a. Datele geofi zice privind zona investigată Cercetările geofi zice de teren în cetatea Tropaeum Traiani au început în anul 2000 (v. Scurtu & Barnea, 2005) şi au continuat până în anul 2006, cu fonduri de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan în primul an şi apoi cu fonduri obţinute de la Ministerul Cercetării în cadrul a două proiecte de cercetare conduse de subsemnatul. Pe măsură ce măsurătorile de teren... şi prelucrarea datelor avansau, începând încă din anul 2003, am amplasat în teren secţiuni de verifi care arheologică. Primele două secţiuni, amplasate în sectorul A, au confi rmat existenţa unei străzi principale care străbate întreaga cetate (să o numim SP1), pe direcţia E-V. Ea se află la distanţa de circa 50 m Nord de via principalis, nu este perfect lineară, iar în jumătatea sa de Vest coboară spre VSV, către poarta de Vest. Măsurătorile geofi zice şi săpăturile de verifi care arheologică a acestora (SG4, SG5, SG7, SG8, SG9) efectuate în perioada 2006 – 2012 au indicat şi prezenţa unei alte străzi principale (SP2), cu lăţimea de aproape 5 m, perfect paralelă cu via principalis (deci orientată E-V), la distanţa de circa 100 m N de aceasta din urmă. Ea începe din cardo, merge spre V (ajungând probabil până la zidul de incintă, având deci lungimea de circa 350 m) şi trece imediat pe la nord de basilica de marmură. Scopul săpăturilor arheologice realizate de noi în anul 2013 în cetatea de la Adamclisi, în sectorul B, a fost obţinerea de detalii privind construcţiile antice evidenţiate în cadrul săpăturilor din anii precedenţi în secţiunile SG4, SG5 şi SG9 (inclusiv strada SP2), precum şi explorarea unor alte construcţii vechi situate în apropierea celei puse în evidenţă în anul 2012 prin SG9 (un edifi ciu de forma unui trapez dreptunghic cu B= 20 m, b = 15 m şi h = 20 m, al cărei interior este compartimentat, pe care îl vom numi BG9). Alt obiectiv a fost acela de a explica arheologic prezenţa unei anomalii rezistivimetrice de maxim într-o zonă din sectorul A unde harta magnetometrică nu semnalează prezenţa unor ziduri antice. Am început cu reluarea secţiunii SG9 realizate în anul 2012, pe care am prelungit-o cu 3 m spre S şi am adâncit-o în zona străzii SP2. Scopul acestei acţiuni a fost în primul rând acela de a obţine informaţii privind extremitatea sudică a edifi cului BG9 evidenţiat în anul 2012 în această zonă (inclusiv modul de continuare în adâncime a străzii SP2). Săpătura din anul 2013 a arătat că zidul care constituie limita sudică a străzii SP2 apare în secţiune sub forma a 5 asize constituite din blochete de calcar, care se sprijină pe o fundaţie constituită din blocuri nefasonate. Prelungirea spre sud a SG9 nu a adus nici o informaţie interesantă în afara detaliilor zidului menţionat mai înainte. Secţiunea SG10, amplasată la nord de SG9, orientată E-V şi având dimensiunile de 13 m x 2 m, a avut scopul de a intersecta construcţia cu dimensiunile de 12 m (pe direcţia N-S) x 7 m (EV), evidenţiată de harta magnetometrică în imediata apropiere a edifi ciului BG9 şi posibil legată funcţional de acesta. Ea a confi rmat cu mare exactitate poziţia şi lăţimea de 7 m a clădirii pe direcţia E-V. Secţiunea SG11 a fost amplasată la câţiva metri E de SG9, a avut direcţia E-V şi dimensiunile de 6 m x 2 m. Scopul ei a fost acela de a intersecta latura estică (oblică) a edifi ciului BG9. Săpătura a confi rmat cu exactitate poziţia şi orientarea acesteia. Amplasarea secţiunilor SG9, SG10 şi SG11 este prezentată în fi gura 1. Cercetarea zonei anomaliei rezistivimetrice menţionate mai sus (situată în sectorul A) s-a realizat cu ajutorul secţiunii SG12, care a avut dimensiunile de 6 m (pe direcţia E-V) x 2 m (pe direcţia N-S). Amplasarea zonei anomale şi a secţiunii SG12 sunt prezentate în fi gura 2. Săpătura a pus în evidenţă faptul că în zona respectivă este prezentă o masă compactă şi dezordonată de blocuri mari de calcar (fi gura3), rezultată ca urmare a prăbuşirii unei construcţii de mari dimensiuni şi cu ziduri puternice, ceea ce explică lipsa unor anomalii magnetometrice bine conturate şi prezenţa unei anomalii de maxim de rezistivitate electrică. Un alt obiectiv al cercetării l-a constituit prelungirea spre nord a secţiunii SG5 realizată în anii precedenţi, pentru a pune în evidenţă sursa unor anomalii magnetometrice locale care apăreau în zona respectivă. Săpătura a arătat că aceste anomalii reprezentau efectul unui număr mare de blocuri de calcar căzute din ziduri din vecinătate, ziduri care nu au fost intersectate de secţiunea noastră. Au fost puse în evidenţă, în apropierea suprafeţei, 3 fragmente de coloană în poziţie secundară. Prezenţa la circa 10 m spre sud a unui fus de coloană în poziţie verticală, care depăşea suprafaţa iniţială a solului cu 15 cm, a fost urmărit pe verticală în SG5 pe o înălţime de 75 cm (fi gura 4) şi pare să continue încă foarte mult în adâncime (putând deci să se afl e în poziţie primară) creează perspectiva existenţei în zona respectivă a unei construcţii antice monumentale. Cu ocazia revenirii în zonă, am reexaminat un obiect descoperit în anul 2006 în secţiunea SG4: este vorba de un vas din piatră (calcar) în poziţie verticală (fi gura 5), situat imediat la Est (la distanţa de circa 1 m) de zidul estic al unei construcţii antice de mari dimensiuni, urmărit de SG4. Vasul are înălţimea de 60 cm şi diametrul la gură de 50 cm (fi gura 6), are partea superioară (cu înălţimea de circa 40 cm) de formă paraboloidică, iar partea inferioară este de formă cilindrică (la interior r = 16 cm, h = 22 cm), greutatea acestuia fi ind probabil de ordinul a 15 kg. Iniţial i s-a atribuit acestui vas funcţia de „piuă de piatră”, dar forma sa (în primul rând prezenţa spaţiului de forma unui cilindru cu rază mică şi adâncime mare, la partea sa inferioară) pare să infi rme această ipoteză. Forma vasului sugerează utilizarea sa pentru a colecta în partea inferioară un material care se decanta din spaţiul superior, deci putea fi un vas în care oamenii îşi spălau mâinile înainte de a intra într-un lăcaş cu o anumită semnifi caţie, sau poate avea o explicaţie mult mai banală sau mult mai elevată. Tot în secţiunea SG4, în apropiere, a fost găsit în anul 2006 „un fragment de sculptură, reprezentând un leu apotropaic”. Supravegherea arheologică a lucrării a fost realizată de dl arheolog Eugen Paraschiv de la Muzeul Naţional de Istorie a României, căruia îi mulţumim şi pe această cale. Descrierea rezultatelor arheologice şi ilustraţia corespunzătoare îi aparţin şi sunt prezentate în partea a doua a materialului. Toate cheltuielile necesitate de această verifi care arheologică a rezultatelor geofi zice obţinute de noi în această zonă (cu excepţia asistenţei arheologice) au fost suportate de subsemnatul, prezent în permanenţă şi la săparea secţiunii, în vederea asigurării asistenţei geofi zice a lucrării.