Situl Poiana Cireşului-Piatra Neamţ este localizat pe valea Doamnei, zonă inclusă azi în oraşul Piatra Neamţ, la confluenţa râului Doamna cu Bistriţa. Din punct de vedere stratigrafic, aşezarea prezintă cea mai lungă secvenţă geologică şi culturală de Paleolitic Superior din această regiune. Cercetările de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent. Din punct de vedere cultural..., au fost săpate şi descrise patru niveluri: un nivel epigravetian şi trei gravetiene. În afară de nivelul Epigravetian care este puternic derajat, nivelurile gravetiene sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse: structuri de locuire, vetre, resturi faunistice, materiale litice foarte numeroase, zone cu pigmenţi de ocru, o colecţie bogată de unelte din os şi corn, obiecte de artă (oase gravate, pandantive etc.). Trebuie spus că descoperirile de artă mobiliară, datate între 20.000 şi 27.000 B. P, fac parte din patrimoniul mondial. Toate acestea, corelate cu existenţa mai multor tipuri de datări (C-14, OSL, paleomagnetism), fac din această aşezare unul dintre siturile de referinţă cu cel mai vechi Gravetian din România şi unul dintre cele mai vechi din Europa96. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport97. În campania din 2014 a fost deschisă o secţiune de 16 mp (SXI) în continuarea secţiunilor IX şi X, obiectivul campaniei fiind săparea nivelului Gravetian I, cea mai bogată locuire din această aşezare. Amplasarea secţiunii a fost determinată de observaţiile şi descoperirile făcute în anii precedenţi: în SX a fost descoperit în 2013 un pandantiv din piatră gravat, printre puţinele obiecte de podoabă de acest fel din Gravetianul estic, iar în SIX s-au identificat în 2011 numeroase materiale litice, osteologice şi pigmenţi de ocru, precum şi o zonă de prelucrare a coarnelor de ren. Metodologia de cercetare a respectat cele mai riguroase standarde de înregistrare şi recuperare a materialului arheologic, precum şi o conservare imediată a materialului osteologic. De altfel, aceeaşi metodologie modernă a fost utilizată şi în campaniile anterioare de săpături, ceea ce implică o unitate a datelor obţinute din acest sit în vederea valorificării lor în publicaţii. Toate măsurătorile au fost luate de la un unic punct 0, stabilit de la începutul săpăturilor arheologice în 1998. Întreg materialul arheologic a fost înregistrat în sistem planimetric, fiecare artefact având pe fişa de înregistrare trei coordonate. De asemenea, poziţia fiecărei piese a fost trecută şi pe hârtie milimetrică. Delimitarea unor zone cu densităţi foarte mari de faună, nemaiîntâlnite în campaniile din anii precedenţi, a impus decaparea nivelului Gravetian I prin folosirea exclusivă a unor spatule din lemn de diverse dimensiuni şi a pensulelor, ceea ce ne- a permis recuperarea în condiţii bune a materialelor faunistice, precum şi a unor materiale de dimensiuni foarte mici (microlamele, fragmente de oase gravate). De asemenea, întregul sediment a fost tamisat, fiind astfel eliminate pierderile inerente unei săpături. Caroiajul a fost fixat la 1 m diferenţă în raport cu punctul 0, la fel ca şi în secţiunile săpate în campaniile precedente, adâncimile menţionate în continuare fiind raportate la caroiaj. Secţiunea a fost împărţită în 16 carouri de 1 mp fiecare, numerotate A1-A6, B1-B6, C1-C2, D1-D2. La sfârşitul fiecărei zi de săpătură, materialul a fost spălat, marcat şi aranjat pe categorii tehnologice. De asemenea, faună a fost conservată şi restaurată imediat cum a fost scoasă din săpătură, acest lucru fiind posibil prin prezenţa permanentă pe sit a unui conservator. Materialul arheologic din nivelul Gravetian I se concentrează îndeosebi pe o grosime de aproximatix 35 cm, cu o densitate mai mare între 175 şi 185 cm. Înregistrarea tridimensională a artefactelor, precum şi observaţiile din săpătură, ne-au permis individualizarea a trei locuiri în cadrul acestui nivel, chiar dacă o delimitare clară a lor este destul de greu de realizat şi nu poate fi absolutizată, mai ales că ansamblul artefactelor se înscriu unitar într-o tradiţie gravettiană. Densitatea foarte mare, repartiţia spaţială, precum şi observaţiile preliminare asupra faunei descoperite (urme de prelucrare), implică existenţa unei zone de abataj şi prelucrare a oaselor şi coarnelor. În timp ce în anumite carouri predomină oase diverse de ren, cerb sau bizon (în principal în carourile A4-A6, B4-B5), în alte carouri asociarea artefactelor sugerează zone de prelucrarea cornului (coarne de ren sau cerb, galeţi de diverse dimensiuni, unelte specifice, burin-ele predominând tipologic). Acest lucru este întărit şi de numărul mare de unelte şi arme din corn descoperite: vârfuri, netezitoare, străpungătoare şi chiar un ac. Materialul litic prezintă o densitate relativ uniformă pe întreaga suprafaţă săpată, cu o variaţia puţin mai mare în zonele unde fauna este abundentă. Caracteristicile tehnice şi tipologice sunt similare descoperirilor din anii precedenţi (uneltele predominante sunt burin-ele şi, într-o mai mică măsură gratoarele, în timp ce lamelele à dos nu sunt prea numeroase), însă câteva diferenţe se pot observa. Este evident un număr mai mare de microlamele simple şi retuşate fin, precum şi câteva tipuri particulare, anume microlamele denticulate şi lamelele à dos denticulate. O caracteristică a zonei săpate sunt urmele de arsură şi ocru în cantitate foarte mare, care erau observabile încă de la intrarea în nivelul cultural, dar mai ales după demontarea zonei de abataj. Este greu de presupus că o cantitate atât de mare de ocru ar fi avut un caracter simbolic, mai ales că activitatăţile principale evidentă în secţiunea săpată prin descoperirea unui străpungător, a unui ac şi a numeroase netezitoare. În afară de fauna deosebit de bogată şi materialele litice numeroase, au fost descoperite mai multe obiecte de artă. Dacă pentru campania din anul 2013 cea mai reprezentativă descoperire a fost un pandantiv din piatră gravat cu motive geometrice şi abstracte, fiind printre puţinele obiecte de artă de acest tip descoperite în paleoliticul superior din Eurasia, anul acesta descoperirile de artă au fost mult mai numeroase. Printre piesele de artă, pe lângă câteva fragmente osteologice incizate încadrabile în schematismul gravetianului estic, se remarcă un pandantiv din piatră şi două pandantive din canin de vulpe şi dinte de cerb, precum şi prima mărgea descoperită în paleoliticul din România, realizată din piatră. De asemenea, un metapod lateral de ren prezintă urme vizibile de prelucrare, morfologia piesei sugerând o figurină antropomorfă. De altfel, în Gravetian există o tradiţie de utilizare a metapodiilor pentru realizarea obiectelor de artă şi chiar o imitare a formei acestora din alte materiale. În acest sens, putem aminti că în situl Afontova Gora, pe lângă un metapod incizat despre care s-a considerat că prezintă asemănări cu una din reprezentările de tip Venus de la Malta, a fost descoperită şi o copie din fildeş a unui metapod. Realizarea unor copii de petapodii, în special din fildeş şi în alte aşezări din Rusia subliniază impactul care îl aveau metapodiile în conştinţa oamenilor din această vreme, precum şi valoarea lor simbolică conferită tocmai de faptul că, prin forma lor, sugerează silueta umană98. Contextului descoperirii obiectelor de podoabă este similar pandantivului din piatră gravat descoperit anul trecut: pandantivele din dinte de cerb şi vulpe, precum şi mărgeaua de piatră, au fost descoperite sub zona de densitate maximă a materialelor, după demontarea materialelor faunistice, toate fiind găsite la circa 190 cm adâncime. De altfel, la această adâncime, materialele arheologice se diferenţiază în unele aspecte în raport cu cele descoperite între 175-185 cm: densitatea osteologică este mult mai redusă, apar în număr mai mare plachete din gresie de dimensiuni similare, repartiţia spaţială este uniformă. Este vorba, probabil, despre o altă locuire, însă pentru definirea clară a acestui aspect sunt necesare săpături pe suprafeţe mai mari, ceea ce ne propunem în campaniile viitoare. Numărului impresionant de artefacte descoperite în această campanie (câteva mii de resturi faunistice şi materiale litice) ne-a permis realizarea unei expoziţii temporare la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic din Târgovişte dedicată săpăturilor din 2014 din situl Poiana Cireşului-Piatra Neamţ.