Biserica reformată „Turda Nouă” se află în centrul cartierului Turda Nouă din municipiul Turda. Ansamblul bisericii reformate, înconjurat de o incintă fortificată cu plan neregulat ovoidal, se ridică în mijlocul unei pieţe trapezoidale, în apropierea drumului principal E81 spre Turda Veche. Prima menţionare a localităţii Turda Nouă apare în 1332, într-o diplomă regală de donaţie. În campania de săpături arheo...logice sistematice din 2019 a fost deschise 12 secţiuni (patru secţiuni în partea nordică şi patru în partea sudică a bisericii actuale, două secţiuni în interiorul corului şi alte două la turnul de intrare), însumând o suprafaţă de 104 m². În secţiunea S 1 au ieşit la iveală zidurile unei capele laterale (Z-3) şi fundaţia unei nave laterale (Z-4, Z-4a) care au aparţinut unei biserici anterioare celei actuale. Capela avea o lungime de 6,30 m şi o lăţime de 6 m. Fundaţia are o grosime de 1,08-1,30 m (elevaţia are o grosime de 0,80-0,92 m), talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 2,32 m de la nivelul actual de călcare. În această secţiune am avut ocazia să cercetăm în profunzime fundaţia nordică a navei bisericii actuale. În cursul cercetării am constatat că nava a fost construită iniţial împreună cu un contrafort (lungimea contrafortului: 1,70 m), dar la scurt timp a fost schimbat planul şi în continuarea contrafortului a fost construită capela laterală. Cu ocazia construirii capelei laterale s-a tăiat o altă fundaţie (Z-4) orientată vest-est. Având în vedere orientarea, structura şi lungimea acestui zid (avea o lungime de 18,10 m şi zidul este paralel cu biserica actuală), este posibil ca el să reprezinte nava laterală a unei biserici anterioare fazei gotice târzii. În secţiunea S 2 au ieşit la iveală două ziduri: fundaţia şi elevaţia unei construcţii anexe, construite ulterior la colţul nord-vestic al sacristiei actuale (Z-5) şi continuarea fundaţiei navei laterale (Z-6), descoperită în secţiunea S 1. Fundaţia şi elevaţia construcţiei anexe (Z-5) au fost ridicate ulterior în colţul nord-vestic al sacristiei actuale. Zidul are o grosime de 0,64-0,70 m (elevaţia are o grosime de 0,52-0,60 m), talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 1,26 m de la nivelul de călcare actual. După cantitatea mare de oase umane colectate din interiorul ei, aceasta a funcţionat ca osuar. În secţiunile S 4 şi S 5 au fost cercetate fundaţia şi elevaţia zidurilor nordic şi vestic ale navei (nava era mai lungă cu 5,60 m spre vest), demolate cu ocazia construirii turnului actual. Elevaţia zidului navei este de tip emplecton, iar fundaţia are o grosime de 1,20-1,50 m (elevaţia are o grosime păstrată de 0,66-0,82 m). Lângă fundaţia zidului a fost anexat ulterior Z-17, care reprezintă scurtarea fundaţiei vestice a navei şi Z-18. În timpul cercetării arheologice nu am reuşit să clarificăm rolul acestui zid, având în vedere dimensiunea mică a spaţiului investigat. Despre construirea turnului actual nu am reuşit să aflăm prea multe lucruri. Am constatat că zidul nordic al turnului a fost construit împreună cu zidul vestic al navei actuale. Talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 2,50 m de la nivelul de călcare actual. În partea sudică a bisericii actuale au fost săpate patru secţiuni: S 3, S 9-S10 şi S 12, dintre care numai în S 3 am ajuns până în pământul steril. În S3, sub umplutura modernă, s-a conturat umărul fundaţiei contrafortului sud-estic al navei, care este legat de fundaţia corului. Fundaţia contrafortului a avut acelaşi mortar şi tehnică de construcţie, singura diferenţă fiind la umărul fundaţiei, care era mult mai proeminent decât în cazul corului. Talpa fundaţiei corului şi a contrafortului ajung până la adâncimea relativă de 3,16 m de la nivelul de călcare actual. În secţiunile S 9-S10 şi S 12 a fost descoperită fundaţia unei portic/capelă laterală sudică cu o lungime de 5,80 m şi o lăţime de 6,80 m (Z-19). Fundaţia are o grosime de 1,07-1,28 m, talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 2,16 m de la nivelul de călcare actual. Zidul Z-19 a fost anexat ulterior la zidul sudic al navei actuale şi la colţul contrafortului sud-estic al navei actuale, iar lângă şi deasupra lui a fost construit porticul actual. Interiorul bisericii a fost cercetat cu două secţiuni: S 6 şi S 8. În S 6 a fost descoperită fundaţia şi elevaţia arcului de triumf şi scara care despărţea nava de cor. Pe partea estică a arcului de triumf am identificat fundaţia unui amvon gotic (Z-14). Pe latura estică, semicirculară a amvonului, s-a păstrat o tencuială de culoare alb-gălbui, pe suprafaţa ei fiind patru straturi de vopsea. Scara de acces în amvon a fost făcută din pietre fasonate refolosite. Partea vestică a amvonului a fost distrusă cu ocazia construirii criptei (Z-10). Lângă fundaţia amvonului s-au păstrat două nivele de călcare: din primul nivel de călcare am surprins patul de mortar cu amprente de cărămizi (dimensiunea cărămizilor: 0,30x0,28 m), care era deasupra marginea amvonului, realizată din pietre prelucrate. În cel de-al doilea nivel de călcare am găsit numai amprenta unui singure cărămizi, care era lângă marginea amvonului (dimensiunea cărămizii: 0,30x0,20 m). În secţiunea S 8, săpată în interiorul corului pe partea dreaptă a ancadramentului uşii sacristiei, nu am descoperit construcţii, iar nivelele de călcare erau deranjate de înmormântări. Am observat că umărul interior al corului era mai proeminent (lat de 0,35 m), fiind realizat din blocuri mari de pietre, iar componenţa fundaţiei era aceeaşi ca şi în cazul zidului sudic al corului (S 3). Talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 2,92 m de la nivelul de călcare actual. Lângă turnul poartă de intrare au fost deschise două secţiuni: S 7 şi S 11. Secţiunea S 7 a fost trasată în interiorul colţului nord-estic al turnului de intrare. Sub nivelul de pietriş a apărut fundaţia unui turn de intrare (Z-1) de formă dreptunghiulară. Zidul are o grosime de 0,20-0,30 m, talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 1,40 m de la nivelul de călcare actual. Latura nord-sud a zidului s-a prăbuşit din cauza infiltraţilor. Este anterior turnului de intrare actual. Secţiunea 11 a fost deschisă la întâlnirea zidului nordic al turnului de intrare cu zidul de incintă a bisericii actuale. S-a putut observa că cele două ziduri au fost construite separat. Umărul zidului nordic al turnului era realizat dintr-un bloc mare de piatră romană, iar sub umăr fundaţia era compusă din două şiruri de pietre. În schimb talpa fundaţiei incintei era la adâncimea relativă de 1,82 m de la nivelul de călcare actual. În cursul cercetării a fost descoperite în total 48 de morminte medievale şi premoderne. Numai în trei morminte s-a găsit inventar funerar: în M 16 (S 2) au fost găsite fragmente de aplici din bronz, în M 17 (S 2) doi nasturi globulari şi în M 39 (S 8) o copcă foarte fragmentară. O parte a mormintelor medievale sunt anterioare bisericii actuale, fiind tăiate de fundaţiile navei (M 30), corului (M 37, M 28, M 29, M 32, M 33, M 34), capelei laterale nordice (M 10, M 11) şi a sacristiei (M 8, M 9, M 16, M17). În concluzie putem să afirmăm că înainte de biserica actuală a existat în acest loc o altă biserică. În interiorul bisericii, în S 6, lângă fundaţia navei bisericii actuale, au fost surprinse rămăşiţele unei fundaţii anterioare (Z-7), însă nu am reuşit să clarificăm rolul acestui zid având în vedere dimensiunea mică a spaţiului investigat. Alte fundaţii (Z-4 şi Z-6) au fost descoperite în partea nordică, exterioară a bisericii, care după structura şi dimensiunea lor am presupus că reprezintă nava laterală a unei biserici anterioare. Nu s-a putut clarifica legătura între cele două ziduri (Z-4, Z-6 şi Z-7), deoarece deasupra lor este scara de amvon şi corul actual. În viitor ar fi necesară investigarea acestor ziduri din interiorul navei şi a corului.