Barnea singur sau împreună cu Alex. Barnea şi, în sfârşit, colegii Gh. Mănucu Adameşteanu şi Florin Topoleanu de la Muzeul ''Delta Dunării'' Tulcea, au realizat o serie de săpături de salvare şi sondaje arheologice ale căror rezultate au fost publicate, uneori numai parţial, sau au rămas nepublicate în cazul celor din 1990. Informaţiile, culese în urma acestor cercetări, se dovedesc inconsistente, în condiţiile discutării aspectelor esenţiale ale celui mai important punct strategic şi economic de la Gurile Dunării. Proiectul de cercetare, elaborat în 1995, urmăreşte, în general, raportul dintre aşezarea civilă circumscrisă de valurile de pământ şi fortificaţia cu incintă de piatră. În acest sens, s-a procedat la eşalonarea cercetărilor arheologice, luându-se, în prima fază, ca zonă de referinţă, aşezarea cuprinsă între incinta de piatră şi valul I, urmând ca în a doua etapă să fie secţionată cetatea. În 1995, aşezarea civilă nr. 1 a fost pichetată din 30 în 30 m şi s-au trasat două secţiuni magistrale - S I de la sud la nord şi S II de la est la vest. Cele două secţiuni au fost astfel plasate încât să permită o dublă secţionare a valului I. S-a observat că terenul este puternic bulversat de lucrările agricole şi de locuirea medievală. Rezultatele primei campanii au dus la următoarele concluzii: a) locuirea medievală începe în sec. XI, când se constată o adevărată explozie demografică; b) în sec. XII, locul aşezării este luat de o necropolă de inhumaţie; c) valul de pământ este ridicat probabil către sfârşitul sec. XI întrucât acoperă stratul de cultură din acest secol şi este perforat de morminte; d) în sec. XIII se reia locuirea în aşezare, locuire marcată de numeroase gropi menajere şi de resturile unor locuinţe de suprafaţă şi semiadâncite. În 1996 s-a urmărit delimitarea şi degajarea unor complexe de locuire şi curăţarea gropilor menajere descoperite. Au fost deschise două secţiuni paralele cu S I, la est şi la vest (respectiv S III şi S IV), care au permis cercetarea unui număr de şase locuinţe în S I - III - IV şi a uneia în S II, toate prevăzute cu ''pietrare''. În partea de nord a secţiunii I a fost descoperit un atelier de olar, de unde au fost recuperate două roţi ceramice, iar dintr-o groapă menajeră datată în sec. XIII a fost scos un medalion triunghiular de gresie calcaroasă, cu imaginea iconografică a sfinţilor Cosma şi Damian. În primele două campanii au fost descoperite 60 de morminte de inhumaţie, aproape în totalitate fără inventar, situate la adâncimi diferite, unele suprapuse, relevând mai multe etape de înmormântare. Ritul şi ritualul demonstrează prezenţa unei populaţii majoritare creştine. Au fost identificate 12 locuinţe, majoritatea aparţinând sec. XI, cele din sec. XIII, puternic bulversate de arături, fiind relevate mai ales de gropile menajere, din care a fost recuperat un număr apreciabil de monede bizantine tăiate şi imitaţii latine. În 1996 a început secţionarea incintei fortificate de sud a cetăţii, prin prelungirea de nord de drum a secţiunii magistrale (S I). Cu acest prilej, au fost scoase la lumină laturile unui turn avansat din epoca romano - bizantină. Campania din 1997 a urmărit, în special, secţionarea turnului, în vederea stabilirii stratigrafiei acestuia. Secţiunea de control (CT I) a fost adâncită până la -5,50 m şi au fost deschise alte două secţiuni paralele (CT II şi CT III). Rezultatele acestor cercetări pot fi rezumate astfel: a) turnul cetăţii romano - bizantine are o formă rectangulară (în CT II a fost surprins colţul interior), o lărgime de aprox. 20 m şi o adâncime de 9,40 m; b) în secţiunea mediană (CT III) a fost surprinsă intrarea în turn; c) stratigrafic, în interiorul turnului, au fost surprinse 9 niveluri, din care 7 (niv. 3-9) aparţin secolelor IV - VI; d) penultimul nivel (niv. 8) acoperă resturile unui zid roman timpuriu, surprins şi în CT II; e) zidul interior al turnului, respectiv zidul de incintă al cetăţii, prezintă o plintă dublă; cea de jos, corespunzătoare nivelului 8, relevă o construcţie ulterioară, prin retragerea incintei; f) zidul exterior al turnului, gros de 3,60 m, fundaţia adâncă de 1,80 m, amplasată într-un strat de cultură roman timpuriu; g) incinta romano - bizantină a fost construită din straturi succesive de blocuri mici de piatră şi cărămizi pătrate, având o lăţime de 2 m; în epoca bizantină , la o dată pe care nu o putem preciza cu certitudine, probabil la sfârşitul sec. XI sau la începutul sec. XII, când încetează locuirea din aşezarea extramuros, este construită incinta bizantină din piatră, deasupra celei romano - bizantine, având o lăţime de 1,90 m.II. SUHAT În perioada 14 iulie - 28 august 1997 au fost realizate cercetări arheologice, cu caracter de salvare în localitatea Isaccea, punctul Suhat. S-au trasat două secţiuni - S1 respectiv S2 - orientate nord-sud, având fiecare 26 m lungime şi 2 m lăţime. Succesiunea stratigrafică pe profilul realizat în S1 (cercetată până la solul viu) se prezintă astfel: 1) stratul cultural neolitic aparţinând culturii Boian, faza Giuleşti, care suprapune solul vegetal antic; 2) stratul eterogen din punct de vedere cultural, cu înmormântări din epoca bronzului şi complexe aparţinând epocii elenistice şi romane timpurii. În nivelele de locuire neolitice au fost puse în evidenţă trei locuinţe de suprafaţă, cercetate parţial, câteva vetre exterioare acestora şi un număr considerabil de gropi menajere. În următorul strat cultural au fost cercetate parţial două morminte deranjate de intervenţiile contemporane, aparţinând epocii bronzului şi gropi menajere ce au afectat, la rândul lor, locuirea neolitică. În anii următori vom extinde suprafaţa cercetată pentru a surprinde limitele aşezării neolitice pentru fiecare fază în parte şi pentru a completa datele obţinute în legătură cu complexele studiate. Se impune de asemenea, identificarea aşezărilor de epocă elenistică şi romană timpurie, cărora le aparţin gropile menajere din zonă. Analiza materialului arheozoologic; A. Bălăşescu, MNIR – CNCP Studiul arheozoologic a evidenţiat că activitatea de creştere a animalelor domestice este predominantă, în principal cea a bovinelor. Resturile de câine identificate le depăşesc numeric pe cele de ovicaprine şi suine la un loc, ceea ce demonstrează că acestea era consumat frecvent (s-au evidenţiat urme de tăiere şi jupuire, urme de ardere). Vânatul este bine reprezentat ca număr de specii (Equus caballus, Bos primigenius, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa attila, Vulpes vulpes, Mustela nivalis, Lepus europaeus, Castor fiber) dar şi ca număr de resturi (25%), raport mare pentru această perioadă culturală (Boian - Giuleşti). Analiza materialului litic; Geanina Haită, MNIR – CNCP Materialul litic descoperit în aşezarea menţionată a fost analizat atât din punct de vedere tipologic dar şi din punct de vedere tehnologic. S-a urmărit stabilirea caracterelor tipologice şi tehnologice ale materialului litic avut la dispoziţie fiind observată ponderea ridicată a uneltelor în raport cu piesele brute şi utilizarea percuţiei dure pentru realizarea materialului litic din aşezarea de la Isaccea.