Turda | Judeţ: Cluj | Punct: Dealul Cetăţii | Anul: 2016


Descriere:

Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 55268.01 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Turda
Localitate:
Turda
Punct:
Dealul Cetăţii
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Nemeti Sorin responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Bărbulescu Mihai participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Dan Matei participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Fodorean Florin participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Huszarik Pavel participant Liceul Nădlac
Andone Rotaru Mariana participant Muzeul de Istorie Turda
Nemeti Irina participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Fabian Istvan participant Universitatea "Petru Maior", Târgu Mureş
Raport:
Cercetarea arheologică în zona praetentura sinistra din anul 2016 (151) a a confirmat şi completat planul presupus ca urmare a intersectării unor edificii în zonă prin secţiunea diagonală din anul 2012 şi a cercetării în suprafaţă a unei centuria situată în partea sudică a complexului. S-a dezvelit în suprafaţă, cu martori intermediari, o parte din edificiul de tip centuria, mai ales în zona vestică, în zona apartamentelor centurionilor. Două suprafeţe au cercetat zona nordică pentru a lămuri până unde se întinde complexul de centuriae (anume, dacă sunt patru edificii sau şase). S-a excavat o suprafaţă totală de 207.6 mp, cu o adâncime medie de 1 m. S03/2015 (8 x 4 m, orientată nord-sud, adâncime medie – 1 m.) Cercetarea din toamna anului 2015 s-a oprit pe ultimul nivel roman, cel al acoperişului roman prăbuşit. A fost astfel evidenţiat un strat compact de ţigle (unele întregi) prăbuşite uniform în interiorul contubernium-ului nr. 10, la adâncimea de cca. -0,50 m, de la nivelul solului actual de călcare. Ţiglele lipsesc în centrul camerei, lucru ce ar putea să indice existenţa în zonă a unui perete despărţitor din lemn (cel care separa papilio de arma). În partea sudică a suprafeţei s-au făcut unele observaţii stratigrafice, care ar putea lămuri succesiunea intervenţiilor ulterioare, în Antichitatea târzie şi în Evul Mediu timpuriu. În general, zidurile edificiilor din castrul de la Potaissa sunt demantelate în sec. XVI-XVII, piatra fiind folosită pentru construirea edifiiciilor din Turda modernă. Zidul lung al centuriei 1 a fost, se pare, excavat încă din Antichitatea târzie. În partea sudică a contubernium-ului 10 se află o aglomerare de piatră de carieră de mici dimensiuni, pe o suprafaţă de 1,30 x 0,40 m (la cca. – 0,40 m, de la nivelul actual de călcare). Lângă acest «pietrar», pe nivelul de ţiglă al acoperişului prăbuşit, se află o aglomerare de oase de animale mari. La sud de zidul excavat al barăcii, printre ţigle, au fost găsite mai multe fragmente de ceramică neagră decorată cu motive geometrice lustruite. Acest nivel, căruia îi aparţin aglomerarea de piatră, oasele de animale şi ceramica neagră cu motive geometrice lustruite (sec. V-VI p. Chr.), este situat deasupra acoperişului roman prăbuşit. După scoaterea «pietrarului» şi nivelarea la adâncimea de -0,65 m, sub această amenajare a fost identificată amprenta zidului lung al barăcii, cu o lăţime de 0,60 m, pe o lungime de 1,80 m. Ţiglele de la sud de acest zid sunt căzute aliniat, până la limita urmei de scoatere a zidului, ceea ce indică că această fundaţie din piatră exista în momentul prăbuşirii acoperişului. Ea a fost excavată ulterior, după prăbuşirea acoperişului, dar înaintea amenajării «pietrarului» care suprapune amprenta zidului scos. Aşa cum s-a observat şi în campania 2015, vestigiile din sec. V-VI p. Chr. (cultura Moreşti) se află deasupra nivelului acoperişului roman prăbuşit. Intervenţiile anterioare (demantelarea fundaţiei din piatră a peretelui sudic al barăcii, bordeiul şi gropile de provizii «sigilate» prin prăbuşirea acoperişului barăcii) aparţin unei faze anterioare de intervenţie şi locuire în complexul roman abandonat. S01/2016 (15 x 3 m, orientată nord-sud, adâncime medie – 1 m.). Suprafeţele din anul acesta au urmărit lămurirea zonei vestice a complexului de centuriae. Suprafaţa S01/2016 intersectează colţul nord-vestic al centuriei 2 şi colţul sud-vestic şi o parte a zidului centuriei 3. Colţul centuriei 2 apare în carourile 1-3 şi se mai păstrează din fundaţie doar o asiză de piatră de carieră prinsă cu mortar, la adâncimea de cca. - 0,45 m. Spre est, în suprafaţa S02/2016, zidul este complet excavat. În restul suprafeţei, în carourile 5-15, apare colţul sud-vestic al centuriei 3 şi zidul care închidea centuria spre vest. Fundaţiile au fost complet excavate în epoca modernă (cum se observă pe profilul scurt de nord al suprafeţei). Amprenta zidurilor scoase se evidenţiază în plan la adâncimea de – 0, 55 m. S02/2016 (15 x 3 m, orientată nord-sud, adâncime medie – 1 m.) În jumătatea estică a suprafeţei, în carourile 1-7, a fost identificat nivelul de ţiglă compact, adică acoperişul prăbuşit al centuriei 2 (la cca. -0,20 m). Ţiglele lipsesc în jumătatea vestică, fiind deranjate de intervenţiile ulterioare. În carourile 12-13, la adâncimea de cca. – 0,50 m, a fost evidenţiată în plan, amprenta zidului lung al centuriei 2, care închidea clădirea spre nord. Ca şi fundaţia păstrată a zidului din S01/2016, avea o lăţime de cca. 0,70 m. La mică distanţă, în carurile 14-15, a apărut amprenta zidului lung sudic al centuriei 3. În carourile 7-10 (între m. 6,45 şi 9,70), intersectată de profilul estic, a fost identificată o groapă de formă rectangulară de mari dimensiuni (G1). În umplutura acesti gropi, săpate din nivelul de dărâmătură medieval – modern, s-a găsit o mare cantitate de piatră de carieră, cărămidă, ţiglă, fragmente de conductă, oase de animale şi fragmente ceramice romane şi medievale timpurii. Groapa taie straturile anterioare (medieval timpuriu şi roman), limita gropii fiind clar delimitată de pietre aşezate oblic. Până la m. 6, la adâncimea de -0,35 / -0,40 m exista stratul compact de ţiglă. Acesta este întrerupt în dreptul gropii şi continuă între m. 9,70-10,70, până la urma scoaterii zidului nordic al centuriei 3, unde se întrerupe din nou. Atât săparea gropii G1, cât şi excavarea fundaţiilor de piatră ale pereţilor centuriilor 2 şi 3 au avut loc, probabil, în epoca modernă (în mod sigur într-o epocă ulterioară prăbuşirii acoperişului roman). Dimensiunile gropii G1 (în suprafaţa S2): 2,65 (est – vest) x 3,20 m (nord –sud), adâncimea de – 1,30 m (de la nivelul actual de călcare). În colţul nord-vestic al gropii G1 se observă o groapă de stâlp, G2, cu diametrul de cca. 0,45 m şi care se adânceşte până la – 0,60 m, de la nivelul antic de călcare. Spre sud de groapa G1 se observă o altă groapă de formă ovoidală, G3, cu dimensiunile de 0,70 x 0,50 m, care se adânceşte în steril doar cca. 15 cm. Groapa esra săpată din nivelele superioare, de dărâmătură, şi se adâncea în pământul steril doar 15 cm. Este probabil ca G2 şi G3 să fie gropi rezultate de la amenajarea gropii G1, în inventarul căreia, pe lângă ceramica romană rulată şi materialul tegular, se aflau şi fragmente ceramice grosiere, lucrate cu mâna şi fragmente de vase de tip dolia decorate cu linii în val. În ultima sa fază, groapa G1 a fost unplută cu o cantitate masivă de piatră de carieră, rezultată din excavarea fundaţiilor pereţilor barăcii romane. S03/2016 (9,20 x 3 m, orientată nord-sud, adâncime medie – 0,80 m.) Suprafaţa continuă spre nord suprafaţa S02 şi a dezvelit interiorul apartamentului centurionului. Nu a fost intersectat nici unul dintre zidurile exterioare ala barăcii, după cum în plan nu s-a sesizat prezenta vreunui perete de compartimentare, cu fundaţie de piatră sau din lemn. Stratigrafia este bulversată de intervenţiile ulterioare, astfel încât nu a putut fi identificat nici nivelul de prăbuşire al acoperişului (doar ţigle sporadice în colţul nord-estic al suprafeţei). Stratigrafia este similară situaţiei întâlnite, în general, în acest complex de barăci: 1. humus modern (0/-0,25 m); 2. nivel de dărâmătură medieval – modern (-0,25 / -0,45 m); 3. nivel de cultură roman (-0,45 / -0,60 m); 4. steril (-0,60 / -0,75 m). S04/2016 (15 x 3 m, orientată nord-sud, adâncime medie -1 m). Suprafaţa a fost amplasată spre nord de suprafeţele S01 şi S03, pentru a verifica dacă complexul de barăci se întinde spre nord, până la via sagularis. Prin secţiunea - sondaj din anul 2013 şi prin suprafeţele din anii 2012-2015 s-au dezvelit sau sondat părţi din centuriile 1-4 ale acestui complex, care, în mod obişnuit, conform planurilor cunoscute din alte castre, ar fi trebuit să conţină şase centuria. Obiectivul suprafeţei S04 a fost identificarea centuriile 5 şi 6, amplasate la nord de centuria 4. În carourile 3-6, în partea sudică a suprafeţei, au fost identificate amprentele a două fundaţii de ziduri excavate. Profilul vestic taie amprenta unui zid excavat între m. 2,10-2,75 (deci o lăţime de cca. 0,65 m). Acest zid, orientat est-vest, închidea spre nord centuria 4. În carourile 1-3, în interiorul apartamentului centurionului, se observă un nivel roman cu pigmenţi de lut galben, rezultat din lutuiala pereţilor de lemn ai barăcii. Celălalt zid, situat la nord de primul, este orientat tot est –vest, şi este tăiat de profilul vestic între m. 4,25 – 4,75. Este mai îngust, având o lăţime a amprentei de scoatere de doar 0,50 m. Trebuie identificat cu zidul care închide spre sud centuria 5. Spaţiul dintre cele două ziduri este spaţiul dintre centuriile 4 şi 5 aşezate spate în spate. De la m. 6 spre nord, până la m.15, s-a identificat nivelul compact de ţiglă al acoperişului prăbuşit (la cca. – 0,25 m, partea superioară a ţiglelor). În centuria 5, în apropierea zidului scos, sub nivelul de dărâmătură, a putut fi identificat un nivel de călcare (un strat de cărămidă pisată, cu o grosime variabilă de 5-10 cm). Sub acest strat se află pigmenţi de cărbune. Amenajarea este romană, fiind amplasată la baza nivelului de cultură roman şi aflându-se sub nivelul acoperişului roman prăbuşit (care aici nu este deranjat de intervenţii ulterioare). Pe profilul estic, nivelele de pigmenţi de cărbune şi de cărămidă pisată apar între m. 5,80 şi 8.05 (la adâncimea de -0,65 m). La m. 8.05, în continuarea nivelului de cărămidă pisată, a fost găsită o amenajare cu piatră de râu prinsă cu lut, cu dimensiunile păstrate de 1,20 x 0,70 m (continuă însă sub profilul estic). Spre nord de «pietrar» se află o zonă unde nivelul de prăbuşire al acoperişului lipseşte. În profilul estic se observă o groapă modernă, între m. 10,15 şi 12, 4, adâncă de – 0,55 m. Pe fundul acestei gropi a fort găsită o schijă de obuz. Totuşi, în carourile 10-14, spărtura în acoperişul prăbuşit descrie o formă semicirculară. De aici, din nivelul de dărâmătură, chiar sub humusul modern, a fost recoltată o cantitate apreciabilpă de ceramică decorată cu registre de linii în val (databilă în Evul Mediu timpuriu). Probabil era o amenajare de suprafaţă, în dărâmătura romană, pentru că în nivelele inferioare nu a fost identificat un bordei. S05/2015 (6,5 x 2 m, orientată nord-sud, adâncime medie – 0,80 m). Această suprafaţă a identificat fundaţiile a două ziduri orientate est-vest, confirmând existenţa centuriei 6. Spre sud, în caroul 2, a fost descoperit zidul care închide centuria 5 spre nord. În carourile 6-7, un zid mai lat (cu o fundaţie mai lată peste care se ridica o elevaţie a zidulu de cca. 0,60 m), este zidul sudic al centuriei 6. Între cele două ziduri a fost intersectat drumul dintre barăci, cu o infrastructură din şisturi şi pietriş mărunt. Materialul arheologic descoperit prin cercetarea din anul 2016 este relativ sărac: un o bază de coloană (care se adaugă celorlate baze, capiteluri şi fusuri descoperite în campaniile anterioare şi care permit calcularea înăţimii şi modulaţiei porticelor), ceramică, piese de echipament militar, armament, monede, oasele de animale, toate aceste materiale descoperite şi asocierea lor indică faptul că ne aflăm într-un spaţiu locuit în interiorul castrului. Cantitatea mai redusă de descoperiri şi reutilizările de material tegular şi arhitectonic sugerează faptul că ne aflăm în interiorul unui complex de barăci târzii şi de scurtă durată. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:

1.
151. Cercetările arheologice din intervalul 12 septembrie-30 octombrie 2016 au fost finanţate din fondurile Ministerului Culturii prin contractul de cercetare arheologică sistematică nr. 19/05.09.2016.