Satul Râşeşti se găseşte în partea de NE a Depresiunii Huşilor, care se află, la rândul ei, la începutul Depresiunii Prutului Inferior. Actuala vatră a satului este amplasată pe terasa a II-a a Prutului, numită terasa Răbâia, cu altitudinea absolută de 61 m, în nord şi 42 m, în sud (fig. 1.1-2). Cunoscut prin celebra construcţie tumulară numită Movila Rabâiei şi depozitul cu obiecte din bronz (cultura Noua) , ...descoperit în apropierea acesteia, satul Râşeşti, prin amplasamentul său geografic, în dreptul unui vad şi punct de trecere a Prutului, oferă şi alte vestigii arheologice. Între 25 şi 29 septembrie 2013 au fost întreprinse primele investigaţii de diagnostic arheologic, în partea de nord-est a satului Râşeşti (com. Drânceni, jud. Vaslui), pe o suprafaţă de cca 10 ha, la SE de Movila Răbâia (tarla 69, parcelele 1145, 1146, VS-I-s-B-06687 ), până în zona punctului Lutărie (fig. 1.3, 2) . În acest din urmă punct, prin exploatarea extensivă a argilei şi nisipului din terasa mijlocie a Prutului (1998-2002), (fig. 3), au fost distruse câteva zeci de morminte sarmatice, datate în secolele II-III p. Chr., unele din inventarele acestora pierzându-se, altele găsindu-se la unii cetăţeni sau au fost valorificate pe piaţa neagră (oglinzi cu tamga, fibule din bronz, mărgele de chihlimbar etc.), ori au fost recuperate şi publicate (vase romane de factură fină, căni carpice de factură fină, pahare grosiere şi fine, vase-borcan, mărgele de sticlă, brăţări, aplice, clopoţei, încheietori din bronz) (fig. 4-6). Mormintele se găseau, potrivit informaţiilor culese de la localnici, la adâncimi cuprinse între 0,55 şi 0,70 m, defuncţii fiind depuşi în poziţie întinsă. Investigaţiile de diagnostic arheologic au avut scopul de a determina gradul de conservare al siturilor cuprinse în arealul dat, prin metode neintruzive şi intruzive, în special cel din punctul Lutărie (coordonate în mijlocul sitului 46º 46’ 46.31’’ N; 28º 08’ 55.68’’ E), afectat de activităţi antropice distructive. Necropola sarmatică plană se găseşte pe un lob al terasei mijlocii a Prutului (terasa Răbâia), la limita NE a satului, în curtea şi împrejurul proprietăţii cetăţeanului Grigore Mardare, fiind pusă în pericol de exploatarea neraţională de argilă şi nisip. Din cauza faptului că terenul era acoperit de curţile şi grădinile cetăţenilor şi de recoltă, nu a fost posibilă realizarea unor investigaţii magnetometrice. Tot din aceste motive, sondajul arheologic a fost efectuat în afara grădinii cetăţeanului Grigore Mardare, spre est, într-o porţiune neafectată de extragerea argilei şi nisipului. Au fost trasate două secţiuni: SI/2013 (20 x 1m) şi SII/2013 (15 x 1m), la 4,5 m vest de SI (fig. 2), ambele orientate nord-sud. Secţiunile au fost adâncite până la roca mamă/sterilul arheologic (argila, -1/1,20 m). Stratigrafia acestor secţiuni este destul de simplă: între – 0-0,25/0,30 m solul vegetal contemporan, în care se găsesc numeroase obiecte de fier (în zonă a fost o Staţiune de Maşini şi Tractoare/SMT); -0,40-0,60/70 m, stratul propriu-zis de cultură, în care au apărut puţine fragmente ceramice mărunte şi bucăţi de nuclee de silex, răspândite în suprafaţă, care pot fi încadrate larg, între Latène-ul II getic cu elemente bastarnice (sec. III-I î. Chr.), cu străchini, oale borcan şi sac decorate cu brâie alveolare în relief, vase cu buza faţetată şi torţi în ”X”, amfore elenistice şi sec. III-IV p. Chr (ceramică fină, lucrată la roată, ceramică de uz gospodăresc, lucrată şa roată şi cu mâna); de la - 0,70-1,20 argilă nisipoasă, brună-gălbuie. În această zonă, nu au mai fost identificate, deocamdată, morminte sarmatice. În ceea ce priveşte complexele arheologice, arătăm că acestea sunt puţine şi răsfirate. Astfel, în SI, între m.4 şi 5, la -0,65-0,75 m, a fost descoperită partea dreaptă a unei mandibule şi oase de porc, decontextualizate, fără alte elemente de inventar, care pot proveni din locuirea din secolele III-IV (nivel Sântana de Mureş-Cernjachov). În SII, între m. 0,5-2, a apărut o parte a unei gropi menajere?/bordei? (Gr. 1/2013), care se adâncea inegal, până la -0,90-1,10 m, în interiorul căreia au fost descoperite lutuieli sporadice, netede, probabil de la o vatră răvăşită, un „inel” din tablă de Cu şi câteva oase de animale. În aceste condiţii, considerăm că partea de est a proprietăţii cetăţeanului Grigore Mardare se află într-o margine a necropolei sarmatice, mormintele grupându-se spre sud, în porţiunea distrusă, şi spre vest, în grădina şi spre locuinţa acestuia (pe o suprafaţă de circa 1 ha, poate şi spre nord, în perimetrele proprietăţilor cetăţenilor Munteanu Viorel şi Hatmanu Ionuţ), unele morminte fiind afectate de locuirea ulterioară din secolele III-IV, materiale Sântana de Mureş – Cernjachov găsindu-se şi în vatra satului, în jurul bisericii . Pe lângă sondajul menţionat, au fost efectuate cercetări perieghetice, descoperindu-se următoarele situri: NE de movila Răbâiei (coordonate: 46º 47’ 04.91’’ N; 28º 08’ 51.20’’ E), la 70 m de aceasta, de unde au fost recuperate materiale osteologice disparate, posibil umane, care ar putea proveni dintr-un mormânt distrus de drumul de ţară, fără inventar, imposibil de încadrat cronologic şi cultural (fig. 8, pct. 1; 9.3-4); Sud de sat (coordonate: 46º 45’ 00.02’’ N; 28º 08’ 04.65’’ E, în centrul arealului), la aprox. 1,4 km, pe terasa joasă a Pruteţului, pe tarlaua Asociaţiei Şerban), situată între Iazul Teleasa (fost Iazul CAP, azi proprietatea Vasile Marian) şi Agromec, unde a existat o intensă locuire Sântana de Mureş – Cernjahov (sec. III-IV), cu materiale ceramice de factură gotică (fig. 7), suprapusă de un nivel de locuire medieval târziu (sec. XVII-XVIII); Movila lui Andrei (coordonate: 46º 47’ 16.76’’ N; 28º 07’ 04.77’’ E, alt. 153 m), situată la aproximativ 1,5 km VSV de clădirile Vamei Albiţa şi 1,8 km NV de latura vestică a vetrei satului Râşeşti, având un diametru de cca. 50 m şi o înălţime de 4,5-5 m (fig. 9. 1-2), neîncadrată cultural-cronologic. În concluzie, situl Râşeşti-Lutărie a fost distrus, prin extragerea argilei şi nisipului, în proporţie de 2/3. De aceea, sunt necesare cercetări de salvare a patrimoniului, din suprafeţele neafectate de distrugeri şi de recuperare a vestigiilor descoperite în mormintele distruse. Cu acest prilej, vor putea fi lămurite şi problemele existenţei etapelor de locuire Latène II getic cu elemente bastarnice şi Sântana de Mureş-Cernjachov. Până în prezent, nu au fost descoperite vestigii monteoreene, de care făcea vorbire Vicu Merlan . Evaluarea arheologică realizată contribuie la completarea hărţii arheologice a satului Râşeşti şi a întregii depresiuni Huşi. Pentru conservarea suprafeţei păstrate din necropola sarmatică, propunem autorităţilor locale sistarea exploatării argilei şi nisipului precum şi renaturarea zonei, iar forurilor ştiinţifice iniţierea unor săpături de salvare a complexelor şi materialelor arheologice păstrate.