Finanţare: 2.500 lei Zona centrală a oraşului Galaţi suprapune parţial vatra veche a oraşului medieval. De cele mai multe ori, cu ocazia efectuării unor lucrări edilitare, nivelul de locuire medieval şi modern este afectat până la distrugere. Biserica cu hramul „Sf. Nicolae”, este situată în această zonă istorică a oraşului, unde au fost descoperite numeroase hrube, fundaţii de la vechi edificii şi material... arheologic. Însăşi actuala biserică, este construită, între anii 1839-1845, pe fundaţiile celei vechi, ce fusese zidită de domnitorul Mihail Racoviţă, în anul 1776. Biserica de la 1776 a avut un plan trilobat şi era mai mică decât cea actuală. Cercetarea preventivă a fost determinată de rezultatele supravegherii arheologice la obiectivul investiţional „Reabilitate canalizare ape pluviale Biserica „Sf. Nicolae” care viza realizarea unei reţele noi de canalizare pentru apele uzate menajere şi a unor noi rigole pentru colectarea apelor pluviale. Locul ales pentru deschiderea unităţii de săpătură a fost determinat de semnalarea unui fragment de piatră funerară în timpul supravegherii arheologice din vara anului 2013. Caseta 1 (Cas.1) a fost trasată în partea de nord a lăcaşului bisericesc, în dreptul naosului, la 2 m spre nord de zid, în faţa intrării în clădirea Protoieriei Galaţi. Caseta, cu orientarea N-S, a avut dimensiunile de 4 m/3 m, iar adâncimea maximă de săpare a fost de -2,20 m. Caseta a permis punerea în evidenţă a unei zone intens utilizate pentru înhumări în epoca modernă. De asemenea a fost surprinsă, sub nivelul înhumărilor, o locuinţă medievală şi un cuptor casnic. Materialul arheologic recoltat plasează acestă locuinţă în secolele XVII-XVIII. Stratigrafia casetei a fost bulversată de diferitele lucrări edilitare efectuate la monumentul bisericesc. Astfel, sub nivelul vegetal, gros de circa 0,20 m, se poate observa un strat gros de circa 0,70 m, de moloz, un amestec de cărămidă spartă, var, pământ galben şi oase umane răvăşite. Nivelul următor, gros de circa 0,90 m, ajunge până la 1,60 m şi este alcătuit din pământ negru amestecat cu cărămidă spartă. Şi în acest strat au fost descoperite oase umane reînhumate cu prilejul unor lucrări edilitare. Următorul strat, gros de circa 0,20 m - 0,30 m, de pământ negru granulos, este nivelul înhumărilor din perioada modernă şi suprapune, aproape pe întreaga suprafaţă a casetei, un strat subţire de 0,005 m - 0,01 m, constituit dintr-un pământ negru compact, ce reprezintă podeaua locuinţei medievale. Sub acest pământ, negru bătut, se găseşte solul viu, steril din punct de vedere arheologic. Încă de la adâncimea de 0,60 m - 0,90 m au apărut, pe întreaga suprafaţă a casetei, fragmente osteologice umane deranjate de lucrările edilitare. Primele grupaje de oase umane care au primit indicativele M1, M2, M3 s-au dovedit a fi reînhumări incomplete, efectuate probabil de muncitorii care realizau diferite lucrări. De altfel, pe parcursul cercetării, am constat existenţa unor situaţii diferite în care a fost surprinsă prezenţa oaselor umane: răvăşite, reînhumate accidental (M2, M13), reînhumări propriu-zise (M7, M8, M9), morminte deranjate (M1, M3, M4, M6), şi înhumări (M5, M10, M11, M12, M14, M15). Urmele gropilor de mormânt au fost surprinse doar în câteva cazuri (M6, M10, M11), solul fiind afectat de lucrările edilitare. Acestea mai păstrau urme de lemn şi piroane de la sicriiele depuse în gropi orientate, conform ritului creştin, pe direcţia vest-est. M1 a fost descoperit la adâncimea de -1,60 m, aproape de profilul de est, la 1,20 m de profilul de sud şi 1,60 m faţă de cel de vest. Este un mormânt deranjat, din care s-au păstrat doar un humerus, un radius şi ulna unui braţ. Fără inventar. M2 a fost surprins la adâncimea de -1,40 m, la 1,10 m de profilul de sud şi la 0,50 m de profilul de vest. M2 constituie o reînhumare, la care nu toate oasele defunctului au fost depuse în groapă, craniul şi alte oase mici fiind lipsă. Fără inventar. M3 a fost descoperit la adâncimea de -1,60 m, la 0,30 m de profilul de sud şi iese din profilul de vest 0,20 m. Este un mormânt deranjat ce intră sub profilul de vest, din care s-au păstrat doar căteva fragmente de la bazin şi falange. Fără inventar. M4 este un mormânt deranjat din care s-au păstrat părţi din bazin şi din oasele lungi(humerus, radius). A fost descoperit la adâncimea de -1,60 m, la 3,10 m de profilul de sud şi la 1,50 m, faţă de cel de vest. Fără inventar. M5 este o înhumare nederanjată şi a fost descoperit la adâncimea de -1,80 m, la 1,20 m de profilul de sud şi la 0,60m, faţă de cel de vest. Orientat est-vest, cu o mică deviaţie spre sud, scheletul a avut ca inventar un inel din argint. M6 a fost descoperit la adâncimea de -1,70 m, la 2,70 m de profilul de sud şi iese din profilul de vest 1,10m. Deşi conturul sicriului s-a păstrat foarte bine, fiind recuperate mici bucăţi de lemn, material textil şi piroane, scheletul a fost deranjat, păstrându-se doar oasele lungi de la picioare. Fără inventar. Groapa M6 a afectat bolta cuptorului C1. M7 reprezintă o reînhumare la marginea estică a gropii M6. M7 a fost descoperit la adâncimea de -1,80 m, la 2,50 m de profilul de sud şi la 1,40m, faţă de cel de vest. Din schelet au mai fost recuperate fragmente din craniu, câteva coaste şi oase lungi. Printre acestea a fost descoperit un fir metalic împletit. M8 reprezintă o reînhumare lângă M5, pe partea stângă a acestuia, mai sus de bazin, unde a fost depus craniul şi câteva oase lungi. M8 a fost descoperit la adâncimea de -1,80m, la 1,40m de profilul de sud şi la 1,30 m, faţă de cel de vest. Fără inventar. M9 reprezintă tot o reînhumare, la care craniul şi mai multe părţi din schelet au fost depuse la picioarele defunctului din M10. M9 a fost descoperit la adâncimea de -1,80 m, la 1,90 m de profilul de sud şi la 1,70 m, faţă de cel de vest. Fără inventar M10 reprezintă o înhumare nederanjată şi a fost descoperit la adâncimea de -1,80 m, la 2,20 m de profilul de sud şi la 0,40 m, faţă de cel de vest. Conturul sicriului s-a evidenţiat bine, fiind recuperate mici bucăţi de lemn, material textil şi piroane. Scheletul bine păstrat, orientat est-vest, cu o mică deviaţie spre sud, nu a avut inventar. M11 a fost surprins la adâncimea de -1,80 m, la 1,60 m de profilul de sud şi iese din profilul de sud 0,50m. Întrucât cea mai mare a scheletului se află sub profilul de vest M11 a fost cercetat parţial. Conturul sicriului s-a delimitat foarte bine, indicând orientarea est-vest a mormântului. Din schelet au putut fi evidenţiate doar câteva oase de la picioare, fibula, tibia, tarsiene, metatarsiene şi falange. Fără inventar. M12 este în aceaşi situaţie ca şi M11, fiind cercetat parţial, dat fiind faptul că intră sub profilul de vest. A fost sesizat la -1,80 m, la 2,30 m faţă de profilul de sud şi iese din cel de vest doar 0,30 m. Fără inventar. M13 este o reînhumare ce a fost surprinsă la adâncimea de -1,80 m şi se află la 2,50 m faţă de profilul de sud şi 1,80 m de cel de vest. Fără inventar. M14 şi M15 au fost sesizate în profilul de vest la adâncimea de 1,80, la 3,20 m şi respectiv 3,60 m faţă de profilul de sud. Deschiderea unei noi casete pe latura vest a Cas. 1, va permite în viitor, cercetarea şi acestor morminte. Locuinţa 1 (L.1) a fost surprinsă sub nivelul de înmormântări pe aproape întreaga suprafaţă a casetei. Ea se continuă sub profilul de est şi vest al casetei. Este o locuinţă adâncită, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite, orientată NV-SE, iar dimensiunile surprinse sunt de 2,95 m/2,40 m. La adâncimea de -2,10 a fost surprinsă podeaua locuinţei, constituită dintr-un strat de pământ negru bătut, gros de circa 0,005 m-0,01 m. Locuinţa se conturează şi pe profilele de vest şi sud, între adâncimile de 1,70 m şi 2,10 m, având o formă alveolată. Pe latura vestică au fost surprinse şi două gropi de par, cu dimensiunile de 0,25 m/0,20. Partea superioară a locuinţei a fost distrusă de gropile de mormânt, precum şi de intervenţiile edilitare moderne. În colţul nord-vestic a fost surprins un cuptor de uz casnic. Materialul ceramic rezultat, atât de lângă cuptor, cât şi din locuinţă, este specific secolelor XVII-XVIII. Cuptorul (C.1) a fost surprins încă de la adâncimea de 1,70 m, la 2,50 m de profilul de sud, 0,50 m de cel de nord şi 0,40m faţă de cel vestic. C.1 a fost suprapus parţial de M6 şi M7, bolta acestuia fiind distrusă de gropile mormintelor. Cuptorul are o formă uşor ovalizată cu dimensiunile de 1,20 m/0,75 m, fiind orientat cu gura spre sud- est. Vatra cuptorului este aproximativ circulară, având dimensiunile de 0,76 m/0,70 m. C1 a fost săpat direct în pământul galben, în colţul nord-vestic al L.1. Înălţimea păstrată a cuptorului este de 0,25 m, iar grosimea pereţilor, arşi la roşu-cărămiziu, este cuprinsă între 0,06 m - 0,11 m. Grosimea crustei în zona vetrei cuptorului ajunge la 0.015 m. În zona de la gura cuptorului s-a găsit cenuşă şi cărbune. Cercetarea arheologică preventivă derulată, în anul 2013, în zona de protecţie a monumentului istoric Biserica „Sfântul Nicolae” din Galaţi, a permis prelevarea unor materiale arheologice puţin numeroase, dar care permit încadrarea cronologică a complexelor apărute. Ceramica descoperită pe podeaua locuinţei L.1 şi în zona cuptorului se încadrează în secolele XVII-XVIIII, fiind o ceramică de uz comun, smălţuită şi nesmălţuită, cu decoruri simple, iar ca forme, fragmentele provin de la castroane, căni şi oale. Mormintele cercetate au avut un inventar extrem de sărac, remarcându-se doar inelul de argint descoperit în M5. Acesta are diametrul verigii de 20,3 mm şi un chton oval, de 9,7 mm/7,5 mm, în care este montată o piatră verde, faţetată dreptunghiular. Din zona gropilor de mormânt au mai fost prelevate cuie, piroane, ţinte, bucăţi de lemn şi material textil, precum şi un fragment de soclu, pentru fixarea crucii, realizat din piatră calcaroasă, având dimensiunile de 1,06 m/0,45 m/0,23 m.