Săpăturile de la Poieneşti s-au desfăşurat în perioada 31 iulie - 4 septembrie, urmărind cercetarea nivelelor de locuire şi a necropolelor pe latura de est a "Măgurii". S-a săpat partea de nord a secţiunilor 85 (c.1-7) şi 86-88 (c.1-8), însumând o suprafaţă totală de 279 mp. Au fost identificate 88 noi complexe (cpl. nr. 1612-1699) şi au fost epuizate alte patru complexe, parţial cercetate în campaniile trecute... (cpl. 551, 707, 857 şi 1129). Au fost recoltate şi inventariate 230 obiecte individuale şi loturi de ceramică, oase etc. (nr. inv. 3668-3897). Dintre cele 92 complexe cercetate 10 sunt gropi şi aglomerări de ceramică pe nivel aparţinând culturii Cucuteni, faza A-B, 11 sunt morminte de tip Poieneşti-Lukaşeva (P-L), iar restul sunt complexe pe nivel sau gropi aparţinând (cu certitudine 30, alte 41 probabil) aşezărilor din sec. III (carpică) şi din sec. IV (Sântana de Mureş-Cerneahov). Dintre complexele neolitice se remarcă cpl. 1666, adâncit, terminat la fund în forma unei şănţuiri alungite (1 - 2 m), din care s-a recoltat o cantitate mare de ceramică, inclusiv un vas pictat intact. Toate cele 11 morminte P-L sunt de incineraţie în urnă cu capac. Resturile unuia dintre ele (M. 1667) au fost descoperite în poziţie secundară, în umplutura unei gropi cerneahoviene (gr. 1129). Cu o excepţie (M. 1698, oală tip III E), urnele sunt castroane tip I P-L. Inventarul este relativ sărac, iar în trei morminte lipseşte. Excepţie face din nou M. 1698 (trei fibule, 32 mărgele şi o fusaiolă), precum şi M.1695 (două fibule, o pafta cu placă triunghiulară) - ambele fiind morminte de femei. În S. 85-89 nu s-a descoperit nici un mormânt carpic, ceea ce dovedeşte că graniţa de est a acestei necropole se află imediat la vest, în S. 51 (M. 904, 917). În schimb a putut fi integral cercetat şanţul cpl. 707, care marchează în teren o incintă dreptunghiulară cu laturile de 24 x 15,50 mp, orientată cu latura lungă pe direcţia NNE - SSV. Şanţul are înălţimea de 0,45 - 0,65 m şi atinge adâncimi cuprinse între 0,95 şi 1,40 m. În el, probabil, a fost amplasat un gard sau "palisadă", care prezintă o singură întrerupere (intrare ?) în colţul de nord-vest al incintei. Având în vedere intersectarea sa de către complexe cerneahoviene (de ex. gr. 1129) şi, pe de altă parte, prezenţa în umplutura sa a unor materiale provenind din morminte P-L distruse, cpl. 707 nu poate fi datat decât în vremea necropolei carpice sau, mai probabil, în vremea aşezării carpice ce i-a urmat. Descoperirea unei buze de fructieră carpică în umplutura sa pledează în acest sens. Aşezării Sântana de Mureş-Cerneahov îi aparţin cu certitudine o locuinţă de suprafaţă incendiată, cu podea groasă de lut întărit (cpl. 1613 a-b) şi o groapă ovală, de mari dimensiuni (3,80 x 4,70 m), adâncită până la -4,50 m, (gr. 1129, din care un sfert fusese săpat în campania 1983). Inventarul gr. 1129, în principal ceramică fragmentară, este concentrat în umplutura neagră-cenuşoasă de la partea superioară a gropii. La partea inferioară, umplutura este constituită din lut galben, verzui şi maroniu, provenind de la pereţii unor locuinţe dezafectate (dar nu arse). Şi la fundul gropii s-a găsit material ceramic cerneahovian, inclusiv o cană întreagă, din pastă fină, cenuşie. Prezenţa mormintelor P-L în S. 88 arată că latura de est a acestei necropole nu a fost încă atinsă şi că ea trebuie căutată prin extinderea săpăturii spre răsărit, în campania viitoare. În schimb, campania 1997 a confirmat practic epuizarea celorlalte două necropole antice: cea getică, din sec. V - IV a. Chr. (total 42 morminte) şi cea carpică, din prima jumătate a sec. III p. Chr. (total 217 morminte, dintre care 138 de incineraţie şi 79 de înhumaţie, de copii).