În campania arheologică desfăşurată în 2014 în Sectorul A, la N de Basilica A din oraşul roman Tropaeum Traiani ne-am concentrat mai ales pe anexele aflate pe latura nordică basilicii. Cercetarea acestora s-a desfăşurat în mare parte în secţiuni anterior deschise, care au fost recurăţate şi extinse şi a fost realizată o nouă secţiune în care a fost identificat un singur zid. Secţiunea nou trasată denumită con...venţional S 43 a fost trasată la N de S 19 şi S 22, cu dimensiunile de 5x3 m. Cercetarea a coborât până la adâncimea de cca. -1,00 m unde ne-am oprit pe un nivel de dărâmătură din pietre de mari dimensiuni, nefasonate, fragmente de chirpici, amestecate cu pământ cenuşiu, roşiatic şi cu foarte puţin material arheologic. Zidul identificat este orientat NS şi reprezintă foarte probabil continuarea spre N a edificiului A 17 cu încă o camera, aşa cum de altfel, apare şi pe planul cercetărilor magnetometrice realizate în zonă (2009). Pe colţul de NE al basilicii era cunoscut din cercetarile anterioare (2006, 2008, 2013) un zid adosat care mergea spre E. În zona cuprinsă între acesta şi absida basilicii am procedat într-o primă etapă la extinderea vechilor secţiuni (S 18 şi S 20) şi apoi la lărgirea în suprafaţă a săpăturii. Au putut fi astfel observate mai multe ziduri care aparţin anexei basilicii, care a avut două faze constructive, dar şi un zid mai vechi, dintr-un edificiu aflat anterior în această zonă. În această zonă cercetarea a mers în adâncime procedându-se la razuieli succesive, ceea ce a permis identificarea mai multor nivele de distrugere marcate de prezenţa materialelor de construcţii: tigle întregi sau fragmentare, cărămizi. Coborând mai în adâncime sub materialele de construcţie menţionate au fost puse în evidenţă două complexe distincte: primul este reprezentat de o groapă foarte bine delimitată în grund, cu pamânt negru şi puţine resturi arheologice, iar cel de-al doilea este reprezentat de o zonă cu pamânt galben, deosebit de tare în care au fost identificate resturile a cel puţin două schelete umane. Menţionăm că acestea aparţin la cel puţin doi indivizi (craniu întreg şi fragmente dintr-un al doilea craniu), însă oasele nu se aflau în conexiune anatomică. Nu excludem, cu titlul de ipoteză – din cauza tiglelor numeroase din zonă – existenţa aici a unor morminte ce au fost răvăşite în momentul lucrărilor constructive legate de ridicarea anexelor basilicii A. Imediat la N de basilică se află un edificiu de mari dimensiuni (12x5m), cu două încăperi, numit convenţional A 17. În secţiunile practicate între cele două monumente s-a putut observa mai clar anul acesta un nivel de călcare ce corespunde perioadei romano-târzii de funcţionare a oraşului şi care reprezintă o cale de acces între cele două. Edificiul A 17 reprezintă o construcţie anexă a basilicii, care nu are legătură directă cu aceasta, din punct de vedere constructiv. Între cele două, în secţiunea S 17 P a putut fi identificat anterior un zid dintr-o construcţie mai veche, regăsit anul acesta şi în zona cercetată în suprafaţă. În plus, anul acesta a putut fi identificată foarte bine intrarea în prima cameră a acestui edificiu. La încheierea campaniei, pe zona anexelor basilicii am procedat la acoperirea cu folie de plastic, iarbă uscată şi pământ, astfel încât nivelurile arheologice pe care ne-am oprit să fie mai bine păstrate şi conservate. Materialul arheologic rezultat în urma cercetării este reprezentat de ceramică, oase animale, fragmente de sticlă şi obiecte de metal şi o monedă. Cu excepţia acesteia din urmă, adusă şi predată spre analiză la Cabinetul Numismatic al Institutului de Arheologie, tot materialul este depozitat la Muzeul din Adamclisi, unde a început să fie prelucrat.