Au mai participat un număr de peste 35 de studenţi de la UBB, Universitatea Karl Ruprecht din Heidelberg, Universitatea din Viena şi Universitatea din Exeter, implicaţi în proiectul european Erasmus+ „FIT in Archaeology”. Analiza arhitecturală a clădirilor din Sediul Guvernatorului Financiar a fost efectuată împreună cu dr. Emanuel Demetrescu de la "Instituto per le Tecnologie Applicate ai Beni Culturali" din R...oma. În campania 2016 au fost abordate mai multe obiective: - Sediul guvernatoruluui financiar al Daciei Apulensis (praetorium procuratoris), unde s-au concentrat principalele eforturi ale colectivului. - Zona sacră, Templul lui Liber Pater, unde s-a făcut un sondaj de verificare (fără rezultate notabile). Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis (Praetorium Procuratoris). Cercetările arheologice din campania 2015 au dus la descoperirea unei mari încăperi prevăzute cu instalaţie de hypocaust, dar şi a altor încăperi, anexe, ce fac parte dintr-un alt corp de clădire (106). Campania anului 2016 s-a concentrat pe dezvelirea în întregime a încăperii mari prevăzută cu hypocaust, investigarea fazelor anterioare, a legăturii cu complexele cercetate în anii `80, precum şi investigarea noului complex de clădiri descoperite la vest de această încăpere. Rezultatul principal al acestei campanii este investigarea în totalitate a încăperii amintite şi identificarea fazelor de construcţie ale acesteia, precum şi fazele anterioare de locuire ale acestei mari încăperi. Campania 2016. Principalele rezultate. Din punct de vedere metodologic, documentarea cercetărilor arheologice din Campania 2016 a urmat metodologia stabilită în planul de cercetare multianual, care a fost dezvoltat de membrii colectivului. Fazele stratigrafice şi contextele arheologice au fost documentate atât grafic, prin desen cât şi prin fişe de context şi jurnal, fotografic, atât terestru cât şi aerian, precum şi topografic şi fotogrammetric. Pentru o mai bună prelucrare a materialului arheologic, suprafaţa cercetată a fost împărţită în încăperi de la A la N, iar materialul arheologic mărunt (small-finds) şi cel excepţional a fost documentat topografic. De asemenea au fost denumite convenţional trei corpuri de clădiri: Corpul I pentru clădirile ce formează termele cercetate în anii `80; Corpul II, format din clădirile cercetate în anii `80 de care se leagă, corpurile noi de clădiri descoperite începând cu 2015, delimitate înspre Vest de zidul Z2 iar spre sud de zidul Z12; Corpul III, un nou corp de clădiri aflate în curs de cercetare, delimitate de zidurile Z6 şi Z17, aflate la vest de Corpul II.  Încăperea A - se află poziţionată la extremitatea de nord-est a săpăturii fiind delimitată de zidurile Z14 la vest şi Z15 la sud.  Încăperea B - se află în extremitatea de sud-est a săpăturii şi este delimitată de zidul Z1 la vest şi Z15 la nord, la est fiind mărginită de zidul săpăturii vechi din anii 80’.  Încăperea C - reprezintă încăperea mare cu sistem de hipocaust a unei suprafeţe de peste 100 m2 aparţinând ultimei faze romane. Este mărginită de Z1 la est, Z5 la nord, Z2 la vest şi Z12 la sud.  Încăperea D - aparţine unei faze anterioare încăperii C aflându-se sub podeaua sistemului de hipocaust. Acesta este mărginită la sud de Z 13 la vest de Z7, la nord de Z5, la est de Z1. În această încăpere au fost descoperite mai multe opaiţe întregi şi fragmentare.  Încăperea E - se află sub podeaua de hipocaust fiind contemporană cu încăperea D. Aceasta se mărgineşte la nord cu Z11, la est cu Z7, la sud cu Z13 şi la vest cu Z2.  Încăperea F - este delimitată la nord de Z13, la sud de Z12, la est de Z1 şi la vest de Z2. Această încăpere a rezultat prin extinderea în faza II de piatră a încăperii C.  Încăperea G - este mărginită la est cu Z2, la sud cu Z8 la vest cu Z6.  Încăperea N - se delimitează la nord cu Z8, la vest de Z6, la est de Z2. Aici se află un strat de arsură care ar putea ţine de praefurnium.  Încăperea H - se delimitează la nord cu Z8, la est cu Z6, la vest cu Z3.  Încăperea I - se delimitează la sud cu Z8, la est cu Z6, la nord cu Z9.  Încăperea J - se delimitează la sud cu Z9 şi la est cu Z6.  Încăperea K - se delimitează la est cu Z3, la vest cu Z2, aici s-a găsit canalul C11.  Încăperea L - se delimitează la est cu Z4, la vest cu Z10, este încăperea cu podeaua C12.  Încăperea M - se delimitează la est cu Z10. Spaţiul aflat în Corpul II denumit convenţional încăperea C - reprezintă o cameră mare cu sistem de hipocaust, având o suprafaţă de 92mp. Ea aparţine ultimei faze de locuire romană de la Sarmizegetusa. Aceasta este mărginită de zidurile Z1 la est, Z5 la nord, Z2 la vest şi Z12 la sud (fig. 1). Aceasta face parte, cel mai probabil, din corpul de clădire identificat în cercetările din anii `80. Acest ansamblu a fost denumit convenţional Corpul II, iar Corpul I a fost denumirea propusă pentru complexul de terme. Încăperea C măsoară 11,25 m (S-N) X 8,20 (E-V) m la nivelul soclului acoperit de tencuială. Crepida zidurilor a fost identificată la cca. 45-50 cm faţă de podeaua care s-a tasat cu aproximativ 20 cm. S-a păstrat in situ o porţiune din podeaua camerei aşezată pe pile de hipocaust care au o înălţime totală de 70 cm deasupra acestora aflându-se o cărămida mai mare, bipedală. Se ajunge astfel la o diferenţă dintre podeaua instalaţiei şi suspensură de 82 cm. Din punct de vedere al fazelor de construcţie s-a putut observa că zidurile Z1 şi Z5 nu aveau crepidă, iar Z1 se adosează la Z12 la fel ca şi Z5 la Z2. Totodată, la zidul Z2 se adosează şi zidul Z12. Instalaţia de hipocaust a fost refăcută integral, la un moment dat, dovadă fiind cele două straturi ale podelei de sub pilae, C15. Podeaua de sus are o culoare roz somon şi conţine o cantitate mai mare de cărămidă. Sub aceasta se găseşte o altă podea mai albă cu urme sporadice de cărămidă şi pietricele. Pe alocuri acestea au fost atât de aderente încât păreau a fi lipite, cea de jos dă impresia că, iniţial, ar fi substrucţia primei podele. Totuşi, pe alocuri, apare un strat subţire de cărbune peste podeaua inferioară. De asemenea pe soclurile pereţilor Z1 şi Z5 se văd două tencuieli. Prima tencuială se află mai jos cu maximum de 8cm. Intrarea în camera C se găsea în capătul de vest al zidului Z5, judecând după cele două blocuri de calcar, unul de prag care are păstrat pe el mortar şi un bloc din tocul uşii. Intrarea a fost distrusă de o groapă modernă. Instalaţia de hipocaust a fost amenajată pe toată suprafaţa camerei C. Există trei pasaje identificate în zidurile Z1, Z2 şi Z5, două dintre ele fiind sigur de la praefurnium. Ele sunt situate faţă în faţă şi sunt accesibile din coridoarele care flanchează camera C, atât la est cât şi la vest. Pasajul din Z2 a fost probabil obturat atunci când s-a construit anexa N-H din ultima fază de construcţie. Din pasajul care străbătea Z1 s-a păstrat foarte puţin, fiind distrus de groapa modernă C07. Există probabilitatea ca acesta să fi fost deschis ulterior când a fost abandonat praefurnium-ul de la vest. S-a putut constata că suspensura podelei a fost cel puţin odată complet refăcută. Din dărâmătura răscolită provin plăci de marmură care erau prinse cu opus signinum precum şi tencuială pictată. Nu pare să se fi găsit vreun bazin în încăpere deoarece nu avem nici o urmă clară de scurgere. Cea mai mare parte a elevaţiei zidurilor, ca şi partea superioară a suspensurii cu tegulele bipedale a fost jefuită de către localnici în ultimele secole, păstrându-se doar o mică porţiune din podeaua propriu-zisă a încăperii. În campania din 2015 a fost identificată o parte din suspensura podelei C10, păstrată în partea de sud-vest a încăperii C. Ea a fost în poziţie secundară, întrucât a alunecat de pe pilele aflate lângă peretele de vest, Z2. Pavajul încăperii a fost alcătuit din tesserae de formă hexagonală cu dimensiunile de 16 x 17 cm şi grosime de 4 cm. Sub acestea se găsesc trei podele de opus signinum. Podeaua superioară are o grosime de 6 cm, de culoare albă cu tentă roz. Sub ea se mai găseşte o podea de 6-7cm grosime, în compoziţie cu mai multă cărămidă sfărâmată. Această a doua podea ar putea fi o simplă fundaţie în vederea ultimei podele, întrucât faţa superioară nu este netezită. Prima şapă are o grosime de 8cm, partea superioară fiind netezită cu dungi, probabil, pentru o mai bună aderenţă a stratului următor. Sub şapele de opus signinum se găseau cărămizi pătrate cu dimensiunile de 55X59cm şi groase de 6 cm, din care s-a păstrat o singură cărămidă întregibilă. Sub aceste cărămizi mari se găseau cărămizi mai mici, care erau aşezate pe pila propriu-zisă, cu o lăţime de 42 x 42 cm şi o grosime de 6cm. Pilele propriu-zise erau de două feluri, făcute din cărămizi pătrate şi cilindrice. Pilele cilindrice apar numai de-a lungul pereţilor cu excepţia colţului de N-E. Acestea erau alcătuite din 9 cărămizi circulare cu diametrul de 18 cm şi grosimea de 8 cm, deasupra fiind aşezată o cărămidă rectangulară, toate prinse între ele cu lut fin. Pilele rectangulare erau alcătuite din cărămizi cu dimensiunile de 22 x 22 cm şi grosimea de 6cm, prinse în general cu lut şi mai rar cu mortar. Sus şi jos pilele aveau câte o cărămidă mai mare cu dimensiunile de 27 x 27 cm şi o grosime de 6cm. O parte din pile au fost aşezate pe podeaua încă moale, adâncindu-se uşor câţiva centimetrii. În scopul identificării structurilor anterioare fazei descrise mai sus, în încăperea C au fost efectuate trei sondaje, din care S1 şi S2 ca au atins lutul virgin. Primul sondaj a fost plasat la E-V în încăperea E, având o lungime de 5 m şi o lăţime de 1,50 m, adâncime de 1,70 m. Al doilea sondaj este plasat N-S şi este făcut în încăperea D, între fundaţiile de pilieri. Stratigrafia Corpului II Primele urme de activitate umană sunt reprezentate de câteva zone cu cărbune care se aşează pe humusul antic C54. Urmează săparea fundaţiei pereţilor de piatră Z2 şi Z13 de la care au rezultat C53 şi C63. Zidul Z2 şi Z13 au fost pereţii perimetrali ai încăperii fazei I de piatră. Zidul Z13 are o lăţime de 80 cm. El are o temelie de bolovani de râu aflată la adâncimea de 65cm alcătuită din bolovani mai mici la bază şi mai mari deasupra lor aşezaţi cu grijă în cant, cu precădere pe marginile şanţului de implantare. Urmează un soclu tot din bolovani de râu care este făţuit cu mult mortar. Pe latura internă soclul este cu 5-10 cm mai gros decât elevaţia. Urmează elevaţia cu o înălţime de 90 cm atent făţuită. Zidul se termină drept, fiind făţuit. Probabil restul elevaţiei a fost realizat din bârne şi chirpic, cu un acoperiş de ţiglă. După construire a fost adus pământ de umplutură C46 şi C63. Spaţiul delimitat de zidul Z2 şi Z13 este de fapt o curte, ce prezintă urme de activitate restrânsă. Faza Ia – se construieşte încăperea E şi sunt ridicate Z11 şi Z7 care au fundaţie şi soclu de piatră, elevaţia fiind făcută din bârne şi chirpic. Fundaţia zidului Z11 este de 85 cm. Primele două rânduri de jos ale fundaţiei sunt alcătuite din bolovani de râu fără mortar puşi în cant, al treilea rând fiind un gleif de nivelare, după care urmează patru rânduri de bolovani de râu cu mortar. Elevaţia soclului este făţuită, finisată cu mortar de 50 cm înălţime, tehnica de făţuire fiind asemănătoare cu Z2. Nivelul de la care s-a început făţuirea corespunde crepidei zidului Z2 şi părţii superioare a stratului C58. Lăţimea soclului zidului Z11 este de 45 cm. Elevaţia are o lăţime de 27 cm şi a fost realizat din bârne şi lut întărit cu piatră. Peretele avea o lăţime de 30 cm şi este făcut din chirpic lipit cu lut, întărit la bază cu cărămidă. La demolare, acesta pare să fi fost incendiat. După construirea zidului Z11, zidul Z2 a fost tencuit cu un mortar grosier foarte rezistent. Nivelul de la care pleacă tencuiala este cu 10 cm mai jos decât soclul crepidei zidului Z11. Cu ocazia incendierii încăperii E se pare că Z13 a fost demolat până la nivelul crepidei pereţilor Z11 şi Z7. Partea superioară a fost îndreptată cu mult mortar şi s-a construit o parte mai largă pentru camera E înspre S, cu lăţime de 4,20 m. În partea de vest, încăperea începe la 45 cm de la colţul interior, iar pilastru are o lăţime de 80 cm. În partea de est s-a construit un pilastru lat de 60 cm şi lung de 151 cm. În dreptul lui Z7 apare o firidă care are o lăţime de 27 cm şi o lungime de 40 cm. Cei doi pilaştri de la intrare au fost construiţi din piatră de carieră, fiind făţuiţi cu mult mortar. La est de camera E zidul Z13 continuă cu o elevaţie de bârne şi chirpic. La bază, elevaţia era întărită cu piatră şi ţiglă lipită cu lut. În jumătatea de sud apare amprenta unei scânduri aşezată orizontal şi apoi pe faţa sudică încă o scândură, iar în mijloc se vede amprenta unei bârne de cca. 10 cm lăţime. Pe faţa internă, la nord, zidul nu a fost tencuit fiind şi acesta incendiat la demolare. Încăperea E a fost amenajată cu stratul C62 peste care a fost amplasată o duşumea de lemn. Faza Ib – în încăperea D au fost construiţi doi pilaştri sau fundaţii de pilieri care susţineau o construcţie masivă de lemn. Fundaţia are o adâncime de 1,35 m fiind alcătuită din piatră de carieră. În partea de jos au fost aruncate pietre fără mortar pe o adâncime de 45 cm, apoi pietrele au fost prinse cu mortar. Peste fundaţia de sud a rămas in situ un bloc de calcar de dimensiunile 65X65 cm, grosime 22 cm, pe care era aşezat probabil un stâlp masiv de lemn. În întreg spaţiul se află C44 şi C58 - straturi de lut cu o grosime totală de 22 cm, ale căror părţi superioare corespund marginii temeliei. Peste ele s-a aşezat o duşumea, reprezentată de stratul C39. Distanţa dintre pilieri măsoară 3,50 m. Groapa de implantare a pilierului de sud pare să se fi prăbuşit parţial de unde şi forma neregulată a temeliei. Stratul de dărâmătură a clădirii conţine mult chirpic ars şi fragmente de ţigle fără ştampile. Cu excepţia materialului descoperit la est de Z7, ceramică şi opaiţe grupate, nu au fost găsite şi alte piese, dovadă că a fost o demolare rezultată în urma unui incendiu controlat. Faza II de piatră – aparţine ultimei faze de locuire, numită convenţional faza Domus. Aceasta aparţine momentului în care s-a construit încăperea mare prevăzută cu instalaţie de hypocaust. La zidul Z2 construit în prima fază, a fost adosat zidul Z12, construit paralel cu zidul demontat Z13, la o distanţă de aproximativ 2 m spre sud. Apoi au fost construite zidurile Z1 şi Z5. Instalaţia de hypocaust a fost amplasată pe o podea de opus signinum, C15, iar această instalaţie a suferit cel puţin o refacere, identificată prin cele două straturi de podea, dar şi prin straturile de tencuială suprapuse. Într-un anumit moment, se construieşte şi anexa N, care leagă corpul de clădiri în care a fost cercetată încăperea mare cu hypocaust şi cel identificat la vest de aceasta, aflat în curs de cercetare. Principalele contexte arheologice ale Corpului II Zidurile Z1, Z2, Z5 şi Z12 închid încăperea mare prevăzută cu instalaţia de hipocaust. Nivelul superior păstrat al acestor ziduri a fost identificat la +0,10- -0,20 m faţă de punctul 0 (107). Acestea au grosime medie de 0,70 m şi sunt construite din piatră de carieră şi râu, lipită cu mortar. Sub crepida identificată la adâncimea de -0,80 m, fundaţia zidului este alcătuită din piatră de râu. Peste crepidă, elevaţia zidului este construită din piatră de carieră lipită cu mortar. Zidurile au fost prevăzute cu tencuială pictată, în culori roşu, negru şi galben, în forme simple. Zidurile Z7, Z11, Z13 şi Z2 amintite mai sus mărginesc încăperea E, care se află sub nivelul de hipocaust, fiind anterior acestuia. Zidurile Z7, Z11 şi Z13 au lăţimea de 80 cm, cu o temelie de 65 cm realizată din bolovani de râu mai mici la bază şi mai mari mai sus, aşezaţi cu grijă în cant. Urmează un soclu de 50 cm din bolovani de râu şi o elevaţie de 90 cm, ambele nivele fiind atent făţuite. Zidurile se termină drept cu făţuială, probabil restul elevaţiei fiind făcută din bârne şi chirpic, cu acoperiş de ţiglă. C07 - groapă modernă situată în partea de sud-est a încăperii C. Umplutura gropii este compusă din bolovani de râu, ţiglă, pavaj hexagonal, mortar şi oase. C10 - suspensura încăperii este păstrată fragmentar şi se situează pe pilele de hipocaust între metrii 8-9m. De la metrul 8 spre Z2 are o extindere de 0,35 m iar din profilul de S al secţiunii S1 are o extindere de 0,75 cm. Podeaua este constituită dintr-un pavaj cu hexagoane lipite cu mortar. Pavajul se situează la acelaşi nivel cu crepida zidului Z2. C15 - reprezintă podeaua de jos de opus signinum a instalaţiei de hipocaust fiind prezentă pe toată suprafaţa încăperii C. Podeaua are o grosime de 7 cm şi o suprafaţă de 92 mp. Acesta susţine pilele de hipocaust, rotunde sau patrulatere, precum şi suspensura podelei. C39 - reprezintă probabil duşumeaua încăperii D. Are o grosime de 8 cm. În acest strat s-au descoperit cărbune, ceramică, cuie şi opaiţe. C44 - strat de lutuială compact, care reprezintă podeaua de sub duşumea a încăperii D. Acesta are o grosime de 10-22 cm. În acest strat s-au descoperit fragmente de bronz, cuie şi cenuşă. C46 - strat de amenajare în vederea realizării podelei C44. Este un strat negru, cleios, cu o grosime de 45 cm. În acest strat s-au descoperit fragmente de cuie, cărbune şi oase. C53 - strat de amenajare. Este un strat lutos compact, de 20 cm grosime, aflat în toată încăperea E. În acest strat s-au descoperit fragmente ceramice şi oase. C58 - strat de cultură, gros de 40 cm alcătuit din lut nisipos, ce reprezintă nivelul de la care s-a început făţuirea ce corespunde crepidei zidului Z2. În acest strat s-au descoperit fragmente ceramice şi de sticlă. C59 - strat de amenajare compact, realizat din lut cu o grosime de 22 cm, ale cărui părţi superioare corespund marginii temeliei pilaştrilor. În acest strat s-au descoperit fragmente ceramice şi oase. C62 - strat de lutuială compact, care reprezintă amenajarea de sub duşumeaua încăperii E. În acest strat s-au descoperit bucăţi de tencuială albă şi urme de chirpic. C63 - strat de amenajare cu o grosime maximă de 34 cm rezultat din săparea fundaţiilor zidurilor Z2 şi Z13. Are în componenţă lut ocru portocaliu. În ceea ce priveşte încăperile aflate la vest de Corpul II, acestea se află în curs de cercetare, rezultatele parţiale oferind totuşi câteva posibilităţi de interpretare stratigrafică. Clădirea particulară, numită convenţional Corpul III, construită în faza I de piatră, se separă de clădirea aflată la est, Corpul II, printr-un interstitium, pasaj. Zidurile perimetrale ale acestui nou corp, identificate până acum sunt formate din Z6, paralele cu Z2 al Corpului II şi Z17, amplasat la sud, şi care depăşeşte aliniamentul zidului Z13 al Corpului II. Faza Ia – În această fază sunt construite zidurile Z9 şi Z16 adosate la zidul Z6. Ele delimitează încăperile J şi I. Pe lângă zidul Z2 în pasajul despărţitor, a fost identificat un canal C49. Peretele de vest al canalului a fost construit din piatră de râu şi carieră. Pe fundul canalului sunt cărămizi cu dimensiunile de 40X30 cm din care s-au mai păstrat şase, însă nici una cu ştampilă. De o parte şi de alta se află cărămizi similare care au fost aşezate în cant. La un moment dat, canalul a fost dezafectat, probabil când se construieşte Corpul II - faza Domus (faza II de piatră). Cu această ocazie se aşează stratul C33a cu o grosime de 10 cm, peste care se pune un strat de lut C19 cu o grosime de 10 cm. C19 reprezintă podeaua coridorului aflat între corpurile II şi III, care era accesibil dinspre sud şi comunica cu pasajul instalaţiei de hipocaust. În dreptul pasajului peste podeaua de lut se află un strat de cărbune C14’ de 25 cm, aici aflându-se praefurniul de vest al încăperii C cu hipocaust. Faza Ib. Încăperea era tencuită cu var alb pe care se vede o dungă orizontală roşie de cca. 80 cm mai sus de podea. În încăperea I, la nivelul tencuielii de jos a fost identificat un nivel de construcţie peste care se află contextul C42, în încăperea I, respectiv C51 în încăperea J. Deasupra acestuia s-a aşezat podeaua de opus signinum C32, încăperea I şi C22 pentru încăperea H. Peste podea se aşează lutul C26 şi platforma de cărămidă C57. Platforma are urme de ardere. Vechea tencuială a fost buciardată peste care s-a aşezat un nou strat de tencuială albă. Podeaua din faza a II-a din corpul III corespunde cu nivelul instalaţiei de hipocaust din corpul II (identificat în încăperea C). În faza a II-a se construieşte Z4 şi canalul numit C11. La vest se amenajează instalaţia de hipocaust C12. Încăperea L are lungime de 5,10 m est-vest între Z10 şi Z4. Jumătatea de est nu era încălzită. Pile de hipocaust au existat pe o suprafaţă de cca. 1,90 m X 3,20 m. Pe Z10 s-au păstrat taegulae mammatae puse în cant care erau placate cu opus signinum şi tencuială. Corpul III de clădire în faza I avea zidurile perimetrale Z6 şi Z17 cu elevaţia de piatră până sus, în stratul de demolare a fazei I nu se observă urme de incendiu ca la corpul II. În faza a II-a, la un moment dat, se construiesc zidurile Z3 şi Z8, care suprapun Z16. Zidul Z17 este unit cu Z12 printr-o fundaţie realizată neglijent. Se delimitează astfel o nouă încăpere cu Z3 şi Z2 (anexa N-H). Intrarea era în colţul de nord-est şi este marcată printr-un prag cu o substrucţie cu două rânduri de cărămizi. Spaţiul comunică cu camera C, printr-o intrare cu prag de cărămidă pe Z2. Cel mai probabil, în această fază, corpurile II şi III, devin un singur corp de clădiri. Principalele contexte arheologice ale Corpului III Z3 – mărgineşte încăperea K la est, fiind identificat la o adâncime de 0,32 m faţă de punctul 0 şi are grosimea de 0,6 m. Fundaţia zidului este construită din piatră de râu, iar elevaţia de la nivelul crepidei din piatră de carieră legată cu mortar. Z4 – a fost descoperit la adâncimea de 0,34 m faţă de punctul 0 şi are grosimea de 0,75 m. Zidul a fost construit din piatră de râu lipită cu mortar. În structura zidului a fost identificată o boltă mărginită de cărămizi, care a fost dezafectată la un moment dat. Pe latura de vest, zidul păstrează tencuială pictată. Z6 – apare la adâncimea de -0,29 m, cu grosimea de 0,5 m şi este construit din piatră de râu legată cu mortar. Acesta a fost construit în faza I de piatră şi delimitează la est corpul III. Z9 – delimitează la nord încăperea I şi la sud încăperea J. Zidul are o grosime de 0.45 m, iar fundaţia zidului are o înălţime de 0,30 m, fiind construită din piatră măruntă de râu, pe trei rânduri, soclul elevaţiei fiind de 1 m, legat cu piatră cu mortar. Partea superioară este făţuită, pe această fiind aşezată o bârnă de lemn ce susţinea elevaţia unui zid din lemn şi chirpic. Zidul a fost adosat la un moment posterior tencuielii fazei Ia a zidului Z6, aparţinând fazei Ib. Z10 – mărgineşte la est încăperea M şi are o grosime de 0,70 m. În partea de sud, la joncţiunea cu profilul de sud, se poate observa o gură de alimentare similară cu cea din Z4, cu care probabil comunica. Aceasta este realizată din cărămizi dispuse radial. De la înălţimea maximă păstrată, la 0,85m începe crepida ieşită cu 6 cm, marcată cu un rând de cărămizi. Zidul prezintă tencuială pe ambele părţi. Adosat zidului, în partea de vest, se pot observa trei nivele de podea, cea din mijloc fiind contemporană cu crepida. Primele două nivele de podea au câte o tencuială pe zid. Peretele estic al zidului are în partea de jos, la nivelul podelei C12, un rând de tegule de dimensiuni 40X3,5 cm, având rolul de a încălzi peretele făcând legătură cu sistemul de hipocaust din încăperea L. Z16 – se află sub zidul Z8 şi mărgineşte la sud încăperea I. Are o grosime de Fundaţia acestuia este de 0,30 m şi este construită din bolovani de râu mărunţi, aruncaţi în groapa de fundare. Elevaţia fără soclu are o înălţime de 0,90 m fiind alcătuită din bolovani mari de râu şi de carieră legate cu mortar. Zidul se adosează la Z6 şi face parte probabil din faza Ib. Z17 – reprezintă zidul care delimitează spaţiul perimetral al Corpului III, fiind ţesut cu zidul Z6. Acesta are pe partea de nord, două rânduri de tencuială, corespunzătoare fazei Ia, respectiv Ib. În faza Ib de piatră, tencuiala zidului prezintă o bandă pictată cu culoare roşie. Zidul este parţial cercetat pe o lungime de doar 1,5 m. C11 – reprezintă un canal identificat între zidurile Z3 şi Z4. Acesta este construit din tegule legate cu mortar la adâncimea de 0,8 m, fundul canalului fiind la -1,18 m. Marginile canalului păstrează în partea superioară cărămizi prinse cu mortar, iar pereţii acestuia sunt construiţi din piatră de râu cu mortar pe interior, partea superioară fiind acoperită cu un rând de tegule. Fundul canalului este căptuşit cu cărămizi. Canalul este tăiat de o groapă modernă. C12 – podea de opus signinum aşezată pe pile de hipocaust. Complexul este situat între zidurile Z4 şi Z10. Reprezintă podeaua încăperii L. Înspre zidul Z10, se ridică un rând te tegulae mammatae, ce încălzeau camera L. C14` - strat de arsură aflat între zidurile Z2 şi Z6, care aparţine probabil de praefurnium-ul încăperii C a corpului II. C19 – strat de amenajare compus din lut tasat, identificat între zidul Z6 şi Z2. Are o grosime de 0,13 m şi a fost identificat pe toată suprafaţa încăperii N şi G. Reprezintă podeaua coridorului aflat între corpurile II şi III, care era accesibil dinspre S şi comunica cu pasajul instalaţiei de hipocaust C22 – reprezintă podeaua de jos a unei instalaţii de hipocaust, identificată în partea de nord a încăperii H, fiind contemporană cu C32, identificat în încăperea I. Ambele podele au fost distruse de gropi moderne. C32 –podea de opus signinum, a unei instalaţii de hipocaust, identificată în încăperea I. A fost distrusă de gropi moderne şi de dărâmătura zidului Z8. Aceasta are o substrucţie de pietriş, fiind corelată cu contextul C22. C33 – reprezintă un canal modern, construit probabil în perioada habsburgică pentru drenarea apei. În interiorul acestuia au fost identificate mai multe obiecte arheologice rulate, precum pavimente, fragmente de ţiglă, cărămidă, oase şi ceramică. Acesta are o lungime de 2,8 m, lăţime de 0,35 m, identificat la o adâncime de -2,19 m, fiind construit din elemente de canal, zid refolosit şi cărămidă. C33a – strat de nisip cu piatră măruntă, care ar putea fi în conexiune cu podeaua de lut C19. Se păstrează până la Z8. C42 – reprezintă un strat negru- cenuşiu, identificat lângă Z16 în încăperea I, la o adâncime de -2,15 m. În acest strat au fost descoperite mai multe fragmente ceramice şi osteologice. C49 – canal amplasat pe lângă zidul Z2 în pasajul despărţitor. Peretele de vest al canalului a fost construit din piatră de râu şi carieră cu o lăţime de cca. 40 cm. Pe fundul canalului se găsesc cărămizi cu dimensiunile de 40X30 cm din care s-au mai păstrat şase, însă nici una cu ştampilă. De o parte şi de alta se află cărămizi similare care au fost aşezate în cant. La un moment dat, canalul a fost dezafectat, probabil când s-a construit Corpul II - faza Domus (faza II de piatră), cu această ocazie se aşează stratul C33a cu o grosime de 10 cm, suprapus de un strat de lut C19 cu o grosime de 10 cm. C51 – reprezintă un strat de cultură de culoare negru cenuşiu, contemporan cu C42, care se extinde în toată încăperea J. În acest strat au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, oase şi o monedă datată sub Hadrian. C57 – reprezintă un prag de cărămidă cu dimensiunile păstrate de 0,80X0,50 cm, format din 10 tegule păstrate fragmentar. Acesta se află în colţul de sud-est al încăperii H, fiind contemporan cu tencuiala pictată a zidului Z17 din faza Ib. 2. Templul – Liber Pater Sondajul arheologic efectuat la templul zeului Liber Pater, a urmărit identificarea eventualelor faze anterioare celei de piatră. Sondajul a fost trasat în porticul de vest al templului, având o lungime de 3,70 m (lăţimea porticului) şi o lăţime de 2 m. În sondajul cercetat nu au reieşit materiale arheologice. Sub stratul vegetal actual, a fost identificat un strat modern de umplutură gros de aproximativ 80 cm. Sub acesta fiind identificat un nivel de construcţie cu urme de mortar şi piatră măruntă, reprezentând momentul construcţiei zidurilor templului. Sub acest strat a mai fost depus un strat de lut pentru nivelare de aproximativ 5 cm, aşezat pe humusul antic ce are o grosime de 15 cm, sub acesta fiind identificat stratul steril din punct de vedere arheologic.