Obiectivele urmărite în campania de cercetări arheologice a anului 2015 la Piscul Crăsani au fost: a) finalizarea cercetării complexelor arheologice de epocă geto-dacică începute în campaniile anterioare şi b) excavarea zonei în care au fost observate materiale de epocă neolitică. EPOCA NEOLITICĂ – cultura Boian Giuleşti S IX - Complexul 37, parţial cercetat în 2014, reprezintă un rest dintr-o locuinţă n...eolitică a culturii Boian-Giuleşti, identificată pe o mică suprafaţă, de la adâncimea de -0.80 m, faţă de nivelul actual de călcare. Aceasta a fost observată până la adâncimea de -1.30 m, deci stratul de depuneri în urma distrugerii are o grosime de aproximativ 50 cm. Este o locuinţă de tip adâncit, cu o orientare SE-NV,de formă rectangulară, cu o lungime de circa 2,40m, perturbată stratigrafic atât de complexele getice posterioare C 22 (locuinţă adâncită) şi C 34 (o groapă de formă tronconică), cât şi de bio-perturbări. În consecinţă, elementele constructive de detaliu nu au putut fi evidenţiate. EPOCA GETO-DACICĂ Cu trei excepţii (C43, C44, C45), toate celelalte complexe au fost cercetate, parţial, în campaniile anterioare, în 2015 propunându- ne finalizarea lor. Din cadrul acestora vom prezenta doar câteva pentru interesul lor stratigrafic ori al inventarului descoperit în ele. S IX - Complexul 18 reprezintă o vatră, identificată în campania 2013, în nord-estul secţiunii S IV/2013. În caseta A din S IX/2014, la adâncimea de -0.65 m, în zona de sud, s-au descoperit, într-o zonă restrânsă, câteva plăcuţe ale vetrei C 18, aflate, însă, în poziţie secundară. Împreună cu acestea au fost găsite şi câteva fragmente ceramice getice şi oase de mamifer. Pe baza poziţiei stratigrafice el poate fi datat la mijlocul ori în a doua jumătate a sec. I a. Chr. S IX - Complexul 22 reprezintă o locuinţă getică, cercetată parţial în campaniile 2012-2014 cu dimensiunile: L = 4.00 m x 3.00 m; A = 1.00 m. În 2015, la adâncimea de -0.75 m, s-a identificat latura de nord a locuinţei, dar pe o suprafaţă restrânsă, anume pe o lungime de aproximativ 2,70 m, având o lăţime maximă de 0,70-0,75 m. Observaţiile stratigrafice au evidenţiat faptul că locuinţa a fost construită în nivelul superior al stratului getic, ea datându-se, probabil, în prima jumătate a sec. I a. Chr. (Sîrbu et alii 2014, p. 215- 2016, fig. 10/1). S X - Complexul 13 reprezintă un bordei getic, descoperit şi cercetat, parţial, iniţial, în S IV/2012. În 2015, odată cu redeschiderea S X/2014, la adâncimea de -0,90 m de la suprafaţa solului, începând cu jumătatea de nord a caroului 1 şi până la jumătatea caroului 3, au fost observate limitele bordeiului C13. Acesta, orientat pe direcţia NS, are o lungime de 5,10 m şi o lăţime de 2,40 m, adâncimea reală a umpluturii a fost de 1,10 m pe latura de nord şi de 0,95 m pe cea de sud. Stratigrafia complexului: - La partea superioară umplutura era reprezentată de un sediment de culoare cenuşie, cu structură fină, afânată, ce conţinea pigmenţi şi mici fragmente de cărbune, fragmente mici de lipitură arsă de perete (de culoare roşcată), rare granule albe şi alb-gălbui de cenuşă, numeroase fragmente ceramice de dimensiuni mici şi medii (unele cu urme de ardere secundară) şi oase de mamifer. - Între - (1,45 şi 1,60) m era un sediment de culoare brună- negricioasă, de structură eterogenă, uşor poroasă, ce conţinea pigmenţi şi mici fragmente de cărbune şi de lipitură arsă de perete, de culoare roşiatică şi neagră, în poziţie secundară. În acest sediment au fost descoperite numeroase fragmente vase ceramice (de la fructieră, funduri de vase, fragmente de bol etc.), aflate în poziţie orizontală şi oblică, fără a avea o anume ordonare. Alături de acestea au fost descoperite şi numeroase fragmente de oase de mamifer de talie mare şi medie, precum şi fragmente de lut ars la roşu şi negru. - Între – (1,60 şi 1,70) m era un sediment nisipos de culoare brună-cenuşie ce conţinea pigmenţi şi fragmente mici de cărbune, rare fragmente de lut ars la roşu, fragmente ceramice getice, rare oase de mamifer. În jumătatea nordică a caroului 2 au fost observate două lentile de arsură, cu o grosime care varia de la 2 la 5 cm, discontinue către zona de est a bordeiului, spre deosebire de zona centrală, unde acopereau uniform o suprafaţă mai mare. - Între – (1,70 şi 1,90) m, au fost observate trei niveluri de arsură, ce conţineau şi ele fragmente ceramice getice şi oase cu urme de ardere secundară. - Între - (1,90 şi 1,95) m, în colţul de NE s-a conturat o lentilă de sediment cu mult oxid de fier în compoziţie. În partea inferioară a complexului a fost înregistrată o succesiune de acumulări de sediment, de forma unor lentile fine, milimetrice, de natură nisipoasă, cu o paletă cromatică ce varia de la cenuşiu deschis, la galben şi brun-gălbui. Aspectul micro-stratificat al acestui nivel indică o acumulare de sediment nisipos petrecută într-un mediu umed. - La baza bordeiului a fost înregistrat un nivel de lut nisipos, compact, dur, cu aspect de ,,crustă”, cu o grosime ce varia de la 2 la 4-5 cm, ce ar putea reprezenta podeaua locuinţei. Majoritatea fragmentelor ceramice prezintă ardere secundară, la fel ca şi materialul osteologic. Umplutura în C 13 a fost depusă dinspre nord, fapt sesizat pe profilul de vest al S X/2014. Pe latura sudică a fost înregistrată o acumulare semnificativă de materiale arheologice în poziţie secundară: fragmente ceramice, oase de mamifer şi lutuială arsă de perete. Tot pe această latură, la partea inferioară, bordeiul prezenta o alveolare pe o lungime de aproximativ 1 m (de la sud la nord), observată de la adâncimea de 1,90 m, până la 2,04 m. Materialele arheologice descoperite în umplutura bordeiului C 13 au fost relativ numeroase, cu precădere concentrate în zona de sud, unde şi umplutura diferă uşor faţă de latura nordică (pe nord era mai mult lut ars, iar nivelurile de arsură fiind, de cele mai multe ori, continue). Întrucât bordeiul a fost săpat în fostul şanţ, probabil atunci când traseul acestuia nu mai era cunoscut cu exactitate, unii din pereţii săi au fost ranforsaţi cu o structură de lemn (Sîrbu et alii 2014, p. 213-214). În umplutura sa a fost găsită o gamă variată de vase getice modelate cu mâna sau cu roata, plus câteva fragmente de amfore elenistice (Sîrbu et alii 2014, p. 213-214, fig. 7, 13/3, 5-7). Stratigrafic, bordeiul C 13 este posterior nu doar momentului umplerii şanţului getic, ci şi depunerii naturale silicice micro- stratificate de deasupra umpluturii şanţului; el poate fi datat, inclusiv pe baza inventarului, la mijlocul sec. I a. Chr. S X - Şanţul getic Şanţul a fost observat în extremitatea nordică a S X/2014, în caroul 3, în intervalul – (1,30 m şi 2,80) m. Acest complex a fost afectat stratigrafic de construirea bordeiului C 13, dar şi de numeroasele bio- perturbări. Stratigrafia acestuia nu este una foarte complexă, însă este compusă din mai multe niveluri de sedimente, care se diferenţiază net unul de celălalt. Astfel, în ordinea acumulării straturilor, menţionăm: - Sediment brun-închis, poziţionat la partea inferioară a şanţului, grosimea căruia variază de la 40 la 20 cm (sud - nord), de la marginea şanţului către interior; în interiorul lui au fost observate rare lentile de sediment nisipos, de culoare gălbuie. - Sediment de culoare brună-cenuşie, ce pare să reprezinte o acumulare de sediment scurs de pe malul şanţului (către marginea de sud prezintă o înclinare); grosimea acestuia variază de la 20 la 6 cm (dinspre marginea şanţului către interior). - Sediment brun-negricios, nisipos, gros de aproximativ 60 cm, mai afânat decât în restul secţiunii, ce conţine fragmente ceramice de dimensiuni mari şi medii, oase, pietre. Începând cu adâncimea de 2 m, de la nivelul de călcare actual al terasei, densitatea constituenţilor antropici a scăzut considerabil, nemaifiind observate decât rare fragmente ceramice de epocă getică şi câteva oase de mamifer de talie mare. - Nivel micro-stratificat de depuneri nisipoase cu o cromatică ce varia de la cenuşiu-deschis la galben şi brun-deschis; nivelul este format din zeci de lentile de aproximativ 1 cm grosime, dar şi din linii milimetrice de depunere nisipoasă; grosimea totală era de aproximativ 65 cm, iar înclinarea generală a nivelului este dinspre nord spre sud; reprezintă o acumulare naturală poziţionată deasupra umpluturii şanţului getic. - Lentile fine de cenuşă şi arsură ce acoperă acumularea naturală micro-stratificată; grosime: 6-8 cm; înclinare: dinspre nord spre sud. Aşa cum au demonstrat şi cercetările din campaniile anterioare, pe baza stratigrafiei şi a inventarului găsit în umplutura sa, şanţul, dublat de val, se datează cândva în sec. II a. Chr. (Sîrbu et alii2014, p. 208-212, fig. 3-6). S XI - Complexul 43 este o groapă getică de formă tronconică (DG = 0,85 m; DB = 1,50 m; A = 1,20 m), situată în estul caroului 2, continuându-se în profilul de est al secţiunii. Groapa a fost observată de la adâncimea de -0,80 m, continuându-se până la -2,00 m. Umplutura era reprezentată de un sediment de culoare cenuşie- deschisă, cu structură fină, afânată, ce conţinea rare fragmente ceramice getice şi oase de animale. Pe baza poziţiei stratigrafice groapa poate fi datată în sec. I a. Chr., mai probabil pe la mijlocul acestui veac. S XI - Complexul 44 este o groapă getică, de formă aproximativ rotundă, cu diametrul de aproximativ 1,10 m, observată în sudul caroului 1; se continuă şi în profilul de sud al secţiunii. Sedimentul diferit al umpluturii complexului a fost observat încă de la adâncimea de aproximativ 0,50 m, fără însă ca limitele complexului să se contureze cu claritate. Umplutura era formată dintr-un sediment de culoare cenuşie-deschisă, foarte fin, prăfos, conţinând pigmenţi şi fragmente de cărbune şi, mai rar, de lut ars. În umplutura sa au fost descoperite numeroase fragmente ceramice getice şi oase de animale. La adâncimea de 1,16 m au fost descoperite câteva mici fragmente dintr-un bol getic cu decor în relief. Alături de gama variată a olăriei geto-dacice tipice acestei perioade, plus puţine fragmente de amfore elenistice, mai menţionăm doar fragmentele de boluri getice cu decor în relief şi o monedă de argint de tipul Inoteşti-Răcoasa. Descoperirile din campania acestui an în se încadrează în limitele cronologice ale sec. II-Ia. Chr.