Săpăturile arheologice de la amfiteatrul militar de la Drobeta s-au concentrat mai ales la intrările de nord şi sud ale arenei, precum şi la intrarea de vest. Astfel a fost dezvelită intrarea de nord, descoperindu-se cu această ocazie pragul intrării. La intrarea de sud, continuarea săpăturilor a permis punerea în evidenţă a unui canal. La intrarea de vest, săpăturile s-au concentrat în zona clădirii post-roman...e, care a suprapus parţial această intrare a amfiteatrului. În perioada 15 iulie – 30 septembrie 2015 au fost reluate săpăturile arheologice în zona amfiteatrul militar de la Drobeta (dimensiunile arenei: E-V – 37,40 m; N-S – 35 m; orientat E – V, porţile principale fiind situate pe aceste laturi). Obiectivele campaniei au fost următoarele: - Cercetarea şi dezvelirea porţii de Nord, zonă care nu a putut fi cercetată în anii trecuţi din cauza şantierului de construcţie a Pavilionul Multifuncţional; - Continuarea cercetărilor din faţa porţii de Sud, începute în campaniile 2013-2014; - Cercetarea clădirii post-romane care suprapune batantul de Sud al porţii de Vest; - Realizarea profilului transversal Nord – Sud; - Continuarea săpăturilor în suprafaţa rezultată din contopirea secţiunilor 2-5 din campania 2012-2013 (Sp. 2/2014), în interiorul amfiteatrului. După cum am amintit deja, Poarta de Nord nu a putut fi cercetată până în acest an din cauza şantierului de construcţie a Pavilionului Multifuncţional, situat pe latura de Nord a amfiteatrului. În urma excavării mecanice din anii 2010 şi 2013, fusese dezvelit batantul de Est al intrării. Cercetarea intrării s-a făcut printr-o suprafaţă deschisă în faţa intrării (Sp.1/2015, dimensiuni: L – 9,15 m; l – 5,70 m), care a fost apoi continuată spre arenă şi, de asemenea, prin continuarea secţiunii 6 din 2012 (S6/2012, dimensiuni: L – 7, 40 m; l – 2 m). După îndepărtarea nivelului de depunere contemporană şi modernă a fost identificat un nivel de locuire medievală, situată la aproximativ 2,60 m de zidul arenei şi la o adâncime de 1,80 m, măsurată la martorului dintre Sp.1/2015 şi S6/2012. Este vorba despre o locuinţă patrulateră, în care au fost identificate fragmente ceramice, oase, lemn carbonizat şi fragmente dintr-o vatră. Locuinţa a continuat şi S6/2012 (unde a fost identificată la o adâncime 1,77 m, profil E – 1,85 m, profil V) şi sub martorul dintre Sp.1/2015. În această zonă săpătura s-a oprit pe acest nivel. Pe baza materialului ceramic recoltat, locuinţa pare a data din a doua jumătatea a secolului al XIII – prima jumătate a secolului al XIV-lea. În faţa intrării, am continuat până la atingerea nivelului roman. Am constatat cu această ocazie că intervenţiile contemporane au afectat grav situaţia arheologică, precum şi stratigrafia din faţa intrării. Practic a fost decapat totul până la nivelul stratului geologic, steril din punct de vedere arheologic. Din fericire, intervenţiile contemporane nu au afectat foarte mult depunerea arheologică din faţa intrării. Am reuşit să identificăm pragul de intrare, compus dintr-un bloc de calcar, tăiat în aşa fel încât să formeze o treaptă (dimensiuni: L – 1,74 m; l – 60 cm; l primei trepte – 40 cm; l celei de a doua trepte – 20 cm). Peste pragul intrării am identificat un nivel de distrugere, compus din cărămizi şi pietre (nu foarte consistent), precum şi fragmente de oase de animal şi un craniu aproape întreg, cel mai probabil de cal. După înregistrarea acestei situaţii, săpătura s-a oprit pe nivelul pragului. În interior, în zona afectată de intervenţia contemporană, săpătura a continuat până la stratul sterile din punct de vedere arheologic. Am putut astfel constata că pragul a fost aşezat direct pe fundaţia zidului arenei (l – 76 cm), acesta nefiind întrerupt, cum pare a fi cazul la porţile principale de intrare, situate pe laturile de Est şi Vest, unde pragurile, compuse din mai multe blocuri, au fost aşezate pe pământ. La poarta de Sud nu s-a putut identifica încă cu precizie dacă pragurile au fost aşezate pe zidurile fundaţiei sau şi acolo zidul arenei a fost întrerupt. Până în acest moment, nu am identificat nici în Sp.1/2015, nici în S6/2012, batantul de Vest al porţii de Nord. Acesta se află foarte probabil în martorul dintre Sp.1/2015 şi S6/2012. Dacă nu va fi identificat, ar exista posibilitatea ca el să fi fost demantelat de intervenţiile mecanice din anii 2010 şi 2013. În zona intrării de Sud, am continuat cercetarea în faţa porţii, în exterior. Am identificat sub pragul intrării un canal de scurgere / aducţiune (?) a apei din arenă, situat aproximativ pe direcţia NE – SV (la 1,98 – 2,07 m faţă de batantul de V şi 1,64 – 192 m faţă de batantul de E), la o adâncime de 2,50 m, măsurată de la profilul de V. A fost realizat din cărămizi, fiind acoperit, de asemenea, cu cărămizi, având următoarele dimensiuni: l canal – 0,86 m; l gură canal – 0,30 m; L canal între prag şi bazin – 3,64 m. În interiorul arenei, identificasem încă din campania 2014, o scobitură circulară – pragul fiind compus din două blocuri de calcar, ale căror margini fuseseră modelate pentru a forma un canal. Canalul se termină spre SV cu un bazin de cărămidă. Pe acest nivel al canalului, a fost descoperită o cantitate impresionantă de ceramică, în mare parte fragmentară, dar care pare a fi extrem de omogenă din punct de vedere tipologic şi cronologic. Analizată cu atenţie ar putea să ofere indicii preţioase despre momentul cronologic exact al construirii zidului de piatră al arenei. Acest material se află în acest moment în proces de restaurare şi desen la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu-Severin. La poarta de Vest, în zona clădirii post-romane, orientată aproximativ NE – SV (dimensiuni: l – N-S – 6,70 m; L maximă până la limita proprietăţii muzeului – 3,55 m; l zidului 65 cm) şi situată la aproximativ 2,30 m faţă de zidul arenei (măsurată la colţul de SE al clădirii), am continuat săpătură începută în campania 2014, după dărâmarea clădirii moderne. Cu ocazia curăţeniei, am identificat încă o cărămidă ştampilată, probabil tot de tipul L(egionis) V M(acedonicae), la fel cu cele descoperite în campania din anul 2014 (dimensiuni: L – 18 cm; l – 13 cm; gr. – 7 cm; dimensiuni cartuş - 10 X 5 cm ). În zona clădirii post-romane, au fost descoperite două opaiţe întregi – imitaţii după opaiţele de tip Loeschcke VIII şi X – de mici dimensiuni, care par a data de la sfârşitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea. Spre clădirea contemporană, la limita proprietăţii muzeului, materialul arheologic este amestecat, materiale romane, medievale şi moderne fiind descoperite împreună. Nivelul a fost disturbat la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost construită clădirea, folosită până la demolarea ei în anul 2014 ca o depedinţă a muzeului. Adâncimea la care au fost aşezate fundaţiile clădirii post-romane este destul de mică, cu excepţia zonei de lângă batantul de Sud, unde ating nivelul de călcare al amfiteatrului. De altfel, după cum observasem şi în campania din anul 2014, zidul clădirii post-romane încalecă batantul şi nivelul distrugere, datat de monedele tip Provincia Dacia (250-251 p. Chr.), descoperite tot în campania din anul 2014. Este, credem, destul de clar că în momentul existenţei clădirii post-romane, intrarea de Vest a amfiteatrului nu mai era funcţională, aflându-se probabil sub nivelul de călcare al clădirii post-romane. În Sp.2/2014, am continuat săpăturile, încercând să atingem nivelul de călcare al arenei. Materialul descoperit este amestecat, roman, medieval şi modern. Cantitatea mare de material medieval, amestecat cu oase şi materiale de fier, precum şi lipsa oricăror complexe care să poată fi delimitate demonstrează că interiorul arenei a fost folosit pentru aruncarea deşeurilor menajere, rezultate din locuinţele medievale, situate toate în afara zidului arenei. Tot în cursul acestei campanii am reuşit realizarea profilului transversal N – S, de la nivelul actual de călcare şi până nivelul steril din punct de vedere arheologic are o adâncime de 2,80 m. Am reuşit să stabilim existenţa a patru niveluri bine delimitate, de jos în sus: roman ( aprox. - 2,80 – - 2,20 m), medieval (aprox. -2 – -1,50 m), modern (aprox. -1,20 – -0,50 m) şi contemporan.