Lucrările de specialitate din subsectorul C1 (sectorul C), din cartierul romano-bizantin aflat în zona de sud a cetăţii Tropaeum Traiani, s-au executat pe parcursul a două săptămâni, concentrându-ne asupra secţiunii S15 şi a interiorului unei camere a edificiului descoperit în anii trecuţi (domus), poziţionată între amintita secţiune şi caseta 1 (ce cuprinde o porţiune a zidului exterior de est a respectivului ...edificiu şi o porţiune din cardo). În S15 ne-am desfăşurat activitatea în zona carourilor 10-15, adâncindu-ne aproximativ 0,30 m. Zona pare a aparţine unei camere mai mari a edificiului sau, oricum, a unui posibil spaţiu larg interior (încă nedelimitat în totalitate), marginit în apropierea vestibulului de acces de o bază de coloană ce facea parte dintr-un probabil portic. Din spaţiul amintit au fost extrase numeroase fragmente litice cu urme puternice de arsură. Am remarcat în grundul secţiunii o zonă aproximativ circulară, alungită uşor de la sud la nord, de cca. 1,00 m în diametru. Este foarte posibil să fie o groapă umplută în partea superioară cu cenuşă (totul având o culoare gri-cenuşoasă). Ea este poziţionată în imediata apropiere a bazei de coloane, alături de zidul de vest al vestibulului amintit. Cel de al doilea obiectiv, camera amintită, ne-a relevat o structură simplă (s-a păstrat doar o asiză) a unui probabil zid, arcuit (de la est la vest), întrerupt de un bloc de piatră prelucrat (pe interior), cu dimensiunile de 0,75 x 0,40 m. Acesta pare a fi, foarte probabil, un fost jgheab destinat evacuării sau direcţionării apei în interiorul clădirii sau spre exteriorul ei. Este posibil, în acest stadiu al cercetărilor, să considerăm că zidul împarte respectiva cameră în două spaţii mai mici ca suprafaţă, fie fiind două spaţii de locuit, fie două spaţii destinate păstrării unor provizii sau altor materiale. Această recompartimentare aparţine uneia din etapele ulterioare de locuire (poate penultimul), respectiv de intervenţie directă asupra planului iniţial al edificiului. Din cele două zone cercetate au rezultat numeroase fragmente de ţiglă şi olane (unele sparte, câteva aproape întregi (căzute de la acoperiş), ca şi materiale ceramice fragmentare datate în secolul VI p.Chr.