Durata de desfăşurare a campaniei: 15.07-05.08.2015 Raportul de faţă are ca şi obiectiv prezentarea rezultatelor cercetării realizate în cadrul secţiunii 7 (S.7) de pe situl Unip –„Dealu Cetăţuică”, unitate investigară sistematic pe parcursul a două campanii (2014-2015). Cercetarea a presupus în primă fază săparea a cinci planuri artificiale, până la conturarea clară a unor complexe arheologice, materialul f...iind recoltat în această etapă în funcţie de cele 9 carouri în care a fost împărţită suprafaţa. Începând abia cu săparea planului 2 a fost posibilă surprinderea unor complexe (Fig. 1/a; 2/a-e), sub forma unor aglomerări de chirpici, compact, făţuit pe o parte, care suprapune fragmente ceramice puse în poziţie orizontală şi care ar sugera prezenţa unei podini (C.112) şi implicit a unui nivel de călcare. Odată cu săparea celui de-al treilea plan, cuprins între 0,4 – 0,5 m faţă de actualul nivel de călcare, situaţia a devenit mai clară putându- se astfel evidenţia structuri mai coerente reprezentând rămăşiţele unei locuinţe de suprafaţă (C.113a). Conturarea posibilei locuinţe de suprafaţă a fost realizată pe baza dispunerii spaţiale a aglomerărilor de chirpici şi fragmente ceramice (Fig.1/b;) , precum şi pe diferenţa de culoare dintre interiorul şi exteriorul locuinţei. În acest sens au fost identificate două astfel de structuri de chirpici, una orientată E-V, cu o lungime de 2,7 m şi o a doua în lungime de 0,8 m cu o orientare N-S aflată la aproximativ 1 m spre sud faţă de extremitatea estică a primei aglomerări. La săparea complexului, dar mai cu seamă a celor două aglomerări au fost constatate mai multe aspecte de interes (Fig.3/ a-b). Aglomerarea are o grosime variabilă cuprinsă între 0,1 şi 0,15 m, fiind compusă din fragmente de pereţi care suprapuneau în mai multe rânduri fragmente de vase ceramice înclinate la aproximativ 45º. Din aglomerarea conturată pe axa N-S a fost recuperată o greutate de lut de mari dimensiuni, de formă piramidală care poate fi legată de arhitectura locuinţei, mai cu seamă aceasta ajutând la fixarea acoperişului. În colţul vestic al aceleiaşi structuri de chirpici la adâncimea de 0,4-0,45 m, a fost descoperită o aglomerare ceramică din care ulterior a fost posibilă reconstituirea unei amfore bogat decorată cu benzi şi cercuri concentrice realizate prin canelare. Un aspect interesant îl reprezintă starea de conservare a amforei, pereţii acesteia fiind deformaţi încă din vechime. Importanţa vasului rezidă în faptul că acesta îşi găseşte bune analogii în mediul grupului cultural Bobda-Susani, manifestare destul de puţin cunoscută sau cercetată. Odată cu săparea următoarelor planuri (4 şi 5) situaţia s-a clarificat, acum conturându-se clar majoritatea complexelor, bine delimitate, în general, pe diferenţele de culoare şi textură ale solului (Fig.2/f). C.113 Complexul s-a conturat odată cu săparea planului 4, la adâncimea de 0,4 m faţă de nivelul actual de călcare, conturându- se ca o structură ovală (locuinţă îngropată; Fig. 3/d), umplutura prezentând un sol negricios şi afânat, consistent în material arheologic (Fig.2/f). Odată cu conturarea complexului s-a determinat faptul că acesta se intersectează pe latura sudică cu un alt complex (C.119), cel din urmă reprezentând o groapă ritualică dacică. Săparea locuinţei a presupus împărţirea acesteia în patru sferturi (A, B, C, D) fiind iniţial săpate două sferturi opuse ca şi poziţie (A şi D) obţinându- se câte două profile în oglindă. Dimensiunile locuinţei sunt de 3,3 m × 3 m, cota cea mai adâncă a acesteia fiind de -0,84 m de la nivelul de conturare. Latura sudică a complexului se constituie într-o zonă mai înălţată faţă de restul gropii (-0,43 cm), reprezentând cel mai probabil zona de acces în locuinţă. Săparea complexului a relevat faptul că acesta prezintă o umplutură formată din 4 straturi, toate convergând spre centrul locuinţei, această zonă fiind şi cea mai joasă. După înlăturarea primului strat constând într-un sol brun închis, nisipos-lutos, cu o grosime variabilă între 0,05 şi 0,7 m a fost relevat un strat bogat în materiale arheologice, constând în bucăţi de diferite mărimi de chirpici fasonate pe una dintre părţi, precum şi material ceramic aparţinând atât speciilor fine şi semifine, dar mai ales grosiere. Unele fragmente de chirpici mai păstrau urmele unor nuiele. Stratul menţionat este reprezentat de un sol brun închis, nisipos-lutos, afânat, care are o grosime variabilă între 0,3 şi 0,7 m, reprezentând în opinia noastră momentul în care locuinţa a fost transformată în groapă menajeră. Straturile 3 şi 4 au fost surprinse punctual, doar în anumite părţi ale locuinţei, fiind în general în contact direct cu fundul acesteia. De menţionat este faptul că stratul 4 reprezintă pământul de umplutură al albierii centrale a bordeiului, fiind constituit dintr-un sol cenuşiu, nisipos-lutos, cu pigmentaţie sporadică de chirpici, grosimea acestuia fiind de aproximativ 0,3 m (Fig.3/c). Relaţia dintre C. 113 şi C.119 a fost documentată prin trasarea unui profil între cele două complexe, observându-se clar faptul că C. 119 taie latura sudică a locuinţei (Fig.4/d). În ceea ce priveşte materialul arheologic acesta încadrează locuinţa manifestărilor culturii Basarabi. Sub aspectul materialului special s-a evidenţiat un obiect din lut de formă conică prevăzut cu un orificiu în partea superioară, o căniţa restaurabilă care era prevăzură cu o toartă supraînălţată, buza unui vas, lucrat într-o pastă grosieră, prevăzut la interior cu un brâu pentru susţinerea unui capac şi un vas miniatural reprezentând o strachină. C.115 Complexul 115 s-a conturat ca o groapă circulară odată cu raderea planului 3, la adâncimea de 0,47 m faţă de nivelul actual de călcare, după diferenţa clară de culoare a umpluturii, aceasta fiind negricioasă cu pigmentaţie de chirpici, comparativ cu solul steril murdar din jur de culoare brun-gălbui şi textură nisipoasă (Fig.4/a). Surprinderea parţială a gropii în profilul vestic al secţiunii a facilitat cercetarea acesteia, fiind astfel excavat restul umpluturii până la adâncimea de 0,95 m unde a fost identificat un vas pântecos de tip „pepene”. Excavarea întregii umpluturi a gropii a facilitat observarea distribuţiei spaţiale a vaselor şi a celorlalte materiale în groapă. Pe latura nordică a gropii se găseşte vasul „pepene”, acesta fiind aproape culcat pe orizontală, ocupând axa E-V. Cel mai probabil poziţia iniţială a vasului a fost cea verticală. Lângă acest vas, spre est, se găseşte un ulcior bitronconic cu buza evazată, aflat în poziţie verticală. La contactul celor două vase, poziţionate în zona gurii vasului de provizii s-au individualizat alte câteva fragmente ceramice atipice, cât şi toarta ulciorului. Zona centrală şi vestică a gropii a fost ocupată de un fragment osteologic care pare reprezenta o spatulă, precum şi de o strachină şi un vas borcan de mici dimensiuni, ambele având o poziţie verticală. Din umplutura complexului, de la adâncimea de 0,95-1 m au fost recuperate şi două fragmente de os ambele reconstituind plăseaua unui cuţit, o psalie, precum şi o sârmă de bronz ascuţită la unul din capete reprezentând cel mai probabil parte dintr-o fibulă. Sporadic a fost posibilă surprinderea unor urme de arsură. Caracteristicile acestui complex, precum şi elementele care o compun ne face să considerăm această groapă ca fiind una ritualică. C.116 Complexul s-a definit în colţul de sud-est al suprafeţei cercetate, la 0,5 m faţă de nivelul actual de călcare, prin identificarea unei lespezi din gresie sub care a fost aşezată o sârmă din bronz. La 0,7 m faţă de nivelul actual, aparţinând aceluiaşi complex, a mai fost identificată încă o lespede din gresie în asociere cu fragmente ceramice. Analiza preliminară a materialului ceramic încadrează groapa, din punct de vedere cronologic, epocii dacice. Prin săparea complexului s-a constatat că acesta suprapunea o groapă încadrabilă primei epoci a fierului (C.122a). C.119 Complexul s-a conturat la adâncimea de 0,58 m faţă de nivelul actual de călcare, având o formă rotundă în plan, delimitarea realizându-se în funcţie de diferenţa de culoare. Excavarea gropii s-a realizat până la adâncimea de 0,55 m, nivel la care au fost identificate aglomerări ceramice. Relaţia gropii cu C.113 a fost surprinsă atât în plan, cât şi prin practicarea unui micro-profil orientat pe direcţia N-S, observându-se faptul că C.119 suprapune C.113. Întreg inventarul gropii se găseşte la cota de 0,5 – 0,6 m faţă de nivelul actual de călcare, fiind distribuit în general pe marginile complexului (Fig.4/b). Umplutura gropii a fost omogenă, punctual fiind întâlnite pigmentaţii sau pelicule de arsură. Distribuţia inventarului prezintă câteva particularităţi, astfel observăm că majoritatea vaselor ocupă latura de vest şi de nord a gropii, acestea prin modul de aşezare părând a fi „legate” între ele, contrar situaţiei înregistrate pe celelalte două laturi. Zona estică a gropii este ocupată de un obiect lucrat în bronz (Fig.4/c) şi un fragment de buză aparţinând unui vas borcan de mari dimensiuni, iar pe latura de sud se individualizează o aglomerare formată din două lespezi de piatră şi un vas borcan de mici dimensiuni. Din inventarul gropii se mai remarcă două vase sac poziţionate pe latura nordică a gropii, o serie de vase borcan de diferite mărimi, un vas bitronconic poziţionat cu gura în jos localizat pe latura de nord-vest a gropii sau două fructiere sparte intenţionat încă din antichitate şi a căror părţi componente sunt răspândite în jumătatea de nord şi vest a gropii. Atât prin materialul arheologic identificat, precum şi prin maniera îngrijită de depunere a acestuia în cadrul gropii, considerăm că funcţionalitatea complexului se leagă de cea a unei gropi ritualice dacice. C.122a C.122a s-a conturat odată cu săparea lui C.116, având aproximativ aceeaşi formă. Umplutura complexului a fost omogenă, de culoare brun închisă, având o textură afânată. Spre fundul gropii complexul are o formă tronconică, această caracteristică păstrându- se doar pe latura nordică şi estică. În ceea ce priveşte latura vestică nu a fost surprinsă zona de cuptorire, ci doar un nivel de prăbuşire a peretelui acesteia, situaţia fiind documentată în profilul sudic al secţiunii. Materialul arheologic este compus în general din fragmente ceramice încadrabile primei epoci a fierului, totodată deosebindu-se şi patru obiecte din fier, unul dintre acestea fiind identificat pe fundul complexului. În cadrul săpăturii au mai fost surprinse şi o serie de gropi de stâlp (C. 114, C. 121, C.122, C.123) sau gropi a căror funcţionalitate în momentul actual nu poate fi precizată (C.117), dar care studiate în ansamblu probabil vor putea fi legate de structurile de locuit (Fig.5).