Perioada de desfăşurare a campaniei: 2.08.2015 - 30.08.2015 Aşezarea de la Poiana Cireşului – Piatra Neamţ, prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, este fără îndoială cel mai important sit paleolitic din România şi unul dintre cele mai reprezentative situri gravetiene din Europa. Cercetările de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, iar săpăturile sistematice efectu...ate până la maxim 5 m adâncime au reliefat existenţa a patru niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism) între 20.000 şi 30.000 de ani B.P., toate aparţinând unor tradiţii gravetiene. În afară de nivelul Epigravetian, care este puternic deranjat, nivelurile gravetiene sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse: structuri de locuire, vetre, resturi faunistice, materiale litice foarte numeroase, zone cu pigmenţi de ocru, o colecţie bogată de unelte din os şi corn, obiecte de artă (oase gravate, pandantive etc.). Toate acestea fac din această aşezare unul dintre siturile de referinţă cu cel mai vechi Gravetian din România şi unul dintre cele mai vechi din Europa(103). Caracteristicile dominante ale sitului de la Poiana Cireşului, în raport cu alte aşezări paleolitice în aer liber din România, sunt reflectate prin concentrarea deosebită de materiale arheologice (material litic, osteologic, obiecte de artă etc.), condiţii de conservare destul de bune a materialelor organice şi lipsa perturbărilor stratigrafice majore. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport(104). Obiectivele campaniei arheologice din anul 2015 au fost determinate de înţelegerea contextelor deosebite descoperite în anii precedenţi în nivelul Gravetian I, îndeosebi în SXI/2014: zone de abataj, ateliere de prelucrare a coarnelor de ren şi cerb, unelte şi arme din coarne de ren şi cerb, suprafeţe cu arsură sau ocru în cantitate foarte mare, obiecte de artă (pandantive din dinţi de cerb şi vulpe, mărgea din piatră, oase gravate etc.). Astfel, a fost deschisă o secţiune de 18 m p, denumită SXII, plasată spre sud-vest în continuarea secţiunii săpate anul precedent, împărţită în carouri de 1 mp, numerotate astfel: spre nord, la contactul cu SXI/2014, carourile C1-C6, în centru B1-B6, iar spre sud A1-A6. Sistemul de înregistrare este unitar, fiind utilizat în toate campaniile începând cu anul 1998 şi împlică rapoartarea măsurătorile la un unic punct 0, dezvelirea planimetrică a locuirilor prin decapări minimale (cca 2 cm grosime), controlul permanent al relaţiilor spaţiale dintre artefacte şi structurile de locuire, înregistrarea individuală, în trei dimensiuni, a tuturor materialelor şi structurilor, tamisarea prin site fine a întregului sediment, precum şi folosirea unor unelte adaptate fragilităţii anumitor categorii de artefacte (spatule din lemn, pensule fine). Asupra anumitor materiale faunistice, în special cele din corn, s-a intervenit pe parcursul săpăturii în scopul conservării lor, cu substanţe reversibile, aplicate în diverse procente pentru a nu lăsa urme pe obiecte (răşini sintetice de tipul Incral 44, diluate). Spre deosebire de densităţile identificate în SXI/2014, anul acesta s-a observat o distribuţie diferită a pieselor, înregistrarea tridimensională a tuturor materialelor oferindu-ne o imagine fidelă a zonelor de concentrare. Secţiunea săpată în campania din anul 2015 a surprins marginea locuirii delimitată în anul precedent. Astfel, din cele 18 carouri, doar în jumătate dintre ele au fost înregistrate numeroase materiale litice, dar mai ales o cantitate mare de faună, zone cu arsură, coloranţi etc. Este evidentă o diminuare a numărului de artefacte spre partea sudică şi vestică a locuirii. Ne aflăm probabil la marginea aşezării, însă nu excludem nici existenţa unui spaţiu liber care nu a fost locuit în acea perioadă. Grosimea locuirii este mai mică decât în anul precedent, oscilând între aproximativ 20 cm în zona cu materiale numeroase şi aproximativ 10 cm spre extremităţile sudice şi vestice ale secţiunii. Acolo unde artefactele sunt mai dense, au fost delimitate câteva zone cu arsură şi bucăţi de ocru (în general de culoare roşu şi portocaliu), unele de dimensiuni mari (5-10 cm), care au fost colectate sistematic pentru analize fizico-chimice. Materialul litic este destul de numeros, încadrâdu-se în caracteristicile tehnologice şi tipologice generale ale nivelului: scopul producţie este reprezentat de obţinerea lamelor şi lamelelor, uneltele predominante sunt burin-ele şi, într-o mai mică măsură gratoarele, în timp ce lamelele à dos nu sunt prea numeroase. Fauna este destul de bogată şi diversă, fiind dominată de ren şi într-o mai mică măsură cerb şi cal. Artefactele sunt depozitate la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic din Târgovişte, fiind în curs de prelucrare. La fel ca în campaniile precedente, au fost descoperite câteva obiecte de artă de o importanţă deosebită pentru înţelegerea comportamentului comunităţilor gravetiene din estul României. Datorită metodei de săpătură şi mai ales de recuperare a materialelor din sit, în caroul B5 (coordonate X-95, Y-89, Z-146) a fost recuperată o mărgea de Dentalium de numai 4 mm lungime. Având în vedere că mărgele de Dentalium nu au mai fost descoperite în Gravetian decât în vestul Europei şi în Europa Centrală, mărgeaua de la Poiana Cireşului este cea mai estică descoperire gravetiană de acest fel. Prin urmare, identificarea provenienţei materiei prime este foarte importantă pentru stabilirea unor eventuale contacte pe spaţii mari între comunităţi similare. Alături de alte piese milimetrice, această mărgea demonstrează cât de importantă este tehnica de săpătură fiind evident că fără o recuperare riguroasă, totală, în siturile paleolitice se pierd artefacte foarte valoroase. În caroul C3 a fost delimitată o zonă circulară cu arsură, sub o concentrare de oase. După demontarea oaselor, plasată oblic pe marginea arsurii, a fost descoperită o figurină feminină de tip Venus. Aceasta este prima statuetă descoperită în paleoliticul din România şi printre puţinele artefacte de acest fel descoperite în Gravetianul din Eurasia. Statueta de la Poiana Cireşului este sculptată în piatră, fiind fracturată la una dintre părţi (se pare că fractura a survenit din cauza arsurii, existând o zonă în care materialul a explodat din cauza temperaturii ridicate) şi a fost vopsită cu un pigment de culoare maroniu-galben (HUE 10 YR 6/6). Aceasta s-a păstrat foarte bine, fiind acoperită pe alocuri cu depuneri de carbonat de calciu şi concreţiuni fero-manganice. Având în vedere importanţa descoperirii, analizele sunt în curs de realizare, fiind implicată o echipă mai mare de cercetători. Stratul de vopsea de la suprafaţă pare destul de consistent, ceea ce presupune că a fost aplicat mai degrabă sub forma unei paste. Au fost efectuate analize nondestructive, astfel că elementele componente în zona vopsită a statuetei au fost analizate prin următoarele metode: Particle Induced X-Ray Emission (PIXE), cu fascicul de protoni extras în aer la Acceleratorul de 3 MV de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară “Horia Hulubei”, analiza cu spectrometrul FT- IR, clasa VERTEX 70 (Bruker), echipat cu modulul Raman, RAM II şi cu sondele MIR şi Raman la Centrul de Iradieri Tehnologice, din cadrul aceluiaşi institut. Toate analizele au indicat un conţinut ridicat al fierului, fiind o dovadă clară a vopsirii statuetei. Pe alocuri, a fost îndepărtat stratul de vopsea în scopul definirii tipului de rocă. Analiza microscopică (microscop Keyence VHX-600, cu ordin de mărire de 20X şi 200X) a relevat mai multe urme de prelucrare, precum şi modul de dispunere a stratului de vopsea pe suprafaţa ei. În acelaşi carou, a mai fost descoperit un melc perforat şi un fragment de melc care pare să aparţină aceleiaşi specii (determinarea speciei este în curs de realizare). Descoperirile excepţionale din ultimii ani în situl Poiana Cireşului - Piatra Neamţ, reliefate mai ales prin obiecte de artă unice pentru paleoliticul din România, subliniază importanţa aşezării pentru înţelegerea dinamicii culturale a paleoliticului superior în regiunea est-carpatică.