Aşezarea de la Poiana Cireşului – Piatra Neamţ, prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, este unul dintre cele mai reprezentative situri paleolitice din România şi printre cele mai importante situri gravetiene din Europa, aşa cum o deovedeşte şi valorificarea ştiinţifică la nivel internaţional. Cercetările de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, iar săpăturile sistemat...ice anterioare campaniei din 2018, realizate până la maxim 5 m adâncime, au reliefat existenţa a patru niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism) între 20.000 şi 30.000 de ani B.P., toate aparţinând unor tradiţii gravetiene. În afară de nivelul Epigravetian, care este puternic deranjat, nivelurile gravetiene sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse: urme ale unor structuri de locuire, vetre, resturi faunistice, materiale litice, zone cu pigmenţi de ocru, o colecţie bogată de unelte din os şi corn, obiecte de artă etc., unele dintre ele fiind unice printre descoperirile paleolitice din România. Poiana Cireşului-Piatra Neamţ este singurul sit paleolitic din estul României care a furnizat cel mai mare ansamblu faunistic dintre siturile gravetiene de la noi, o colecţie impresionantă de materiale dure animale, precum şi majoritatea obiectelor de artă descoperite în paleoliticul din România. În prezent aşezarea de la Poiana Cireşului-Piatra Neamţ a livrat circa 85 % din întregul număr de podoabe şi peste 94 % din toate obiectele de artă descoperite până acum în aşezările paleolitice din ţara noastră. Industria pe materii dure animale este destul de bogată şi diversă, fiind reprezentată prin patru unelte din fildeş, vârfuri din corn de ren, precum şi unelte din coarne de ren şi cerb. La toate acestea se adaugă o extrem de bogată colecţie de material litic, care cuprinde peste 15.000 de piese aflate în studiu. Din punct de vedere metodologic s-a utilizat un sistem unitar de înregistrare, folosit încă de la începutul reluării cercetărilor în 1998, care implică un punct 0 unic (398 m altitudine absolută, deasupra oricărui punct cu potenţial arheologic din sit), un caroiaj temporar fixat în fiecare campanie la 1 m faţă de punctul 0, în raport cu care se realizează înregistrarea individuală în trei dimensiuni a tuturor artefactelor şi structurilor. Colecţia impresionantă de unelte, faună sau obiecte de artă descoperite aici este fără îndoială consecinţa metodei de săpătură şi recuperare a materialelor. Întregul depozit cercetat până acum a fost epuizat prin decaparea în niveluri cu grosimi foarte mici (cca 2 cm), impuse de densitatea şi dimensiunea materialului arheologic. De asemenea, o atenţie deosebită s-a acordat tamisării sedimentului care s-a realizat prin site fine cu ochiuri de 3 mm grosime. Dimensiunea foarte mică a multor categorii de materiale, pentru care s- au depus eforturi considerabile în scopul recuperării în săpătură, precum şi fragilitatea unui procent variabil din materialul faunistic ne-au impus folosirea unor unelte adaptate acestor piese, cum sunt spatulele din lemn şi pensule fine. În stratul de cultură au fost utilizate cu preponderenţă spatule din lemn, renunţându-se la şpacluri sau truele. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate (vezi Bibliografie), de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport. Având în vedere obiectivul cercetării de săpare a nivelurilor gravetiene vechi din sit, în campania arheologică din anul 2018 a fost săpată cea mai mare suprafaţă de până acum la Poiana Cireşului, 26 mp, adâncirea parţială a acesteia până la 6 m ducând la descoperirea de noi locuiri paleolitice, care vor modifica substanţial cronologia paleoliticului din România (Fig. 1). Astfel, au fost redeschise două secţiuni în care nivelul Gravetian I era deja săpat: SV/2006 (pe o suprafaţă de 9 mp) şi S VII/2007 (suprafaţă de 9 mp). Ulterior, suprafaţa S VII a fost mărită cu încă 6 mp (4mp pe latura sudică, zonă denumită şanţ 3, şi 2 mp pe latura vestică, denumită şanţ 2), iar SV a fost mărită cu încă 2 mp pe latura sudică, fiind surprins parţial şi primul nivel Gravetian (fig. 1). În total au fost săpaţi 26 mp, dintre care 24 de mp până la adâncimea de 4 m, iar în mijlocul S VII, o suprafaţă de 4 mp a fost adâncită până la 6 m. Materialele descoperite sunt încă în etapa de procesare şi analiză, fiind recuperate peste 5.000 de piese: materiale litice, faunistice, cărbuni, bucăţi de coloranţi, cochilii de gasteropode, obiecte de artă etc. Nivelul Gravetian I a fost suprins pe o suprafaţă de doar 3 mp în şanţul 2 şi un carou din şanţul 3, pe latura vestică a sitului, pentru că restul suprafeţelor rezultate din extinderea secţiunilor au suprapus jumătate din secţiunea săpată în 1989 de M. Bitiri şi R. Dobrescu şi o parte din S1 săpată în 1998 de M. Cârciumaru. Chiar dacă suprafaţa rămasă din nivelul Gravetian I a fost foarte mică, densitatea materialelor descoperite este remar- cabilă, iar pe lângă recuperarea de materiale litice şi osteologice, au fost descoperite şi două obiecte de podoabă: un canin din dinte de vulpe perforat şi o cochilie perforată de Potamides bicostatus, specie fosilă spiralată, foarte expresivă, descoperită pentru prima dată în paleoliticul din România. Nivelurile gravetiene II şi III au fost săpate pe întreaga suprafaţă. În toate campaniile precedente, începând din 1998, al doilea nivel gravetian era reprezentat doar prin densităţi foarte reduse de materiale litice, doar o singură vatră şi oase de bizon fiind descoperite într-o secţiune din 2013. În acest an, a fost săpată o zonă bogată în materiale din Gravetianul II, îndeosebi în S VII şi în şanţul 2, fiind suprinse pentru prima dată concentrări de ansambluri litice şi osteologice. Astfel, recuperarea unui număr însemnat de piese litice contribuie la definirea mai exactă a locuirii. Din punct de vedere al tipologiei materialului litic, pe lângă lame retuşate, piese à dos şi gratoare, simple sau duble, realizate pe lame groase, au fost descoperite câteva zeci de piese fasonate pe partea ventrală cu retuşe inverse, semi-invadatoare. Morfologia similară vârfurilor poate implica funcţionarea acestora ca proiectile. Nivelul Gravetian III a fost suprins îndeosebi în S V. Materialele se concentrau doar pe câteva carouri ale secţiunii, pe latura vestică, lângă o vatră, unde au fost găsite încă 6 cochilii perforate din specia Lithogliphus naticoides. Acestea întregesc colecţia numeroasă de obiecte de podoabă reprezentate prin cochilii perforate descoperite în acest strat, numărul lor total ajungând la 54 de exemplare (10 exemplare descoperite în anul 2004, 2 exemplare în 2006, 32 în 2016, 4 în 2017 şi 6 în 2018). De altfel, singurele cochilii de melci perforate descoperite în paleoliticul din România provin din situl Poiana Cireşului. Aşa cum am precizat mai sus, 4 mp din SVII au fost adânciţi până la 6 m pentru verificarea existenţei unor locuiri mai vechi în raport cu cele cunoscute şi cercetate. Două concentrări de materiale arheologice, urme de arsură şi cărburi diseminaţi au fost descoperite : 1. între 5,20-5,30 m adâncime, de unde au fost recuperate câteva materiale litice, dar a fost delimitată şi urmele unei vetre; 2. la adâncime de 5,55 m unde au fost descoperite materiale litice, dintre care un gratoar carenat, şi cărbuni diseminaţi. Având în vedere importanţa descoperirii unor posibile locuiri de paleolitic superior vechi la Poiana Cireşului şi în general în România, au fost recoltate 3 probe de cărbune din aceste locuiri pentru datări AMS, care au fost trimise la Beta Analytic (Miami, USA). Pentru probele recoltate din nivelul localizat între 5,20 şi 5,30 m adâncime, rezultatele au fost următoarele: 32.630 +/- 190 BP (37250 - 36077 cal BP, Beta – 507487); 32400 +/- 180 BP (36750 - 35850 cal BP, Beta – 507489). Se poate observa coerenţa rezultatelor, ambele probe furnizând aceeaşi vârstă. Proba recoltată de la cea mai mare adâncime, -555 cm, a oferit vârsta de 37.550 +/- 360 BP (42.475 – 41.417 cal BP, Beta – 507488). Aceasta este cea mai veche datare pentru paleoliticul superior din estul României. De asemenea, alte 9 probe recoltate din nivelurile gravetiene II şi III au confirmat vârsta acestora, rezultatele fiind în concordanţă cu datările obţinute anterior în alte laboratoare. În concluzie, unul dintre cele mai importante rezultate ale campaniei arheologice din anul 2018 este descoperirea noilor locuiri paleolitice din situl Poiana Cireşului, care modifică total cronologia paleoliticului din estul României. Trebuie precizat că până acum cel mai vechi nivel de pe valea Bistriţei a fost cercetat tot în situl Poiana Cireşului, vârsta lui fiind de 26.000 uncal. BP. De asemenea, cea mai veche datare obţinută pentru paleoliticul superior din această zonă era o probă dintr-un aşa zis nivel aurignacian cu piese dispersate pe un metru grosime de sediment de la Mitoc-Malul Galben (jud. Botoşani), care a oferit o vârstă de 32.730 ± 220 BP. Prin noile rezultate obţinute, mai exact datarea de 37.550 +/- 360 BP de la Poiana Cireşului, se dovedeşte pentru prima dată existenţa unor locuiri de paleolitic superior vechi în estul României, mult mai timpurii decât ceea ce era cunoscut până acum, precum şi printre cele mai vechi din Europa. Alături de cele două datări de 32.000 BP, rezultatele dovedesc existenţa celei mai lungi secvenţe crono-culturale de paleolitic superior din România