Situl arheologic „Biserica Sfântul Nicolae”, mun. Galaţi, jud. Galaţi monument înscris în RAN: 75105.14 Cod LMI: GL-II-m-B-03005, se află situat în partea centrală a oraşului Galaţi, zonă istorică, unde au fost descoperite numeroase hrube, fundaţii de la vechi edificii şi materiale arheologice. Această zonă se remarcă prin construcţii edilitare, ridicate începând cu finalul secolului al XIX-lea şi până în perio...ada interbelică, care au suprapus parţial vatra veche a oraşului. Actuala Biserica „Sfântul Nicolae” este construită între anii 1839-1845, pe fundaţiile vechiului lăcaş de cult ce fusese zidit de domnitorul Mihail Racoviţă, în anul 1776. Biserica de la 1776 a avut un plan trilobat şi era mai mică decât cea actuală. La începutul secolului al XX-lea, pe latura nordică a bisericii „Sf. Nicolae”, a fost clădită actuala Protoierie Galaţi care a afectat straturile arheologice medievale şi moderne. Clădirea Protoieriei Galaţi a suprapus o parte din necropola medievală a bisericii „Sf. Nicolae”, cercetată pentru prima dată în anul 2013 când au fost descoperite un număr de 15 înhumări datate în secolele XVIII-XIX. Mormintele cercetate au avut un inventar extrem de sărac, remarcându-se doar un inel de argint descoperit în M5. Sub nivelul de înhumări a fost pusă în evidenţă podeaua unei locuinţe adâncite, precum şi un cuptor casnic, datate în secolul al XVII-lea pe baza ceramicii smălţuite descoperită în complexe1. Cercetarea arheologică preventivă din anul 2017 a fost determinată de necesitatea realizării obiectivului investiţional „Instalaţie pentru colectarea şi evacuarea apelor meteorice”, propus de Protoieria Galaţi, care se putea derula doar în condiţiile degrevării de sarcină arheologică a zonei ce urma a fi afectată de canalul colector. Locul în care se realizează obiectivul investiţional este situat în zona de protecţie a monumentului istoric Biserica „Sfântul Nicolae”. Menţionăm faptul că firma executantă a proiectului începuse săparea şanţului necesar realizării canalului colector, dar lucrările au fost stopate, în momentul apariţiei unor oase umane, de către preotul protopop, care a anunţat Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi. Cercetarea arheologică preventivă din zona de protecţie a monumentului istoric Biserica „Sf. Nicolae” din Galaţi a fost efectuată pe latura de nord a clădirii Protoieriei, de la gardul limită de proprietate dinspre est până la colţul de nord-vest al construcţiei menţionate. Locul ales pentru deschiderea casetelor a fost determinat de cerinţele proiectului investiţional. Având în vedere necesitatea descărcării de sarcină arheologică a suprafeţei de 44 m2 ce urma a fi afectată de realizarea canalului colector au fost deschise un număr de şapte casete(Cas 1-7/2017) amplasate pe latura nordică a clădirii Protoieriei, între aceasta şi o altă clădire învecinată, de care nu ne-am apropiat mai mult de 1m din motive de securitatea muncii. Suprafaţa totală cercetată în cele şapte casete a fost de 76,27 m2. Casetele au fost deschise în partea de nord a clădirii Protoieriei, pe traseul şantului săpat pentru realizarea canalului de colectare a apelor, la 0,50 m de gardul limită de proprietate din partea de vest, la 0,50m nord de intrarea laterală înspre clădirea Protoieriei Galaţi şi la 1,40m de colţul de nord-est al clădirii menţionate. În ceea ce priveşte orientarea, primele două casete, Cas.1-2/2017, au fost trasate pe direcţia N-S, iar celelalte cinci unităţi de săpătură, Cas.3-7/2017, pe axa E-V. Dimensionarea casetelor a avut legătură atât cu şantul săpat de constructor, cât şi cu spaţiul relativ limitat dintre latura nordică a clădirii Protoieriei Galaţi şi gardul proprietăţii învecinate. Astfel, Cas.1-2/2017 au aceleaşi dimensiuni de 4m/3m deoarece spre sud acestea erau limitate de intrarea laterală betonată. Mai apoi, următoarele unităţi de săpătură au fost mult îngustate pe axa N-S şi au urmărit, pe latura lor nordică, limita şanţului săpat de constructor; dimensiunile acestora au fost de 7,40m/2,75m, (Cas.3/2017), 7,60m/1,82m(Cas.4/2017) şi 5,20m/1,84m pentru Cas.5/2017. Lăţimea casetelor Cas.6-7/2017 este mult mai mică faţă de cele anterioare deoarece a fost evidenţiată existenţa unei plăci din ciment cu plasă de fier-beton, care urmărea peretele de Nord al clădirii Protoieriei, pe o lăţime de 30cm; dimensiunile fiind de 5,60m/0,80m(Cas.6/2017) şi 2,70m/1,50m (Cas.7/2017). De altfel, caseta Cas.7/2017 este singura care a fost extinsă spre nord de şanţul realizat de constructor deoarece latura sa de nord urmărea temelia unei clădiri din proprietatea învecinată. Cercetarea celor şapte casete a permis punerea în evidenţă a mai multor categorii de complexe şi structuri arheologice din perioada Evului Mediu Târziu şi a epocii moderne, precum şi numeroase intervenţii antropice contemporane. Cea mai importantă categorie de complexe descoperite este evident cea care ţine de existenţa necropolei medievale şi moderne ce a deservit biserica „Sfântul Nicolae”. Cas.1/2017 a permis identificarea a patru morminte în conexiune anatomică (M4, M8, M12 şi M18), un mormânt deranjat de lucrările edilitare contemporane (M2) şi trei reînhumări (R2, R3 şi R7). De asemenea, au fost surprinse o locuinţă (L1) şi patru vetre (V1-4) din perioada Evul Mediu Târziu, precum şi colţul de sud-est al unui fost beci al Protoieriei dezafectat în perioada contemporană. Cas.2/2017 a dus la evidenţierea unui număr de şapte morminte în conexiune anatomică (M1, M5, M7, M10, M11, M13 şi M18) şi şaşe reînhumări (R1, R4, R5, R6, R8 şi R9). Sub nivelul de înhumări din epoca modernă, în Cas.2/2017 a fost identificată o locuinţă (L2) din perioada Evului Mediu, care intră în profilul de est. În Cas.3/2017 au fost excavate 3 morminte în conexiune anatomică (M3, M9 şi M19), precum şi un număr de 4 reînhumări (R10-11, R14-15). Sub acest nivel de înhumări a putut fi evidenţiată continuarea locuinţei medievale L2, precum şi existenţa unei vetre (V5) la interior. De asemenea, în zona de Est a Cas.3/2017 a fost evidenţiată o structură din cărămidă de formă circulară, probabil un puţ. Cas.4/2017 a permis punerea în evidenţă a unei noi zone cu multiple înhumări, identificându-se 12 morminte în conexiune anatomică (M14, M20-27, M35-36 şi M40), un mormânt deranjat de lucrările edilitare contemporane (M6), precum şi trei reînhumări (R12, R16 şi R19). De asemenea, au fost surprinse mai multe intervenţii antropice moderne, care au bulversat stratigrafia şi au deranjat nivelul de înhumări. Excavarea casetei Cas.5/2017 a dus la identificarea unui număr de 12 morminte în conexiune anatomică (M1617, M28-34, M38, M41 şi M46), un mormânt în conexiune anatomică, însă deranjat de lucrări edilitare contemporane (M15), precum şi o reînhumare (R17). În zona de N-E a Cas.5/2017 a putut fi evidenţiat un cuptor pentru ars ceramica (C1), relativ bine păstrat, însă afectat de o înhumare (M41). În Cas.6/2017 a fost surprinsă o intervenţie antropică, care a deranjat nivelul de înhumări din partea vestică a casetei. În jumătatea de est a acestei casete au fost identificate un număr de cinci morminte în conexiune anatomică (M39 şi M42-45) şi trei reînhumări (R13, R18 şi R21). Cas.7/2017 a permis, de asemenea, surprinderea mai multor intervenţii antropice contemporane, care au bulversat stratigrafia şi au deranjat nivelul de înhumări. Caseta a permis punerea în evidenţă a două morminte în conexiune anatomică (M37 şi M47), precum şi a două reînhumări (R20 şi R22). În ceea ce priveşte stratigrafia casetelor menţionăm că aceasta a fost bulversată de diferitele lucrări edilitare, efectuate la clădirea Protoieriei şi la clădirile din proprietatea învecinată. Astfel sub nivelul vegetal, gros de circa 0,100,20m, se poate observa un strat 0,20-0,80m, de moloz, un amestec de cărămidă spartă, piatră, mortar şi pământ galben. Următorul strat, gros de aproximativ 1,00m, conţine nivelul de înhumări şi reînhumări. Penultimul strat evidenţiat aparţine perioadei medievale târzii, are o grosime maximă de 0,60m şi este identificat prin cele două locuinţe şi cuptorul de ars ceramică. Sub acest pământ, negru granulos, se găseşte solul viu, steril din punct de vedere arheologic. Săpătura arheologică preventivă din aria de protecţie a monumentului Biserica „Sfântul Nicolae”, punctul Protoierie, a permis identificarea a 47 de morminte, înhumări de rit creştin şi 22 de reînhumări, încadrate cronologic în secolele XVII-XIX. Pe lângă aceste complexe funerare au mai fost sesizate două locuinţe(L1-2/2017), două gropi menajere, cinci vetre(V1-5/2017) şi un cuptor de olar(C1/2017), datate în secolele XVII-XX, precum şi structuri constructive de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea. Încă de la adâncimea de 0,60m-0,90m au apărut, în toate casetele excavate, fragmente osteologice umane deranjate de lucrări edilitare din diferite perioade istorice. Primele grupaje de oase umane, identificate anterior venirii echipei de arheologi, au primit indicativele M2 şi M6 şi s-audovedit a fi înhumări complete deranjate de lucrările edilitare contemporane. De la început s-a luat decizia de a separa morminte în conexiune anatomică de reînhumări şi, astfel, pentru primele s-a folosit indicativul M, iar pentru celelalte indicativul R. De altfel, pe parcursul cercetării am constat existenţa unor situaţii diferite în care a fost surprinsă prezenţa oaselor umane: răvăşite, reînhumate accidental(R6-R8, R10, R12-17, R19-20 şi R22), reînhumări propriu-zise(R1-R4, R5, R9, R11, R18 şi R21), morminte deranjate (M2, M3, M4, M6, M9, M15, M17, M23-M24, M27-M29, M31-M33, M37, M38-M40, M44) şi înhumări (M1, M5, M7-M8, M10-M14, M16, M18-M21, M22, M25-M26, M30, M34-M36, M41-M43, M45-M47). Urmele gropilor de mormânt au fost surprinse pentru majoritatea complexelor funerare, un număr mic de complexe (M2, M6, M15, M31-33 şi M38) având solul de umplutură afectat de lucrările edilitare. Acestea mai păstrau urme de lemn şi piroane de la sicriile depuse în gropi, iar ca orientare, conform ritului creştin, înhumările sunt pe direcţia vest-est. Doar o parte dintre mormintele şi reînhumările identificate conţineau, pe lângă resturile osteologice umane, alte artefacte arheologice, care pot fi considerate ca inventar. Dintre acestea, trebuie menţionat M7/2017, de la care, alături de scheletul bine păstrat, au fost recuperate 4 monede, trei din zona capului şi una din zona pieptului, precum şi o piesă din bronz aflată lângă capătul superior al tibiei drepte. De asemenea, trebuie amintită R1/2017, a unui copil nou-născut, care a avut un inventar ce se compune din şase monede descoperite în zona craniului. Locuinţa 1 (L1/2017) a fost evidenţiată parţial în Cas.1/2017 pe profilul de sud, la adâncimea de -1,151,20m. În plan, L1/2017 pare să aibă o formă rectangulară, iar în profil baza locuinţei este dreaptă şi cu un perete uşor oblic. Adâncimea maximă a fost atinsă la -1,40m. Locuinţa 2 (L2/2017) fost surprinsă sub nivelul de înmormântări pe zona de vest a casetei Cas.2/2017 şi în cea de est a casetei Cas.3/2017. Ea se continuă sub profilul de sud al celor două casete menţionate, precum şi în profilul de nord al Cas.3/2017. Este o locuinţă adâncită, de formă rectangulară, orientată NE-SV, iar dimensiunile surprinse sunt de 2,75m/3,40m. La adâncimea de -2,40-2,50m a fost surprinsă podeaua locuinţei, constituită dintr-un strat de pământ galben bătut, gros de circa 0,005m-0,01m. Cuptorul de ars ceramică (C1/2017) a fost surprins în Cas.5/2017 la adâncimea de -1,60m, la 0,80m de profilul de sud, la 2,80m faţă de cel estic şi intră în profilul de nord al casetei. C1/2017 a fost suprapus parţial de R17, M33, M38 şi M41, bolta acestuia fiind secţionată pe latura de est de către groapa mormântului M41. Cuptorul are o formă aproximativ circulară cu diametrul de 1,12m, fiind orientat cu gura spre vest. Baza cuptorului a fost identificată la adâncimea de -2,58m în pământul galben. Golirea camerei de ardere a cuptorului C1/2017 a dus la evidenţierea de materiale ceramice fragmentare databile în perioada secolelor XVII-XVIII şi resturi osteologice. Cercetarea arheologică preventivă realizată pe latura de nord a clădirii Protoieriei din Galaţi a dus la identificarea unor instalaţii de foc, care au apărut în Cas.1/2017 şi Cas.3/2017. Cele cinci vetre de foc au fost surprinse, din punct de vedere stratigrafic, între -0,90-1,20m (V1-4/2017) şi la -1,80-2,00m (V5/2017). Forma propriu-zisă a vetrelor pare să fie circulară (V1,V2 şi V4) sau ovală (V3 şi V5). De remarcat faptul că, vetrele au fost afectate parţial fie de nivelul de înhumări sau reînhumări din perioada medieval-târzie (V2, V3, V4), fie de lucrările edilitare din perioada modernă sau contemporană (V5). În Cas.1-3/2017 a fost identificat peretele sudic şi cel vestic al unui fost beci al Protoieriei, care a afectat în totalitate straturile arheologice din partea de nord a casetelor menţionate. Baza fundaţiei zidului a fost observată la adâncimea de -2,10m. De asemenea, în zona de Est a Cas.3/2017 a fost evidenţiată o structură de formă circulară la adâncimea de -0,70m. Peretele acestei construcţii este realizat din cărămidă legată cu mortar şi are o grosime de 0,25-0,30m. Pământul de umplutură conţinea o cantitate mare de fragmente ceramice, sticlă, porţelan şi resturi osteologice umane. În casetele Cas.4 şi Cas.7/2017 au fost surprinse patru intervenţii antropice contemporane(gropi menajere), care au bulversat stratigrafia şi au deranjat nivelul de înhumări. Cercetarea arheologică preventivă derulată, în anul 2017, la nord de clădirea Protoieriei şi în zona de protecţie a monumentului istoric Biserica „Sf. Nicolae” din Galaţi, a permis prelevarea unei cantităţi mari de materiale arheologice, care permit încadrarea cronologică a complexelor identificate. Ceramica descoperită pe podeaua locuinţelor (L1 şi L2/2017), în imediata apropiere a vetrelor (V1-V5/2017) şi în zona cuptorului C1/2017 se încadrează în secolele XVIIXVIII, fiind o ceramică de uz comun, smălţuită şi nesmălţuită, cu decoruri simple, iar ca forme, provin de la castroane, căni şi oale. Mormintele cercetate au avut un inventar compus din monede turceşti, ungureşti şi poloneze emise în perioada secolelor XVII-XIX, obiecte de port şi podoabă (cercei, inel, pafta, aplice decorative, cataramă, butoni şi copci). Din zona gropilor de mormânt au mai fost prelevate cuie, piroane, ţinte, bucăţi de lemn şi material textil. În cadrul intervenţiilor edilitare şi a gropilor identificate au fost descoperite materiale ceramice, sticlă şi piese din metal care pot fi datate în prima jumătate a secolului XX.