Săpăturile arheologice de la amfiteatrul militar de la Drobeta au fost concentrate pentru demontare martorului magistral Nord-Sud (între porţile respective), pe care l-am folosit până acum (campaniile 2012 - 2016) pentru evacuarea pământului rezultat săpătură. Lăţimea acestui martor era de circa 2 - 2,50 m, iar înălţimea martorului (deci adâncimea la care se afla arena) de circa 3 m. Săpăturile s-au desfăşurat ...în perioada 19 iunie – 24 septembrie 2017, cu fonduri puse la dispoziţia Muzeului Regiunii Porţilor de Fier de către Consiliul Judeţean Mehedinţi. Efortul uman şi financiar a fost consacrat demontării martorului magistral Nord-Sud (între porţile respective), pe care l-am folosit până acum (campaniile 2012-2016) pentru evacuarea pământului rezultat săpătură. Lăţimea acestui martor era de circa 2 - 2,50 m, iar înălţimea martorului (deci adâncimea la care se afla arena) de circa 3 m. Săparea acestui martor ne-a condus la următoarea descriere a rezultatelor: Profilul are o lungime de 24 de metri (pe desen, axul a fost amplasat pe direcţia Nord-Sud). Cel mai de sus este un „nivel” contemporan. Imediat sub stratul vegetal, care măsoară aproximativ 0,10-0,15 m, se găseşte un nivel de umplutură contemporană cu o grosime care variază între 0,80 - 1,20 m. Între metrii 2-3,40, a fost identificată la adâncimea de 0,70 - 0,80 m o ţeavă contemporană de aducţiune a apei la fostele dependinţe ale muzeului ce se aflau deasupra porţii de Vest a amfiteatrului. Sub nivelul contemporan, pe întreaga suprafaţă a profilului se poate identifica un nivel de depunere care datează din epoca modernă, sfârşitul secolului al XIX-lea, primele decenii ale secolului al XX-lea, începând de la -0,80 m. Nivelul are o culoare gri deschis şi are în componenţă fragmente de cărămidă, pietriş şi cărbune. Între metrii 4.70-6,30, începând de la adâncimea de 1,10 m şi având o grosime de 0,15-0,20 m, se observă o lentilă de nisip. Grosimea nivelului modern variază de la 0,20 m, la marginea de Nord a profilului, coborând apoi brusc între metrii 1-3, având o grosime de 0,80 m, urcând apoi la metrul 8 şi păstrând o grosime de 0,30-0,40 m pe întreaga suprafaţă până la limita de S. Motivul deplasării acestui strat este legat de intervenţia din perioada contemporană când a fost săpată groapa pentru introducerea conductei de aducţiune a apei, intervenţie ce a alterat şi straturile inferioare. Sub nivelul modern, pe întreaga suprafaţă a profilului a fost identificat un nivel medieval târziu (secolele XIV-XV), începând de la aproximativ -1 m şi datând cel mai probabil din a doua jumătate a secolului al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea. Nivelul este culoare gri deschis, pigmentat cu cărbune, cenuşă şi pietriş. Nivelul are o grosime mică spre capătul de Nord al profilului de aproximativ 0,30 - 0,40 m, devenind apoi mai consistent în interiorul arenei amfiteatrului, aproximativ 0,70 - 0,80 m. Nivelul devine mai puţin consistent, 0,40 m, spre capătul de Sud al secţiunii, spre zidul arenei. Sub nivelul medieval târziu, pe întreaga suprafaţă a profilului a fost identificat un nivel de depunere medievală timpurie, datând aproximativ din a doua jumătate a secolului al XIII-lea – prima jumătate a secolului al XIV-lea, începând de la -1,50 m. Este un strat de culoare gri închisă, în care se pot observa urme de cărămidă, pietriş, fragmente ceramice şi oase de animal. Grosimea nivelului este relativ compactă pe întreaga suprafaţă a profilului de 0,60-0,70 m. Nivel romano-byzantin ? Sub nivelul medieval timpuriu, se observă un nivel de umplutură, începând de la -2,10 m, care are în componenţă şi pietriş, urme slabe de cărămidă şi cărbune. Pare a fi o nivelare, care s-ar putea data în epoca romană târzie. Nivelul este mai gros spre capătul de nord al secţiunii, până la metrul 5, de aproximativ 0,60 m, devenind apoi mai îngust, de 0,15-0,20 m, şi dispărând începând cu metrul 7, de fapt contopindu-se cu nivelul inferior. Pare a fi astfel o intervenţie mai târzie, care a bulversat stratul inferior, datând din epoca romană. Nivel de depunere romană. Sub nivelul precedent, şi în unele locuri, între metrii 7-24, imediat sub nivelul consistent medieval timpuriu, a fost identificat un nivel de depunere ce poate fi atribuit epocii romane. Este un nivel de culoare gri deschisă cu urme de cărămidă, mortar şi pietriş, provenite de la distrugerea amfiteatrului după mijlocul secolului al III-lea, aşa cum ne indică monetele de tip Provincia Dacia, descoperite în nivelul de distrugere de la poarta de Vest. Nivelul începe de la -2,80 m, între metrii 0-7, aflându-se sub nivelul intervenţiei datând din epoca romană târzie şi între metrii 7-24 imediat sub nivelul medieval timpuriu. Grosimea nivelului este relativ compactă pe întreaga suprafaţă de 0,20-0,30 m. Nivelul de călcare al arenei. Sub nivelul de depunere romană am identificat un strat compact, nisipos de aproximativ 0,20-0,30 m, care începe de la -3 m, şi care ar putea fi interpretat ca fiind nivelul de călcare din interiorul arenei. Săpătura a urmărit, de asemenea, a aduce la acelaşi nivel spaţiul arenei (jumătatea de Vest, cea care a fost obiectul săpăturilor sistematice din anii 2012-2017), având în vedere adâncimile variabile până la care s-a săpat prin secţiunile 1-5 (2012-2013). La rapoartele (descrierile) din campaniile precedente, s-a consemnat descrierea unui puţ modern (construit de Al. Bărcăcilă?), zidit cu cărămidă, înfundat parţial (adâncimea de 9 m; înseamnă că nivelul apei freatice era foarte jos); la gura lui era aşezată o lespede de ciment. Întrucât în săpătura noastră ne-am adâncit circa 3 m, pentru siguranţă, am lăsat o porţiune în jur nesăpată măsurând 4 x 4 m. S-a săpat şi această suprafaţă, iar zidul puţului, rămas la suprafaţă, a fost demolat; In interiorul puţului au fost aruncate fragmente de blocuri de ciment şi pământ (pentru siguranţă suplimentară, deasupra deschiderii puţului s-a aşezat lespedea de ciment menţionată). La Sud de suprafaţa în care a apărut puţul modern, s-a trasat în 2015 o secţiune denumită S 8 (lungime 8,50 m, lăţime 2 m; orientare E – V, paralelă cu S 1/2012); săpătura a continuat în 2016, constituindu-se, prin comasarea cu S 1, o suprafaţă. Profilul laturii de nord al S 8 (spre vest de traseul ringului de piatră) indică clar o locuinţă – bordei săpat în pământ. Suprafaţa podelei prezintă urmă de arsură, pe o lungime de 4,80 m. Acest bordei a distrus parţial clădirea „târzie” (ce care suprapune parţial zidul de sud al intrării porţii de Vest). Suspectat a fi medieval, pare a fi totuşi roman; în acest an (2017) a apărut în săpătură un opaiţ cu corpul de formă pătrată (4,5 x 4,5 cm, coada de formă aproximativ romboidală; lungimea împreună cu coada 9 cm), având, în afară de orificiul central pentru alimentare, alte trei orificii în faţă pentru „feştile” Totodată, în faţa porţii de Vest, s-a săpat porţiunea de protecţie din faţa zidului clădirii proprietăii particulare de alături, pe o lăţime de circa 1,5-2 m, până la zidul de protecţie construit în toamna anului 2018. De asemenea, s-a spart şi evacuat fundaţia de ciment a clădirii aflate la nord de poarta de vest a amfiteatrului. Prin lucrările din această zonă, s-au evidenţiat mai bine descoperirile din preajma porţii de Vest. În primul rând, poarta are o deschidere de 6 m, având pragul compus din 4 blocuri de calcar, late de aproximativ 0,60 m, şi măsurând pe lungime (dinspre Sud spre Nord), 1,20 m, 1,24 m, 1,40 m şi 1,10 m; între blocuri este un spaţiu liber: după urmele de arsură, s-a tras concluzia că aici erau stâlpi de lemn care delimitau porţile. S-a mai constatat că blocurile din margine aveau pragul spre vest (deci uşile se deschideau spre exterior), pe când celedouă din mijloc spre Est (deci uşa se deschidea spre interior). Cercetările din anii precedenţi (2014-2016) au pus în evidenţă o construcţie care suprapunea zidul dinspre sud (dinspre Dunăre) al porţii de Vest. Zidul acesteia,situat perpendicular (şi orientat N-S) pe zidul intrării se află la 2,90 m depărtare de ring, prezintă ieşindul spre N lung de 2,30 m şi este înalt de 1,40-1,50 m (jos, pietrele de fundaţie ale acestuia sunt unele rotunde). Acest zid continuă spre Sud pe încă 2,80 m, apoi dispare (fiind scos de bordeiul constatat în continuare). Zidul E – V al acestei construcţii (considerată de noi târzie, după abandonarea amfiteatrului a fost demolat de bordeiul care începe din această zonă şi care a fost constatat în secţiunile 2 şi 8; săpatura neterminată, din cauza adâncimii mari – 2,59-3 m); dar capătul dinspre vest al zidului se poate constata sub gardul proprietăţii vecine: în urma răzuirii peretelui suprafeţei, s-a constatat urma unui ţanţ, cu câteva pietre – restul fuseseră scoase de căutătorii de piatră). De asemenea, s-a lucrat în zona cuprinsă între poarta de Nord şi cea de Est - adâncindu-se porţiunea dintre incinta amfiteatrului şi zona săpată cu excavatorul în 2010 (rămasă ca de pe urma unui cataclism geologic). Prin cercetările din anul 2017, am izbutit a pune în totalitate în evidenţă traseul ringului arenei, pentru crearea condiţiilor punerii în lucru a unui proiect de consolidare şi valorificare muzeistică a acestui obiectiv. Cu toate acestea, cercetarea nu este definitivă. Rămâne de terminat cercetarea „bordeiului” identificat prin secţiunea S 8. La poarta de Nord, nu s-a terminat cercetarea locuinţei medievale care a distrus zidul care mărgineşe (dinspre vest) intrarea porţii. De asemenea, trebuie cercetată porţiunea de la vest de „pavilionul multifuncţional” (zona de NV a amfiteatrului), pe unde trece conducta apeductului „identificat” la săparea fundaţiei numitului edificiu contemporan. De altfel, pe traseul S 6/2012, a apărut un zid de piatră al unei clădiri (sau poate saeptum − ţarcul în care se ţineau animalele ce urmau să intre în arenă?). Sunt încă întrebări (probleme) care justifică propunerea de continuare a săpăturilor.