Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Cernău | Ioan | Muzeul Judeţean Ialomiţa | |
Cernea | Cătălina | ||
Munteanu | Simona | Muzeul Judeţean Ialomiţa | |
Neagu | Marian | responsabil | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
Sârbu | Valeriu | responsabil sector | Muzeul Brăilei |
Vlad | Iorin | responsabil sector | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Cercetările arheologice din campania 2017 au avut ca obiectiv tot salvarea vestigiilor din zona afectată de excavaţiile ilegale de loess şi de prăbuşiri ale terenului din anii trecuţi, de pe malul drept al Ialomiţei, care mărgineşte situl pe latura sa de nord-nord-vest, continuându-se, astfel, finalizarea obiectivului stabilit în 2016. În campania din 2017 cercetarea s-a efectuat în patru suprafeţe, de dimensi...uni diferite, poziţionate în apropierea celor din campania 2016. De asemenea, la aproximativ 60m de suprafeţele excavate în campania 2017, a fost îndreptat, curăţat şi desenat un profil creat, iniţial, prin amenajarea fostului drum dintre satele Copuzu şi Crăsanii de Jos. Pe acest profil, cu o lungime de 6,50m, au fost observate o serie de complexe arheologice, dar a căror cercetare nu a fost finalizată în această campanie. Totodată, în vederea verificării tipurilor şi dimensiunilor acestor complexe a fost trasată o mică secţiune de control (D = 0,5 x 4,00 m, la 5 m faţă de profilul cercetat. Astfel, în anul 2017 au fost identificate şi cercetate 22 de complexe arheologice de epocă getică şi medieval-timpurie, 20 dintre acestea identificate în suprafeţele cercetate şi două în profilul drumului amintit anterior. Dintre complexele arheologice descoperite în suprafeţele cercetate 20 aparţin epocii getice (un bordei, locuinţe de suprafaţă, o zonă menajeră, gropi, o aglomerare de material ceramic şi o vatră), plus două morminte de epocă medievală timpurie: unul de incineraţie în urnă şi altul de inhumaţie (ultimul, posibil din această perioadă). Vom prezenta, pe scurt, doar câteva dintre complexele reprezentative ale acestei campanii de cercetare arheologică. C 93 - locuinţă getică, reprezentată prin resturile neincendiate ale unei locuinţe adâncite (D = circa 5,50 m x 5,30 m), aflată între - (1,10-125 m) adâncime, cu baza plată, dar în uşoară pantă, identificată printr-un nivel de lut nisipos de culoare gălbuie, cu structură compactă, eterogenă, ce conţinea numeroase concreţiuni calcaroase de mici dimensiuni, o aglomerare de lipitură arsă de perete rulată?, o lentilă de cenuşă şi cărbune, plus fragmente ceramice de epocă getică, unele sparte in situ, şi oase de animale. Între - (1,25 m - 1,35) m sedimentul a avut foarte puţin material arheologic în compoziţie, iar în intervalul -(1,35m-1,40)m sedimentul, de culoare roşcată, avea o structură nisipoasă, fără material arheologic. Fragmentele ceramice descoperite, îndeosebi de fructiere modelate cu mâna, pot fi datate, cel mai probabil, în sec II a. Chr. C94 - locuinţă getică incendiată, probabil de formă rectangulară, aflată între adâncimea de 1,10-1,40m, incomplet cercetată, deoarece continua în malul de est al secţiunii SXVIII. S-a identificat, iniţial, printr-o aglomerare de fragmente de lutuială arsă de pereţi şi sedimente diferite; urma, apoi, un sediment de culoare brună-cenuşie, cu structură nisipoasă, poroasă, relativ omogenă, ce conţinea fragmente de vase ceramice şi oase de animale, numeroase bucăţi de lipitură arsă de perete de culoare cenuşie, maronie şi neagră, precum şi bucăţi de cărbune. După poziţia stratigrafică este posibil ca groapa C98 şi vatra C102 să aparţină acestei locuinţe. O primă analiză a tipurilor de vase ar sugera datarea locuinţei în sec. II a. Chr. C98 - groapă şi C 102- vatră, ultima observată pe latura de vest a locuinţei C94, în colţul sudic al acesteia; în umplutura gropii C98, la adâncimea de -1,50 m, au fost observate zone masive de lut ars la roşu, maroniu şi negru, pe o suprafaţă de cca. 0,90 x 0,90 m, care reprezentau resturile unei vetre (o parte aflată in situ, iar cealaltă parte în poziţie secundară), iar la -1,75 m, dimensiunile acesteia erau de 0,60 x 0,35 m. De jur-împrejurul vetrei C102 sedimentul din groapă prezenta urme de ardere in situ. La secţionarea C102, la -1,75 m, a fost descoperit un fragment de râşniţă aflat în poziţie oblică, cu partea activă deasupra. C96 - posibilă zonă menajeră, în S XX, caroul 2, la adâncimea de -1,25 m, au fost descoperite numeroase oase de mamifer de talie mare, împreună cu câteva fragmente de lut ars şi pietre de dimensiuni variate. În intervalul - (1,35 m - 1,60) m au fost observate numeroase fragmente ceramice de dimensiuni medii şi mari, îndeosebi de borcane, ceaşcă-opaiţ, căniţă, strachină, majoritatea descoperite în poziţie orizontală, şi rare oase de animale. Sedimentul era de culoare brun-cenuşie şi avea o structură nisipoasă. A doua jumătate a sec. II - începutul sec. I a. Chr. C100 - groapă getică (D = 1,00 m; A = 1,50 m), identificată la -1,55 m, în caroul 2, din S XX, de formă aproape cilindrică; umplutura era formată dintr-un sediment nisipos de culoare cenuşie, cu structură eterogenă, ce conţinea relative frecvente fragmente de lut nears de culoare cenuşie-gălbuie şi rare fragmente de cărbune, de vase getice şi oase de animale. La partea inferioară a umpluturii au fost înregistrate fragmente mari de plăcuţe de vatră arse la roşu-maroniu, rare fragmente ceramice şi oase de mamifer (câteva fragmente de coastă). Observaţii finale. Întrucât cercetările s-au desfăşurat la periferia aşezării geto-dacice stratul arheologic era destul de subţire, de 0,30 - 0,50 m, cu puţine vestigii. Ca şi în campania din anul trecut, numărul complexelor nu este numeros, ele n-aveau amenajări deosebite, iar inventarul este puţin variat, dar faptul este explicabil întrucât, aşa cum am menţionat deja, este o zonă de la periferia aşezării, cu terenul în uşoară pantă, aproape de malul Ialomiţei. Între piesele mai deosebite menţionăm o monedă geto-dacică din argint, o fibulă din bronz, o psalie din fier, fragmente de boluri getice cu decor în relief şi de amfore elenistice târzii care, alături de celelalte tipuri de vase getice, atestă că locuirea din această zonă poate fi datată în a doua jumătate a sec. II - prima jumătate a sec. I a. Chr.
I. Andrieşescu, Piscul Crăsani, ARMSI, III, Cultura Naţională, Bucureşti, 1924;