În efortul de a epuiza săpăturile la necropola din sec. IV p. Chr. De la Săbăoani, punctul "La Izvoare", anul acesta a fost cercetată o suprafaţă de 150 mp, prin trasarea unei secţiuni de 30 x 5 m notată cu SXXIII în partea de S a necropolei. Menţionăm că pe laturile de N şi E limitele necropolei au fost definitivate, rămânând să continuăm săpăturile pe celelalte două laturi de S şi V, care din păcate sunt ma...i greu de lămurit, datorită faptului, că mormintele, deşi sunt foarte rare, la fiecare secţiune trasată mai apare câte un mormânt sau două, ceea ce face să continuăm cercetarea, deşi o săpătură cu o adâncime de peste 3 m este foarte costisitoare. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia continuă să fie aceeaşi din anii precedenţi, deşi nivelul din sec. VI-VII se subţiază pe măsură ce înaintăm spre sud, ajungându-se la dispariţia lui. Din acest punct de vedere trebuie să menţionăm că în anul 1997 nu s-a descoperit nici un complex de locuire din această perioadă ci, doar, câteva fragmente ceramice izolate. De asemenea, nivelul din sec. II-III apare doar în a doua jumătate a secţiunii spre est, unde devine din ce în ce mai consistent, cu mai multe complexe de locuire, în special gropi şi un material arheologic mai bogat. Tot în această zonă apar mai multe materiale şi complexe de locuire aparţinând primei epoci a fierului sau epocii bronzului. Continuă să apară, într-un strat destul de gros aparţinând epocii feudale, multe complexe de locuire, în special bordeie şi cuptoare pentru copt pâine. În secţiunea XXIII s-au descoperit patru gropi feudale, un bordei şi două cuptoare din aceeaşi perioadă, trei morminte de înhumaţie din sec. IV, din care unul reînhumat sau deranjat şi o groapă aparţinând sec. II-III, care conţinea destul de puţin material arheologic. Cele două morminte de înhumaţie, nederanjate, se aflau la adâncimea de peste 2 m şi aveau o orientare diferită. Unul M99 era orientat cu capul la N şi picioarele la S iar celălalt M100 avea capul spre V şi picioarele spre E, amândouă în poziţie întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Nici unul din cele trei morminte nu a avut inventar. De altfel aceasta este o caracteristică a mormintelor de înhumaţie de la periferia necropolei, care fiind mai târzii - sf. sec. IV şi începutul celui următor, puteau să sufere o influenţă a creştinismului, care ducea către un anume tip de inventar sau o anume orientare. Săpăturile practicate până în prezent au demonstrat că limitele necropolei din sec. IV p. Chr. nu au fost prinse şi, ca atare, se impune continuarea săpăturii. Această constatare este cu atât mai actuală cu cât urme din alte epoci, mai ales cele din epoca feudală şi sec. II-III, impun o continuare a cercetărilor nu numai în actualul perimetru ci şi în zona apropiată, pentru lămurirea unor aspecte deosebit de importante privind întinderea aşezărilor din epocile respective şi gradul lor de dezvoltare.