Săpăturile s-au desfăşurat în perioada 20 iulie – 4 septembrie 2016. Scopul a fost punerea în evidenţă a traseului ringului amfiteatrului, pentru crearea condiţiilor punerii în lucru a unui proiect de consolidare şi valorificare muzeistică a acestui obiectiv (fig. 1). În acest scop, s-a hotărât săparea capetelor de Est ale secţiunilor trasate încă din anul 2012 (S1, S2, S3, S4); de fapt, această zona a fost... dezvoltată încă din anii precedenţi sub forma unei supafeţe (SI). Descrierea profilului de Est al suprafeţei I (fig. 2) Profilul are o lungime de 24 de metri. Axul a fost amplasat pe direcţia Nord-Sud. Nivel contemporan Imediat sub stratul vegetal, care măsoară aproximativ 0,10–0,15 m, se găseşte un nivel de umplutură contemporană cu o grosime care variază între 0,80 -1,20 m. Între metrii 2–3,40, a fost identificată la adâncimea de 0,70–0,80 m o ţeavă contemporană de aducţiune a apei la fostele dependinţe ale muzeului ce se aflau deasupra porţii de Vest a amfiteatrului. Nivel modern Sub nivelul contemporan, pe întreaga suprafaţă a profilului se poate identifica un nivel de depunere care datează din epoca modernă, sfârşitul secolului al XIX-lea, primele decenii ale secolului al XX-lea, începând de la -0,80 m. Nivelul are o culoare gri deschis şi are în componenţă fragmente de cărămidă, pietriş şi cărbune. Între metrii 4.70–6,30, începând de la adâncimea de 1,10 m şi având o grosime de 0,15–0,20 m, se observă o lentilă de nisip. Grosimea nivelului modern variază de la 0,20 m, la marginea de Nord a profilului, coborând apoi brusc între metrii 1–3, având o grosime de 0,80 m, urcând apoi la metrul 8 şi păstrând o grosime de 0,30–0,40 m pe întreaga suprafaţă până la limita de S. Motivul deplasării acestui strat este legat de intervenţia din perioada contemporană când a fost săpată groapa pentru introducerea conductei de aducţiune a apei, intervenţie ce a alterat şi straturile inferioare. Nivel medieval târziu (sec. XIV-XV) Sub nivelul modern, pe întreaga suprafaţă a profilului a fost identificat un nivel medieval târziu, începând de la aproximativ -1 m şi datând cel mai probabil din a doua jumătate a secolului al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea. Nivelul este culoare gri deschis, pigmentat cu cărbune, cenuşă şi pietriş. Nivelul are o grosime mică spre capătul de Nord al profilului de aproximativ 0,30–0,40 m, devenind apoi mai consistent în interiorul arenei amfiteatrului, aproximativ 0,70–0,80 m. Nivelul devine mai puţin consistent, 0,40 m, spre capătul de Sud al secţiunii, spre zidul arenei. Nivel medieval timpuriu (sec. XIII-XIV) Sub nivelul medieval târziu, pe întreaga suprafaţă a profilului a fost identificat un nivel de depunere medievală timpurie, datând aproximativ din a doua jumătate a secolului al XIII-lea – prima jumătate a secolului al XIV-lea, începând de la -1,50 m. Este un strat de culoare gri închisă, în care se pot observa urme de cărămidă, pietriş, fragmente ceramice şi oase de animal. Grosimea nivelului este relativ compactă pe întreaga suprafaţă a profilului de 0,60–0,70 m. Nivel roman târziu Sub nivelul medieval timpuriu, se observă un nivel de umplutură, începând de la -2,10 m, care are în componenţă şi pietriş, urme slabe de cărămidă şi cărbune. Pare a fi o nivelare, care s-ar putea data în epoca romană târzie. Nivelul este mai gros spre capătul de nord al secţiunii, până la metrul 5, de aproximativ 0,60 m, devenind apoi mai îngust, de 0,15–0,20 m, şi dispărând începând cu metrul 7, de fapt contopindu-se cu nivelul inferior. Pare a fi astfel o intervenţie mai târzie, care a bulversat stratul inferior, datând din epoca romană. Nivel de depunere romană Sub acest nivel, şi în unele locuri, între metrii 7–24, imediat sub nivelul consistent medieval timpuriu, a fost identificat un nivel de depunere ce poate fi atribuit epocii romane. Este un nivel de culoare gri deschisă cu urme de cărămidă, mortar şi pietriş, provenite de la distrugerea amfiteatrului după mijlocul secolului al III-lea, aşa cum ne indică monetele de tip Provincia Dacia, descoperite în nivelul de distrugere de la poarta de Vest. Nivelul începe de la -2,80 m, între metrii 0–7, aflându-se sub nivelul intervenţiei datând din epoca romană târzie şi între metrii 7–24 imediat sub nivelul medieval timpuriu. Grosimea nivelului este relativ compactă pe întreaga suprafaţă de 0,20–0,30 m. Nivelul de călcare al arenei Sub nivelul de depunere romană am identificat un strat compact, nisipos de aproximativ 0,20–0,30 m, care începe de la -3 m, şi care ar putea fi interpretat ca fiind nivelul de călcare din interiorul arenei. Pe acest nivel a fost descoperit un fragment de mortarium de ceramică – o buză având ştampila THEOTIMI / STEFANI – imprimare inversă; ştampila este cunoscută în Dacia şi Moesia Inferior (fig. 3). Descrierea profilului de S al suprafeţei I (fig. 4) Profilul are o lungime de 16,70 m. Axul a fost dispus pe direcţia Est - Vest. Ca o observaţie generală se poate spune că şi pe acest profil au fost identificate straturile care au fost observate pe profilul de Est, profilul magistral N-S, descris mai sus. Caracteristica generală a profilului este că straturile coboară de la Vest spre Est, de la zidul amfiteatrului spre interiorul arenei. Nivel contemporan Este compus din două depuneri, una de culoare galben deschis, la baza căreia se observă o lentilă de mortar şi ciment, provenită de la fostele dependinţe ale muzeului, amplasate deasupra intrării de Vest a amfiteatrului. A doua depunere este de culoare neagră. Stratul contemporan are o grosime, în funcţie de diversele intervenţii, care variază de la de la 0,50–0,90 m, atingând la metrii 8,80–9,60 zidul amfiteatrului, pe care, după cum am observat în săpăturile din această zonă, au fost aşezate dependinţele muzeului. Nivel modern Nu este foarte consistent şi este prezent doar între metrii 0–5, în interiorul arenei. Spre zidul arenei, nivelul contemporan se găseşte deasupra nivelului următor, cel care se poate data în epoca medievală târzie. Nivelul modern începe de la 1,10 m, având o grosime de 0,60 m la capătul de Est al secţiunii şi subţiindu-se apoi treptat spre metrul 5, unde se pierde. Nivelul are o culoare gri închisă, fiind prezente urme de pietre, cărămidă şi cărbune. Nivel medieval târziu (sec. XIV-XV) Este un nivel consistent, dar care se pierde aproape cu totul spre zidul arenei, pentru a reapărea apoi în exteriorul arenei. Începe de la -1,70 la capătul de Est al profilului, având o grosime variabilă de 0,55–0,65 m. Este un nivel de culoare gri deschis cu urme de pietre şi cărbune. Nivel medieval timpuriu (sec. XIII-XIV) Este un nivel consistent de depunere, de culoare neagră cu urme de cărămidă, pietre, fragmente ceramice, cenuşă, cărbune şi oase de animal. Nivelul, la fel ca toate celelalte pe acest profil, coboară dinspre zidul arenei spre interiorul amfiteatrului, având o grosime de aproximativ 0,40–0,70 m. Nivelul începe de la -2,20 m. Nivel roman târziu Acest nivel, de culoare gălbuie cu urme de cărămidă şi mortar, începe de la metrul 4,30, la adâncimea de -2,70 m, şi devine mai consistent spre zidul arenei, având o grosime de 0,20–0,40 m. Acest nivel suprapune nivelul de distrugere, pe care l-am datat pe baza descoperirilor monetare de la poarta de Vest la mijlocul secolului al III-lea. Nivel de distrugere al amfiteatrului Este un nivel care începe de la metrul 3,20, la adâncimea de -2,70. Practic aceste două niveluri, cel roman târziu şi acesta, se află deasupra unui nivel compact, care ar putea fi datat în prima jumătate a secolului al III-lea şi care se observă pe întreaga suprafaţă a profilului. Nivelul de distrugere este mai consistent spre zidul arenei, ca urmare a prăbuşirii zidului şi acoperişului şi se pierde apoi treptat spre interiorul arenei. Grosimea nivelului de distrugere lângă zidul arenei este de 0,60 m, cu urme de mortar, cărămidă, pietre şi ţigle. Nivel roman II Pe întreaga suprafaţă a profilului, de la zidul arenei spre interior, se observă un nivel compact de culoare gri-deschis spre gălbui, devenind galben curat spre zidul arenei (de la metrul 6,40), având o grosime de 0,20–0,30 m şi care începe de la -2,70 la capătul de Est al profilului. Ar fi posibil ca acest nivel, care suprapune un nivel de nisip, să fie un al doilea nivel de călcare al amfiteatrului, care ar putea data de la începutul secolului al III-lea. Nivel roman I Este un nivel compact, de culoare galbenă, cel mai probabil nisipul arenei, din prima perioadă de folosire. Începe de la -2,90 m şi are o grosime care variază între 0,20–0,40 m, mai consistent spre zidul arenei. Spre zidul arenei se observă urme de mortar, pietre şi cărămidă. Totodată, în cursul acestei campanii, am continuat investigarea la poarta de Nord a amfiteatrului Aceasta a fost cercetată abia în anul 2015, din cauza şantierului de construcţie a Pavilionului Multifuncţional, situat pe latura de Nord a amfiteatrului. În urma excavării mecanice din anii 2010 şi 2013, fusese dezvelit batantul de Est al intrării. Cercetarea intrării s-a făcut printr-o suprafaţă deschisă în faţa intrării (Sp.1/2015, dimensiuni: L – 9,15 m; l – 5,70 m), care a fost apoi continuată spre arenă şi, de asemenea, prin continuarea secţiunii 6 din 2012 (S6/2012, dimensiuni: L – 7, 40 m; l – 2 m). După îndepărtarea nivelului de depunere contemporană şi modernă a fost identificat un nivel de locuire medievală, situată la aproximativ 2,60 m de zidul arenei şi la o adâncime de 1,80 m, măsurată la martorului dintre Sp.1/2015 şi S6/2012. Este vorba despre o locuinţă patrulateră, în care au fost identificate fragmente ceramice, oase, lemn carbonizat şi fragmente dintr-o vatră. Pe baza materialului ceramic recoltat, locuinţa pare a data din a doua jumătatea a secolului al XIII – prima jumătate a secolului al XIV-lea. În faţa intrării, am continuat până la atingerea nivelului roman. Am constatat cu această ocazie că intervenţiile contemporane au afectat grav situaţia arheologică, precum şi stratigrafia din faţa intrării. Practic a fost decapat totul până la nivelul stratului geologic, steril din punct de vedere arheologic. Din fericire, intervenţiile contemporane nu au afectat foarte mult depunerea arheologică din faţa intrării. Am reuşit să identificăm pragul de intrare, compus dintr-un bloc de calcar, tăiat în aşa fel încât să formeze o treaptă (dimensiuni: L – 1,74 m; l – 60 cm; l primei trepte – 40 cm; l celei de a doua trepte – 20 cm). Peste pragul intrării am identificat un nivel de distrugere, compus din cărămizi şi pietre (nu foarte consistent), precum şi fragmente de oase de animal şi un craniu aproape întreg, cel mai probabil de cal. După înregistrarea acestei situaţii, săpătura s-a oprit pe nivelul pragului. În interior, în zona afectată de intervenţia contemporană, săpătura a continuat până la stratul sterile din punct de vedere arheologic. În cursul acestei campanii am desfăcut depunerea de pe partea exterioară a batantului de est – constatând că el porneşte de la unirea cu zidul ringului şi merge până lângă clădirea „Pavilionului Multifuncţional”; este cel mai lung dintre batanţi. Până în acest moment, nu am identificat nici în Sp.1/2015, nici în S6/2012, batantul de Vest al porţii de Nord. Având în vedere dimensiunile pragului, am ajuns la concluzia că intrarea de Nord era mult mai strâmtă; batantul de vest a fost demolat fără a lăsa urme de construcţia medievală. Considerăm că cei doi batanţi ai porţii de nord închideau de fapt un gang, care, prin dimensiunile sale, servea poate pentru conducerea (împingerea) spe arenă a unor animale (taur? urs?) pentru jocurile din arenă. Am continuat, de asemenea, cercetările la poarta de Sud, fiind evidenţiat canalul de evacuare a apei din arenă (am ajuns la concluzia că este vorba de un şanţ de evacuare, protejat de cărămizi, întrucât nu am găsit urmele vreunei conducte de aducţiune a apei; dacă va fi existat un asemenea sistem de aducţiune, el ar fi trebuit să existe în zona porţii de nord, unde, cu ocazia săpăturilor pentru fundaţiile Pavilionului Multifunţional, a fost identificată o conductă de apă romană), compus din cărămizi (fig. 5). Acesta comunica cu şanţul de colectare a apei din jurul arenei (euripus) printr-un orificiu situat sub pragul de intrare, evidenţiat în cercetările din anul 2015 (fig. 6).