În campania arheologică desfăşurată în 2013 în Sectorul A, la N de Basilica A din oraşul roman Tropaeum Traiani ne-am concentrat mai ales pe anexele afl ate pe latura nordică basilicii. Cercetarea acestora s-a desfăşurat în mare parte în secţiuni anterior deschise, care au fost recurăţate şi extinse (Fig. 1). Pentru cercetarea zonei din imediata vecinătate a monumentului creştin au fost realizate două noi secţ...iuni în care nu au fost identifi cate structuri construite. Am trasat două noi secţiuni (S 41, S 42), la N de S 13 şi S 14, cu dimensiunile de 5 x 3 m. Cercetarea a coborât până la adâncimea de -1,20 m dar nu au fost descoperite construcţii noi. Săpătura s-a oprit aici pe un nivel de dărâmătură din pietre de mari dimensiuni, nefasonate, fragmente de chirpici, amestecate cu pământ cenuşiu, roşiatic şi cu foarte puţin material arheologic. În S 41 a fost descoperit un rest de zid, înconjurat de dărâmătura deja menţionată care deocamdată nu poate fi pus în legătură cu nici un alt edifi ciu din zonă (Fig. 2). În anexa basilicii de pe latura de N, mai exact la colţul de NV al basilicii, identifi cată parţial anul trecut, a fost dezvelit zidul estic, unde se afl a şi intrarea. Cercetarea acesteia nu a fost încă fi nalizată. Zidul anexei se afl a sub unul dintre martori care a fost parţial demontat. Această operaţiune a permis identifi carea mai multor nivele de călcare romano-târzii, care se plasează în zona intrării în anexă. Încăperea anexă era accesibilă, foarte probabil dintr-o curte şi nu comunica cu basilica (Fig. 3). Conform unei cercetări geo-magnetice realizate în 2009 este posibil ca în această zonă să se afl e un spaţiu liber de construcţii, foarte posibil o curte, unde se puteau aduna credincioşii în timpul celebrării sărbătorilor importante. Pe colţul de NE al basilicii era cunoscut din cercetările anterioare (2006, 2008) un zid adosat care mergea spre E. În zona cuprinsă între acesta şi absida basilicii am procedat într-o primă etapă la extinderea vechilor secţiuni (S 18 şi S 20) şi apoi la lărgirea în suprafaţă a săpăturii. Au putut fi astfel observate mai multe ziduri care aparţin anexei basilicii; pe baza observa ţiilor făcute în teren se poate spune că acesta a avut două faze constructive, dar şi un zid mai vechi, dintr-un edifi ciu, afl at pe locul pe care ulterior este ridicat edifi ciul de cult (Fig. 4). Imediat la N de basilică se află un edifi ciu de mari dimensiuni (12 x 5 m), cu două încăperi, numit convenţional A 17. În secţiunile practicate între cele două monumente s-a putut observa anul acesta mai clar un nivel de călcare ce corespunde perioadei romano-târzii de funcţionare a oraşului şi care reprezintă o cale de acees între cele două. Edifi ciul A 17 reprezintă o construcţie anexă a basilicii, care nu are legătură directă cu aceasta, din punct de vedere constructiv. Între cele două, în secţiunea S 17 P a putut fi identifi cat anterior un zid dintr-o construcţie mai veche, regăsit anul acesta şi în zona cercetată în suprafaţă (Fig. 5). La încheierea campaniei, pe ambele zone ale anexelor basilicii am procedat la acoperirea cu folie de plastic, iarbă uscată şi pământ, astfel încât nivelurile arheologice pe care ne-am oprit să fi e mai bine păstrate şi conservate. Materialul arheologic rezultat în urma cercetării este reprezentat de ceramică, oase animale, fragmente de sticlă şi obiecte de metal şi o monedă. Cu excepţia acesteia din urmă, adusă şi predată spre analiză la Cabinetul Numismatic al Institutului de Arheologie, tot materialul este depozitat la Muzeul din Adamclisi, unde a început sa fi e prelucrat.