POARTA DE NORD Ȋn campania 2014 a continuat dezvelirea porţii de nord a oraşului prin executarea unui tranşeu de 15 x 1,5 m la nord-vest de suprafaţa excavatã în anul anterior. Scopul principal a fost investigarea raportului dintre canalul cardinal al oraşului şi canalul de gresie, ambele descoperite încă din campania 2013. Ȋn acelaşi timp a fost continuată săpătura pe toată suprafaţa din faţa porţii, fiind în...depărtate blocurile de travertin şi gresie aflate acolo, pentru excavarea integrală a şanţului defensiv de sud. Principalele rezultate pot fi sintetizate astfel: Prin faţa porţii nordice treceau iniţial două şanţuri defensive în formă de "V". Cel de sud (cel mai apropiat de oraş) avea o lăţime de cca. 6m şi o adâncime de cca. 2 m. Cel de al doilea şanţ, a fost identificat la cca. 3,50 m nord de primul, în capătul nordic al secţiunii şi urmează a fi investigat în viitor. Şanţul sudic (cel dinspre oraş) a fost săpat iniţial în lutul virgin (orizontul C de sol), gros de cca 30 cm. Stratul argilos are o culoare ocru-gălbuie. Sub el se găseşte stânca nativă (orizontul D) alcătuită din bolovani de râu şi argilă bine sedimentată, care ocupă spaţiul interstiţial. Acest şanţ a aparţinut primei faze de fortificare a oraşului şi va fi fost asociat cu o palisadă şi o poartă de lemn. Urmele acestora nu au fost încă identificate, dar prezenţa lor poate fi postulată pe baza mai vechilor săpături peste elementele de fortificaţie ale Sarmizegetusei. Ȋn prima fază de piatră, care este tot traianică, a fost construită platforma-fundaţie C21 (v. raportul pe anul 2013) şi prima fază a canalului cardinal, ale cărui pereţi la partea de jos se ţes cu platforma-fundaţie. Ambele structuri au fost realizate din piatră de carieră (de la Zeicani) şi mortar, tehnică specifică doar epocii traianice. Capătul nordic al canalului, care se vărsa în şanţul defensiv, a fost amenajat la capăt din cărămizi care s-au păstrat pe 7 rânduri. Aceste cărămizi au dimensiunile de 37 x 27cm şi o grosime de 6 cm. Nu putem şti pe moment ce fel de elevaţie se ridica peste fundaţia C21, dar se pare că a fost din blocuri de gresie, lucru care poate fi confirmat sau infirmat numai de către săpăturile viitoare. Ȋntr-o a doua fază de piatră canalul traianic a fost prelungit peste şanţul defensiv, cu un canal făcut din blocuri mari de gresie. El traversează oblic, pe direcţia sud/vest - nord/est, şanţul defensiv, care cu această ocazie a fost parţial obturat în dreptul porţii. Canalul dirija apa spre nord, traversând probabil şi al doilea şanţ. Pe fundul şanţului defensiv se găseşte un strat de depuneri aluvionare (C 22), care trebuie să fi fost anterior ridicării canalului de gresie. Acum este posibil ca şanţul defensiv să fi fost întrerupt parţial în faţa porţii cu un strat de lut nisipos (C24), aşezat peste un strat de dărâmătură, conţinând în principal bolovani de râu (C 23). Ulterior poarta a fost complet refacută şi peste platforma-fundaţie a fost aşezat un strat de nivelare, căruia îi corespunde a doua fază a lui cardo maximus, precum şi cea de a doua fază a canalului cardinal (v. raportul pe 2013). Ȋn această fază poarta din blocuri de gresie pare să fi fost augmentată şi înlocuită cu alta şi mai impozantă, căruia trebuie să îi aparţină bastionul de vest, identificat în extremitatea occidentală a săpăturii. Ȋn spaţiul din faţa porţii au fost identificate blocuri de travertin de la un arc cu o deschidere de circa 6 m, care a aparţinut ultimei faze a porţii. Fragmentele de marmură, cele mai multe cu inscripţie, par să fi provenit de la această structură. Ȋn orice caz, pe moment este greu de definit aspectul porţii nordice, câtă vreme suprafaţa excavată este foarte mică în raport cu monumentul în sine. TEMPLUL MARE (113) După pensionarea, urmată în scurt timp de decesul, regretatului Dorin Alicu, am descoperit în arhiva şantierului deţinută de acesta mai multe jurnale de săpătură din anii 1976-1978, care făceau referire la două secţiuni în care au fost descoperite şanţuri în formã de "V", dar care nu au fost publicate. Prin urmare, în această campanie, am mai deschis trei secţiuni în curtea şi în porticul templului, alături de celelalte două secţiuni (S1 şi S2) deschise în campania precedentă (2013), care au clarificat stratigrafia păstrată în interiorul edificiului după cercetările anterioare. Aceeaşi stratigrafie surprinsă în campania din anul 2013 în secţiunile S1 şi S2 a fost confirmată şi în secţiunile din Templul Mare deschise în această campanie. S3/2014 (Pl. 1 a-b) Are dimensiunile de 5 x 1,5 m adâncimea maximă fiind de 0,90 m. A fost trasată în partea de est a templului perpendicular pe zidul de vest al porticului răsăritean. Scopul trasării acestei secţiuni a fost verificarea existenţei unui şanţ din faza anterioară templului, care apare în vechile jurnale de săpătură.Într-adevăr a fost descoperit un şanţ de drenaj între m 2,45 - 3,40, care apare la adâncimea de 0,60 m şi are o formă alveolată, coborând până la –1,25 m. Partea inferioară a acestuia intră în solul steril, adâncimea maximă a şanţului fiind de 0,65 m. În partea de est a secţiunii a fost surprins un cuptor care fusese tăiat de zidul vestic al porticului de est. Totodată cuptorul intra în profilul de nord al secţiunii. Pentru a putea delimita acest cuptor am deschis o casetă cu dimensiunile de 1x1m. Cuptorul apare la adâncimea de 0,60 m şi are dimensiunile păstrate de 1,10 m de a lungul zidului porticului şi 0,50 m spre vest, el fiind distrus de zidul porticului. S4/2014 Dimensiuni: 3 x 1,5 m şi adâncimea de 0,60 m. Această secţiune a fost deschisă pentru a surprinde o eventuală fundaţie de la altarul central al templului, după cum apare într-o poză aeriană. Din păcate, imediat sub glia actuală apare solul steril. Se pare că ceea ce părea să fie în poza aeriană o fundaţie a unei construcţii este lada de mortar din timpul restaurării templului. S5/2014 Are dimensiunile de 5 x 1,5 m adâncimea maximă fiind de 1,5 m. A fost deschisă la sud de zidul nordic al porticului de sud pentru a verifica traseul canalului de drenaj descoperit în secţiunea S3. A fost surprins canalul respectiv, care apare la -0,60 m, adâncimea lui fiind de 0,90 m. El este situat la o distanţă de 2,60 m de zidul vestic al porticului de est şi are o lăţime la partea superioară de 1,15 m. Canalul începe imediat de lângă profilul sudic al secţiunii. Tot în zona templelor, la o distanţă de 0,50 m de zidul de nord al Templului lui Silvanus lipită de zidul vestic al Templului Mare a fost trasată o secţiune (S1) pentru a verifica existenţa altor şanţuri dintr-o fază anterioară, amintite în jurnalele de săpătură pomenite mai sus. S1/2014 Dimensiuni: 43 x 1,5m, adâncimea maximă 1,40m. Stratigrafia în acestă secţiune a fost distrusă de lucrările agricole precum şi de săpăturile efectuate în anii '70-80 când au fost dezvelite majoritatea templelor. A fost descoperit un şanţ de drenaj situat între m 16 şi m 18. Şanţul începe de la adâncimea de -0,55 m şi este adânc de 0,45 m. Trebuie menţionat că aceste canale au orientarea sud-nord, urmând panta naturală a terenului. Au participat un numar de peste 30 de studenţi de la UBB, Universitatea din Exeter şi Universitatea Karl Ruprecht din Heidelberg, precum şi peste 20 de studenţi voluntari conduşi de Andrei Gonciar de la Archaeological Techniques and Research Center (ArchaeoTek – Canada) şi dr. Andreea Cumurciuc de la Project Abroad. Analiza arhitecturalã a Templului Mare a fost efectuată împreună cu Drd. Emanuel Demetrescu de la Instituto per le Tecnologie Applicate ai Beni Culturali din Roma. Perioada de desfăşurare a campaniei: iulie-octombrie 2014.