În anul 2014 a fost începută cercetarea unei terase situate în vecinătatea cetăţii dacice cunoscută ca „Piatra Roşie”. Terenul se află pe proprietatea Fundaţiei Dacica, iar cercetarea a demarat ca urmare a intenţiei proprietarului de a planta o livadă pe terasa în cauză a cărei suprafaţă este aproape plană. Cu intenţia de a strânge cât mai multe informaţii în legătură cu acel obiectiv, înaintea demarării unor ...cercetări arheologice, prin Diagnosticul Arheologic proiectat, echipa de cercetare efectuat o suită de investigaţii nedistructive, bazate pe diferite metode de cercetare (magnetometrică, măsurarea susceptibilităţii magnetice, rezistivităţii electrice prin profilare laterală, fotogrametrie, planul topografic al terasei, studiul cartografic al hărţilor. Iniţial ne-am propus ca suprafaţa să fie investigată prin intermediul a 7 unităţi de cercetare cu dimensiunile de 5x5 m, dispuse pe întreaga suprafaţă care va fi afectată de proiect. Abordarea acestui sistem de amplasare a unităţilor de cercetare urmând să aibă ca efect identificarea de informaţii despre existenţa sau inexistenţa unor situaţii arheologice, relevante pentru întreaga arie. Situaţia arheologică complexă pe care am identificat-o ne-a determinat să restrângem suprafaţa cercetată. Cu toate acestea, în etapa actuală a cercetărilor, rezultatele sunt concludente. Operaţiunile de excavare în campania de cercetări desfăşurată în 2018 au fost realizate doar manual şi au condus la identificarea a puţine obiecte datând din Epoca Regatului Dac, precum şi din Epoca Eneolitică, aparţinând, mai precis, Culturii Coţofeni. Deasemenea, au fost identificate mai multe complexe arheologice. În ceea ce priveşte stratigrafia generală, s-a putut stabili că pe direcţia investigată prin suprafeţele F6 şi C7, succsiunea nivelurilor identificate este asemănătoare: Sub nivelul vegetal, deranjat de lucrări agricole, se găseşte partea superioară a unei amenajări (pavaj), utilizată în epoca regatului dac. Grosimea ei şi numnărul de nivele diferă de la o suprafaţă la alta. Este mai subţire în C7 şi mai groasă în F6. Rostul acestei amenajări a fost acela de a egaliza diferenţele de nivel, cu scopul de a extinde o terasă care exista la momentul respectiv. Grosimea amenajării realizate a fost dată de diferenţele de nivel, în fiecare loc. Această amenajare suprapune un nivel de arsură, constant pe toată suprafaţa investigată, cu o grosime de cca 10 cm. Nivelul este rezultatul unui incendiu care a avut loc înainte de construcţia amenajării (pavajului) din piatră. Deasemenea, credem că amenajarea şi stratul de arsură pot să fie corelate, în sensul că incendiul a fost provocat, foarte probabil pentru a elimina vegetaţia care acoperea solul. Argumente în sensul în care în acel loc nu se găseau construcţii sau amenajări sunt lipsa materialelor arheologice în nivelul de arsură, precul şi aspectul denivelat al suprafeţei solului. Focul a avut o mare intensitate şi poate că a fost urmat de precipitaţii, dacă ţinem cont de faptul că suprafaţa nivelului inferior s-a colorat într-o nuanţă de cenuşiu, înregistrată de noi ca fiind un nivel separat. Un alt nivel, lutos, cu nuanţe gălbui, cu pigmenţi şi cu puţine materiale arheologice specifice Culturii Coţofeni ilustrează locuirea preistorică a terasei. Chiar dacă până în prezent nu au fost descoperite complexe arheologice, presupunem că ele trebuie să fie căutate în apropiere. Nivelul geologic este prezent sub forma unui strat lutos, de culoare roşietică, fără pigmenţi sau alte materiale arheologice. O serie de gropi au fost identificate atât în suprafaţa C7, cât şi în F6. Acestea au avut, fără nici o îndoială scopuri diferite. Pe de o parte sunt gropi cu diametre de cca 30-35 cm în diamentru, care se adâncesc până la cca 40 cm şi care au în inventar puţine materiale arheologice. Umplutura lor este formată din pământ afânat şi pietre mărunte şi s-au conturat cu claritate pe suprafaţa în care au fost excavate. Pe acestea le considerăm a fi gropi de stâlp, care făceau parte din structura de rezistenţă a unei (sau a unor) construcţii. Suprafaţa investigată până în prezent pare să fie mult prea limitată pentru a putea să distingem, fie şi numai parţial planimetria construcţiei sau a construcţiilor respective. Doar prin extinderea cercetărilor se va putea distinge o imagine de ansamblu mai detaliată. Un alt tip de gropi au fost identificate, deasemenea, pornind de la suprafaţa amenajării din piatră. Ele au diametre la gură mai mari de 1 m şi se adâncesc până în nivelul aparţinând culturii Coţofeni, ori până în nivelul geologic. Ele au fost foarte bine acoperite, astfel încât nu au putut să fie distinse în plan. Ele s-au conturat, însă, cu mare claritate pe profil. Astfel de gropi sunt prezente atât în F6, cât şi în C7. Acestea din urmă au fost umplute cu piatra măruntă provenind din amenajarea (pavajul) în care a fost săpată, iar într-una dintre gropi s-a putut observa şi un strat de lut aplicat parcă pentru a închide groapa. Ele au fost foarte puţin adâncite în nivelul geologic. De aceea ne este greu să credem că rostul lor a fost acela de a scoate lut. Ele nu au fost săpate nici pentru depozitarea gunoiului menajer, pentru că nu au inventar menajer. Iar umplerea într-un timp foarte scurt este dovedită de prezenţa în umplutură a pietrişului prezent în toate nivelurile amenajării. De aceea scopul pentru care au fost săpate a fost cu siguranţă altul. Odată cu adâncirea săpăturii în C7, printr-un sondaj stratigrafic, pe lângă profilul vestic a fost surprinsă pânza de apă freatică. Astfel că în scurt timp, fundul sondajului a fost acoperit de apă. Prezenţa pânzei de apă freatică sau a unui izvor credem că este posibil ca gropile în cauză să fi fost săpate cu scopul căutării apei. Momentul săpării gropilor, dacă ţinem cont de datarea obiectelor descoperite pe suprafaţa amenajării poate să fie situat la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului I d. Chr., poate chiar spre sfârşitul acelui veac. Credem că este posibil ca amenajarea având ca scop extinderea terasei să fi fost realizată cu mult timp în urmă faţă de momentul săpării gropilor. Şi este deasemenea posibil ca scopul iniţial, pentru care a fost construită terasa să fi fost altul decât acela care i-a fost atribuit de la sfârşitul Regatului Dac. Informaţiile culese până în acest moment, ne arată că în ultimii ani înaintea confruntărilor dintre romani şi daci, pe terasă se găsea o locuinţă şi mai multe amenajări conexe. Locuinţa era situată în partea centrală a terasei, dar urme ale locuirii au fost identificate în toate unităţile de cercetare investigate. Deasemenea, în partea vestică a terasei au fost surprinse urmele unei amenajări din piatră, prin intermediul căreia terasa a fost extinsă. Activităţi umane au mai fost desfăşurate pe suprafaţa terasei şi în preistorie (Cultura Coţofeni) precum şi în epocile modernă şi contemporană. În total, a fost descărcată de sarcină arheologică o suprafaţă de 110 mp.