În urma a trei etape de măsurători geografice (P. Franzen, A. Matei, F. Marcu, The Roman Fort at Romita (Dacia). Results of the Geophysical Survey, în ActaMN 41-42/1, 2004-2005 (2007), p.161-177; C. H. Opreanu, V.-A. Lăzărescu (eds.), Landscape Archaeology on the Northern Frontier of the Roman Empire at Porolissum. An Interdisciplinary Research Project (Corpus limitis Imperii Romani Series I. 2), Cluj-Napoca, 2...016, şi un studiu de teren amănunţit realizat de colectivul Programului Naţional Limes) am presupus existenţa unei structuri de tip „tetrapylon” în centrul castrului, la intersecţia celor două drumuri principale. Drept urmare, după georeferenţierea rezultatelor celor 3 măsurători, am decis deschiderea unei secţiuni care să ne confirme existenţa a cel puţin două baze ale presupusei structuri. S-a deschis o secţiune numită S1, de 15x2 m, plasată/extinsă de la zidul de N al principiei şi până la presupusa locaţie a bazei de NV a tetrapilonului. Alături de confirmarea celor două structuri am intenţionat şi conectarea lor la zidul principiei. Cel mai recent context descoperit este Cx1, care este probabil demolarea ultimei faze de locuire afectată de activitatea agricolă modernă. În două zone distincte ale secţiunii au fost surprinse aglomerări de ţigle pe care le-am considerat dărâmături ale acoperişului; la S dărâmătura acoperişului porticului de N al principiei, iar la N a eventualului acoperiş al tetrapilonului. Zona de S Zidul Z2, orientare E-V. Tehnica: elevaţia puternic afectată atât de intervenţiile agricole moderne, cât şi de ceea ce pare o groapă de scoatere în jumătatea de V a secţiunii. Cu toate acestea, din ceea ce s-a păstrat, putem afirma că am surprins un nivel de fundaţie în tehnica opus incertum, fără sau cu foarte puţin mortar. Ceea ce pare a fi o primă asiză de elevaţie sau talpă este realizată în tehnica opus quadratum cu blocuri de gresie puternic corodate. Atât în plan, cât şi în profil, mai ales în profilul de N, sunt vizibile alte blocuri care par a fi aparţinând structurii, dar fără fundaţie, ceea ce ne sugerează că ar fi putut aparţine unui pavaj din via principalis. Cu această ocazie trebuie să facem menţiunea că nicăieri în suprafaţa cercetată nu a fost surprinsă vreo urmă de drum sau substrucţie de drum de calibrul la care ne-am fi aşteptat în intersecţia cea mai importantă din castru. La S de Z2, în ceea ce presupunem a fi porticul de N al principiei, cel mai recent nivel de călcare este distrus de două gropi masive, Cx5 şi Cx17 (posibil un zid N-S scos). Cu toate acestea, în partea de V, a fost surprinsă pe o mică suprafaţă, un strat foarte distrus/erodat de opus signinum care poate fi un nivel de călcare intermediar, Cx16, aflat deasupra unui strat de amenajare cu mai multe faze de lutuire (lut roşcat foarte compact), despărţite de un strat subţire, dar consistent şi continuu, de arsură (între ele; denumit Cx18). În partea de E a acestei zone a fost descoperit Cx17 care pare, probabil în acest moment, să fie şanţul de scoatere al unui zid orientat N-S, care pare la un moment dat să se adoseze lui Z2. La N de Z2 am surprins un nivel mai consistent de dărâmătură, compus din fragmentele distruse de gresie şi tuf, alături de cele de ţigle. În zonă nu s-au mai găsit urme consistente ale vreunei substrucţii de drum, cu excepţia unui strat modest de pietriş extins de jur împrejurul bazei de SV a tetrapilonului. În zona dintre Z1 şi Z2, dărâmătura acoperişului porticului pare a submerge într-un „şanţ”/descoperire a terenului, despre care nu se pot face alte menţiuni în acest moment (orientat NV-SE). Z1=Cx8 este baza de SV a tetrapilonului, din care a fost surprinsă, aprox. jumătatea de V. Fundaţia este realizată în tehnica opus incertum, din piatră vulcanică (provenind din zona Moigradului). Structura în sine, exterioară, pare să fi fost executată în tehnica opus quadratum, din blocuri de gresie, similare celor din Z2. A fost identificat pe toate laturile ceea ce pare a fi un soclu, fără fundaţie. Din această cauză nu s-a putut deocamdată explora baza în sine a soclului. La N de Z1, în zona intrării dinspre V, în tetrapylon, situaţia stratigrafică e destul de modestă şi se prezintă sub forma unei succesiuni de dărâmături (vezi desen profil E), cea mai recentă de ţiglă care stă pe un strat continuu de distrugere a blocurilor de gresie provenite probabil din elevaţia bazelor. Mai jos de acestea se contureză un strat compact de pământ negru cu intruziuni sporadice de piatră, cărămidă şi tiglă, a cărui funcţionalitate deocamdată nu poate fi precizată. În marginea de N a lui Z1, pe profilul de E este vizibil un strat de distrugere, probabil a unei faze anterioare, format din fragmente de tencuială şi cărămidă. Pe profilul de V se află un strat similar. În marginea de N a S1, mai exact în colţul de NE a fost descoperit o aglomerare de bolovani similari cu cei din fundaţia lui Z1 (piatră vulcanică), despre care credem că ar putea fi urma fundaţiei stâlpului de NV al tetrapilonului şi peste care se extind cele două straturi de dărâmătură anterior menţionate. Cercetarea, în anul 2018, s-a oprit în portic, pe nivelul de călcare intermediar, discutat anterior, urmând a fi golite complet gropile Cx17, Cx5, iar la N de portic, pe un strat de balastru, apărut mai compact, Cx10, întrerupt în apropriere de Z2, de o amenajare care pare a face parte dintr-o fază de lemn, fază care este probabil a fi cuprinsă şi în partea de N a secţiunii, respectiv în aproprierea presupusei a doua baze a tetrapylon-ului. În privinţa materialului arheologic descoperit, se remarcă două monede de bronz, una datând din timpul împărătesei Faustina Minor, soţia lui Marcus Aurelius şi a doua neidentificabilă, puternic distrusă de foc. Alături de acestea, s-au mai descoperit fragmente de echipament militar precum şi o serie de fragmente de ţigle purtând ştampilele celor două trupe care au staţionat pe cea mai lungă durată în castrul de la Brusturi. Concluzii preliminare Putem afirma că s-au confirmat în mare măsură rezultatele măsurătorilor geofizice şi că ne aflăm în marginea de V a structurii de tip tetrapylon. De asemenea, am identificat foarte probabil stilobatul porticului de N al Principiei, însă deocamdată ne lipsesc urmele evidente ale unui drum la nivelul la care ne-am fi aşteptat în intersecţia dintre via principalis şi via praetoria, practic punctul 0 al castrului. Pentru anii viitori ne propunem dezvelirea întregii structuri, printr-o suprafaţă de cercetare extinsă la E de S1, precum şi finalizarea cercetărilor în S1.