Situl 2 (Dumbrava 1) de pe lotul 4 al Autostrăzii A10, sector Sebeş – Turda (km 53+700 – km 70+000), tronson km 59+050–59+250 se înscrie, din punct de vedere geografic, în Culoarul Turda – Alba Iulia, o subdiviziune a Depresiunii Transilvaniei. Evaluarea teoretică (efectuată de specialiştii MNUAI în anii 2008 şi 2013) şi de teren (efectuată de specialiştii MNIR în perioada iunie–iulie 2014) a urmărit realizar...ea unei documentări de arhivă, cât mai complete, asupra diverselor categorii de surse istorico-arheologice (texte, fotografii, hărţi, schiţe etc.) şi a referinţelor bibliografice relevante, dar şi a celor aerofotografice de arhivă, precum şi realizarea unor observaţii directe pe teren (în perimetrul vizat), pentru identificarea zonelor susceptibile să conţină vestigii arheologice, având în vedere semnalările anterioare. Situl a fost semnalat ca urmare a campaniei de diagnostic arheologic desfăşurate în vara anului 2014, realizată de o echipă de specialişti din cadrul MNIR. Situl arheologic a fost localizat la sud de valea pârâului Dumbrava, pe prima terasă a acestuia. În fapt, autostrada traversează acest pârâu în zona km 59+500, prin intermediul unui viaduct. Astfel, a fost delimitată o zonă de habitat, datată preliminar în epoca bronzului, fiind identificat un complex arheologic. Pe baza cantităţii de material ceramic şi a resturilor de chirpici descoperit, s-a presupus prezenţa unor structuri de locuire. Situl arheologic a fost denumit convenţional „Sit. nr. 2 – Dumbrava 1”. Cercetările arheologice cu caracter preventiv, efectuate în toamna anului 2014, de-a lungul a 3 săptămâni, au confirmat prezenţa potenţialului arheologic semnalat anterior, fiind identificate şi investigate exhaustiv 33 complexe arheologice (un cuptor, două locuinţe, gropi menajere, o groapă de lut şi zece vetre), distribuite pe o suprafaţă de circa 3.521 mp, între km 59+050 – 59+250 ai viitoarei autostrăzi A10: Sebeş – Turda, tronson Inoc – Turda / lot 4. Pentru a avea o imagine cât mai sugestivă asupra stratigrafiei generale a sitului de la Dumbrava 1, strategia iniţială a inclus trasarea de secţiuni de aproximativ 15 × 2 m la baza primei terase a pârâului Dumbrava şi a unor suprafeţe de aproximativ 50 × 30 m pe prima terasă a pârâului, între km 59+100–59+250. În urma acestor acţiuni, toată suprafaţa sitului a fost cercetată. Săpătura arheologică a început prin trasarea de secţiuni (S01–S08) în partea de nord a sitului, pentru delimitarea cât mai exactă a acestuia. Ulterior, au fost trasate suprafeţe arheologice, având dimensiuni variabile în funcţie de configuraţia terenului, în vederea identificării şi cercetării complexelor arheologice. În total au fost trasate 15 secţiuni şi patru suprafeţe de dimensiuni variabile, ce au acoperit întreaga suprafaţă a sitului. Unităţile de săpătură (suprafeţe/secţiuni) au fost excavate aproape exclusiv manual, doar la decapare fiind folosit excavatorul, iar complexele au fost săpate manual, cu efectuarea constantă a observaţiilor şi înregistrărilor arheologice. Astfel, la nivel general, a fost stabilită următoarea succesiune stratigrafică în cazul Sitului 2 – Dumbrava 1: – Nivel de sedimente de culoare gri-închis (negricios), afânat, conţine resturi vegetale, rare fragmente ceramice antrenate, situat de la nivelul de călcare (0), până la cota ce variază între –0,20/0,25 m; – Nivel de sedimente de culoare galben, lutos, în care au fost identificate complexele, situat de la cota la care se termină nivelul de arătură –0,20/0,25 m, până la cota, ce variază între –0,25/1,30 m; – Nivel de sedimente de culoare gabenă, lutos, cu incluziuni calcaroase, fără urme de intervenţie antropică. Într-o descriere preliminară sumară, descoperirile arheologice din cadrul sitului de la Dumbrava 1, se încadrează în categoria complexelor de habitat, încadrabile tipologic în epoca medievală (două locuinţe semi-adâncite şi un cuptor menajer). Pe lângă aceste complexe, au mai fost descoperite 19 gropi menajere ce pot fi încadrate cronologic în perioada primei epoci a fierului (Hallstatt timpuriu – cultura Gava, încadrarea făcându-se la o primă analiză vizuală a materialului arheologic descoperit în aceste complexe). Complexele CX24 – CX33 sunt vetre pentru prelucrat fierul, de formă aproximativ circulară în plan şi lenticulară/albiată în secţiune şi se pot data în perioada modernă (datarea se bazează pe baza unei pipe de lut descoperite în zona complexului CX27).