Situl Piatra Neamţ-Poiana Cireşului este localizat pe valea Doamnei, zonă inclusă azi în oraşul Piatra Neamţ, la confluenţa râului Doamna cu Bistriţa. Din punct de vedere stratigrafic, aşezarea prezintă cea mai lungă secvenţă geologică şi culturală de Paleolitic Superior din această regiune. Cercetările de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent. Din punct de vedere cultural, au fos...t săpate şi descrise patru niveluri: un nivel epigravetian şi trei gravetiene. În afară de nivelul Epigravetian care este puternic derajat, nivelurile gravetiene sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse: structuri de locuire, vetre, resturi faunistice, materiale litice foarte numeroase, zone cu pigmenţi de ocru, o colecţie bogată de unelte din os şi corn, obiecte de artă (oase gravate, pandantive etc.). Trebuie spus că descoperirile de artă mobiliară, datate între 20.000 şi 27.000 B. P, fac parte din patrimoniul mondial. Materialul arheologic reprezentat de piese litice şi faună este extrem de bogat pentru fiecare nivel arheologic. Toate acestea, corelate cu existenţa mai multor tipuri de datări (C-14, OSL, paleomagnetism), fac din această aşezare unul dintre siturile de referinţă cu cel mai vechi Gravetian din România şi unul dintre cele mai vechi din Europa1. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport2. În anul 2013 au fost săpate trei secţiuni (S VIII, S IX, S X) însumând 14 mp. Secţiunea VIII a fost începută în anul 2010, fiind decapat nivelul Epigravetian şi nivelurile gravetiene I şi II, iar SIX a fost deschisă în anul 2011, în ea fiind epuizate doar nivelul Epigravetian şi Gravetian I. În continuarea SIX/2011 a fost deschisă o nouă secţiune, orientată S-V, denumită S X. Având în vedere că S IX/2011 a fost plasată în prelungirea SVIII/2010, ambele secţiuni au fost săpate unitar, respectându-se delimitarea stabilită anterior, în scopul păstrării marcajelor originale. Adâncimea maximă la care s-a ajuns în ambele secţiuni a fost de 525 cm de la caroiaj. Metodologia de cercetare a respectat cele mai riguroase standarde de înregistrare şi recuperare a materialului arheologic, precum şi o conservare imediată a materialului osteologic. De altfel, aceeaşi metodologie modernă a fost utilizată şi în campaniile anterioare de săpături, ceea ce implică o unitate a datelor obţinute din acest sit în vederea valorificării lor în publicaţii. Toate măsurătorile au fost luate de la un unic punct 0, stabilit de la începutul săpăturilor arheologice în 1998. Întreg materialul arheologic a fost înregistrat în sistem planimetric, fiecare artefact având pe fişa de înregistrare trei coordonate. De asemenea, poziţia fiecărei piese a fost trecută şi pe hârtie milimetrică. Având în vedere densitatea mare a materialelor arheologice pe fiecare carou, săpătura s-a realizat extrem de minuţios, cu decapări din 2 în 2 cm grosime, iar întregul sediment a fost trecut printr-un sistem de site fine. Astfel, au fost eliminate toate pierderile inerente unei săpături. La sfârşitul fiecărei zi de săpătură, intreg materialul a fost spălat, marcat şi aranjat pe categorii tehnologice. De asemenea, întreaga faună a fost conservată şi restaurată imediat cum a fost scoasă din săpătură, acest lucru fiind posibil prin prezenţa permanentă pe sit a unui conservator. Prima etapă a cercetărilor din campania 2013 a constat în să- parea secţiunilor VIII şi IX, însumând 10 mp, scopul fiind recupera- rea materialelor din nivelul gravetian III, care nu a fost atins decât în puţine secţiuni din anii precedenţi. Importanţa acestui strat este conferită nu numai de descoperirile făcute de-a lungul timpului, ci şi de datările obţinute, vârstele calibrate încadrând acest nivel în- tre 31.000BP şi 31.969BP3. Începând de la 295 cm adâncime, se constată o densitate mare a materialelor litice în ambele secţiuni, alcătuite îndeosebi din piese finite. Materia primă predominantă este reprezentată prin gresie silicioasă şi silex, ambele roci fiind de foarte bună calitate. Silexul pare să provină de la distanţe mari, probabil din zona Prutului. Produsele din silex cuprind, în principal, două catego- rii tehnologice: lame de dimensiuni mari (lungime medie de 10 cm), unele debitate prin percuţie indirectă, şi lame sau lamele debitate prin percuţie directă moale. O parte dintre ele sunt transformate în piese à cran sau vârfuri diverse. Piesele din gresie cuprind o varietate mai mare de categorii tehnologice, însă din punct de vedere tipolo- gic surprinde prezenţa numeroasă a vârfurilor fasonate invers, foarte omogene din punct de vedere morfometric. În S VIII, în carourile A2, B1 şi B2 a fost delimitat un nivel puternic de arsură din care s-au luat probe pentru datări. Sub nivelul de arsură, în caroul B1 s-au individualizat mai multe niveluri de vetre, dintre care una foarte bine conservată, de dimensiuni mari. În momentul demontării, s-a constatat o aglomerare de oase de bizon, unele în conexiune anatomică (un picior de bizon), precum şi materi- ale litice. Din campaniile precedente, ştim că acest strat nu conservă bine fauna. Cantitatea mare de faună descoperită în carourile B1 şi B2 din SVIII poate fi explicată prin existenţa structurilor de combustie. Mai mult, spre deosebire de campaniile precedente în care fauna descoperită este dominată de ren, în acest an au fost descoperite oase de bos/bison. Prezenţei unor oase de dimensiuni mari de bos/bison, prove- nite de la piciorul animalului/animalelor, fragmentate intenţionat sau accidental, dar care sunt în conexiune anatomică, poate fi explicată prin mai multe ipoteze, însă descoperirea lor în vatră şi în jurul ei poate semnifica utilizarea acestora în scopul întreţinerii combustiei. Conform cercetărilor din campaniile precedente, nivelul Gra- vetian III era cel mai vechi strat. Anul acesta, în ambele secţiuni, am continuat săpătura până la 525 cm adâncime pentru a verifica posi- bilitatea existenţei altor niveluri mai vechi. La 503 cm adâncime în SIX, caroul A1, s-a descoperit un superb gratoar, diferit ca tehnică şi materie primă de cele descoperite în nivelurile cunoscute, iar la 510 cm adâmcime în SVIII, caroul B1, s-a descoperit o aşchie. Chiar dacă pereţii secţiunilor au fost consolidaţi, riscurile inerente unei adâncimi de peste 5 m ne-a determinat să oprim săpătura. Prezenţa materia- lelor litice la această adâncime este foarte importantă pentru încer- carea delimitării, în campaniile următoare, a unui nivel cultural mai vechi decât cele descoperite până acum. După finalizarea săpături în SVIII şi SIX, a fost deschisă o nouă secţiune în continuarea SIX, de 4 mp, denumită SX. A fost săpat in- tegral nivelul Gravetian I. Materialele arheologice prezentau o den- sitate mare în carourile A2 şi B2. În celelalte carouri nu s-au găsit decât foarte puţine artefacte, ceea ce implică poziţionarea secţiunii la marginea locuirii corespunzătoare gravetianului I. Descoperirea cea mai importantă din secţiunea X şi din campania desfăşurată în 2013 este un pandantiv din piatră gravat. Macroscopic, suportul pe care este realizat pare să fie o marnă, o rocă cu duritate mică. Acesta este al treilea pandantiv gravat din piatră descoperit în paleoliticul superior din România. Majoritatea pandantivelor din piatră descoperite în Gra- vetian nu sunt gravate, de aceea pentru paleoliticul european desco- perirea de la Poiana Cireşului prezintă o importanţă deosebită. Pan- dantivul cuprinde 23 de incizii marginale pe întreaga circumferinţă, patru linii incizate pe o parte şi două pe cealaltă. Perforaţia este realizată bilateral. Numeroasele datări ale stratului îl încadrează în jurul vârstei de 20.000 de ani BP.