Punctul Izvorul Împăratului (Crăuta) se află pe a doua terasă a Mureşului, pe partea dreaptă a DJ 107 A (Alba Iulia-Pîclişa). Investigaţiile arheologice realizate de către M. Blăjan între anii 2001-2007 au permis dezvelirea a 211 morminte de inhumaţie, datate pe baza elementelor de rit şi ritual funerar în secolele X-XI (1). Cercetările din anul 2014 au urmărit întinderea necropolei şi racordarea la vechile ce...rcetări efectuate pe terenul privat al Fundaţiei Universitare AISTEDA. În acest sens, în perioada 11. VII.- 29. VII. 2014, au fost deschise opt unităţi de cercetare (S. 1-S. 8) cu dimensiuni diferite şi casete aferente. Sondele efectuate la baza terasei, au evidenţiat urme ale unor complexe preistorice sumar conturate din cauza unor lucrări mecanice anterioare. Pe terasa a doua s-au identificat opt morminte, orientate cu o singură excepţie (M. 1) pe axul E-V (craniul). Defuncţii (adulţi şi copii) au fost depuşi în gropi simple sau bordate cu material tegular, piatră şi calcar (M. 5, M. 8, M. 9). În ceea ce priveşte poziţia antebraţelor se cunosc câteva variante: dreptul pe abdomen sau bazin şi stângul pe lângă corp (M. 2, M. 4), ambele pe lângă corp (M. 5, M. 7, M. 9) bazin (M. 8) sau pe abdomen (M. 6). Ofranda de ou a fost depusă în stânga bazinului (M. 2), între gambe (M. 4) şi stânga humerusului (M. 9). Inventarul funerar se compune din: podoabe (inel pentru deget din bandă/lamelă de bronz, inele de buclă, brăţări torsadate, mărgea), piese de uz casnic (cuţit), armament şi accesorii (săgeţi, resturi de la armătura tolbei, cataramă Kecel, distribuitoare de curele). Vasele ceramice au fost depuse în dreapta abdomenului (M. 5) şi stânga craniului (M. 9). Unul dintre vase, descoperit în stare fragmentară, a fost ornamentat cu incizii distanţate. Poziţia de depunere, dimensiunea şi decorul vaselor au analogii în a doua jumătate a secolului X, în necropolele de la Alba Iulia-Str. Brînduşei, Staţia de Salvare, Pîclişa-La Izvoare, ş.a.m.d. În secolul al X-lea, în necropolele de la Alba Iulia, vasul ceramic a fost depus întotdeauna într-un singur exemplar în următoarele poziţii anatomice: a.) la călcâiul drept/zona de articulare oasele gambei cu laba piciorului; b.) lângă laba piciorului stâng; c. ) stânga craniului, deasupra humerusului; d.) dreapta craniului; e.) între gambe; f.) dreapta bazinului; g.) în stânga abdomenului; h. ) lângă femurul stâng; i.) la gamba stângă; Ceramica este ornamentată destul de frecvent cu: a.) incizii liniare dese/distanţate, trasate din zona umerilor spre partea inferioară; b.) două linii în val pe umeri, ce suprapun incizii liniare; c.) linii în val, trasate la partea superioară; d.) ornamente piezişe la partea superioară, ce suprapun incizii liniare distanţate; Înălţimea acestor vase este cuprinsă între 7, 4 cm-11, 5 cm, diametrul gurii 9 cm-10, 8 cm şi al bazei între 4 cm-7 cm. Destul de frecvent, mormintele cu ceramică au fost amenajate (bordate) parţial cu calcar şi tegule romane reutilizate. Ceramica a fost depusă atât în morminte de copii, cât şi de adulţi (femei şi bărbaţi/războinici) în asociere şi cu alte ofrande (ou, resturi de cabalină). Între alte amenajări se remarcă un complex roman din care s-a recuperat ceramică, oase şi cărămizi (S. 6) şi groapa menajeră romană/postromană peste care a fost depus M.8, foarte consistentă în resturi de cărbune, vase ceramice întregibile, bucăţi mari de chirpic cu amprente de nuiele şi urme de ouă. Destul de frecvent, în apropierea vasului ceramic la câţiva cm se afla depusă şi ofranda de ou. Inelele 13 G ce apar între unu şi cinci exemplare/mormânt au fost realizate din sârmă de argint. Acestea au corespondenţe în orizontul de secol X din cimitirele de la Alba Iulia-Staţia de Salvare, Str. Brînduşei şi Pîclişa-La Izvoare. Brăţara 5 Giesler se combină cu un exemplar torsadat cu bucle (M.7) şi inele 13 Giesler. Această asociere de brăţări s-a întâlnit şi în necropolele de la Galanta-Papföld/M. 13 (2), Nitra-Zobor/M. 38 (3) şi Malé Kosihy/M. 489 (4). Brăţări torsadate cu capetele în formă de bucle s-au identificat în spaţiul Slovaciei la Bešeňov/M 79 (5) , Bánov/M. 25 (6), Čakajovce/M. 124 (7) , M. 258 (8), M. 475 (9) , M. 651 (10), Malé Kosihy/M. 231 (11) , M. 269 (12) , M. 272 (13) , Pol'ný Kesov (14) şi Skačany (15). În spaţiul Voivodinei, se remarcă câteva exemplare în descoperirile de la Bočar (16) şi Banatsko Arandelovo (17). Cele mai numeroase descoperiri se cunosc din arealul Ungariei, atât din perspectiva numărului de piese cât şi al necropolelor în care s-au identificat: Aldebrő –Mocsáros/M. 7 (18), Dunaszekcső (19), Eperjes M. 4 (20), Kistokaj-Homokbánya/M. 45 (21), Kál-Legelő/M. 35 (22), Homokmégy-Halom /M. 8 (23), Letkés II/M. 89 (24), Pilin-Sirmánhyegy/M. 75 (25), Szentes- Szentlászló/ M. 48 (26)şi Szob-Kiserdő/M. 37 (27). Brăţările cu bucle se combină cu artefacte variate: cercei Saltovo, medalioane pentru păr, inele cu pentagramă, ceramică, aplici rombice, mărgele şi scoici kauri, zăbale, scăriţe de călărie, monedă vest-europeană şi formele 1, 2, I-II, 4, 10, 11 a-b, 13, 17 a, 19, 36 şi 37 Giesler (28). Acest gen de brăţări au fost realizate prin torsadarea a trei sârme de bronz şi au fost datate în ultimele trei decenii ale secolului X. Ele dispar din inventarele funerare cel mai târziu la începutul secolului al XI-lea. Cuţitul descoperit în M. 8 are analogii şi în alte necropole din secolul X de la Alba Iulia-Staţia de Salvare şi str. Brînduşei, unde se combină frecvent cu amnar şi cremene. Poziţia anatomică de depunere este diferită: a).lângă craniu; b) deasupra umărului drept; c.) lângă şoldul stâng; d.) pe partea stângă a abdomenului; e.) zona bazinului; f.) între gambe; Armături/resturi metalice de la tolbă se cunosc din necropolele de secol X de la Biharia-Dealul Şumuleu/M. 6 (29) şi Vărşand-Movila dintre vii/M. 7 (30) Distribuitoarele de curele identificate în M. 8 erau componente ale unei tolbe depuse în zona membrului inferior drept. Din păcate, armătura din fier a tolbei a fost extrem de precară. În secolul al X-lea, asemenea piese erau utilizate la harnaşamentul calului dar şi la curelele de la tolbă. Separatoarele de curele realizate din bronz, apar între 1-3 exemplare/mormânt şi au diametrul cuprins între 2, 7-4 cm. Ele se combină uneori în morminte cu ofrandă de cal depusă lângă membrul inferior stâng (Karos/M. 16, Tiszavasvári-Aranykerti tábla/M. 7, Vărşand-Movila dintre vii/M. 33) şi cu artefacte diverse: amnare, cremene, cuţite, centură cu aplici, catarame Kecel şi dreptunghiulare, sabie, spadă, vârfuri de săgeţi, tolbe, plăci din os de la arc, zăbale, scăriţe de călărie, mărgele, inele 13 şi cercei 38 a Giesler (28). Piese asemănătoare ca formă dar cu diferenţe în privinţa elementului central, apar în colecţiile Muzeului din Belgrad (31) sau în descoperirile de la Alba Iulia- Staţia de Salvare (32), Vărşand-Movila dintre vii/M. 33 (33), Budaörs-Tűzkőhegyről (34), Csanytelek-Dilitor/M. 10(35) , Dolný Peter II/M. 61 (36), M. 64 (37), Karos, Kiskunfélegyháza-Izsáki út-Határdomb (38), Komárno (39), Košúty (40), Szabolcs-Vontatópart/M. 9 (41), Nagykörü (42), Sárrétudvari-Hízóföld/M. 106 (43), M. 258 (44), Sárrétudvari-Poroshalom/M. 2 (45), Szécsény- Pórpást (46), Tiszavasvári-Aranykerti tábla/M. 7 (47) şi Vörs-Papkert- B/ M. 561 (48). Catarama de tip Kecel (M. 8) a fost descoperită lângă gamba dreaptă a defunctului, fapt ce ne permite să o considerăm ca un accesoriu al tolbei de săgeţi. După forma plată, decorul liniar şi adâncitura marcată pentru vârful spinelui, se poate plasa/încadra în tipul C Révész, prezent la finalul secolului X şi începutul secolului XI în mormintele păturii mijlocii. Piese cu asemenea caracteristici s-au descoperit la Hódmezővásárhely-Gorzsa/M. 65 şi Letkés-Téglaégető I/M. 76 (49). Ofranda de ouă este întâlnită la orizonturi cronologice şi medii culturale diferite, în lumea germanică, slavă, avară şi maghiară. Depunerea ofrandei de ouă între gambe se remarcă în secolele VII-VIII la Radvaň nad Dunajom/M. 29 (50), M. 99 (51) dar şi în necropole din secolele X-XI: Malé Kosihy/M. 200 (52), Majs/M. 11 (53) şi Ptuj/M. 385 (54). Celelalte poziţii anatomice de depunere au analogii în necropolele de la Majs/M. 224 (55), M. 33, M. 53 (56) şi Szeged- Kiskundorozsma/M. 701 (57). Situaţia observată la Izvorul Împăratului, atât din perspectiva numărului de ouă dar şi al poziţiei anatomice de depunere are similitudini şi în alte necropole: Str. Brînduşei, Staţia de Salvare şi Pîclişa-La Izvoare. În spaţiul Transilvaniei, ofranda de ouă apare în următoarele poziţii anatomice: a. în apropierea sau în interiorul vaselor ceramice; b. între gambe; c. în zona axilei, pe stânga sau dreapta; d. în zona craniului (situaţii mai rare); e. deasupra bazinului, pe partea stângă/dreaptă interior; f. în zona gambei stângi, în apropierea unui vas ceramic; g. la membrul inferior stâng/pe exterior şi aproape de articulaţia femurului cu oasele gambei; h. aproape de falangele de la membrul inferior stâng; i. la membrul inferior stâng/zona de articulare gambă şi laba piciorului în exterior sau în zona oaselor metatarsiene; j. pe rotula stângă şi deasupra bazinului pe partea dreaptă; În funcţie de numărul de ouă depuse şi de poziţie, obiceiul poate fi perceput ca având o dublă semnificaţie: o nouă viaţă/renaştere dar şi ofrandă alimentară (58). Elementele de rit şi ritual funerar pledează pentru o datare a acestor descoperiri în a doua jumătate a secolului al X-lea. Complexitatea acestui sit, o adevărată „cheieˮ pentru istoria politică şi religioasă a Transilvaniei, ne permite să luăm în considerare două ipoteze: a. funcţionarea necropolei s-ar afla în conexiune cu una dintre comunităţile etnice existente în zonă la cumpăna dintre milenii; b. prima şi singura necropolă utilizată indiferent de etnie ce are ca numitor comun creştinismul, sau mai exact revitalizarea lui prin intermediul misiunii bizantine conduse de Hierotheus.