Săpăturile sistematice de la Sântana-Cetatea Veche au fost reluate în 2018 printr-o colaborare cu Universitatea Goethe din Frankfurt, în cadrul proiectului LOEWE – „Prähistorische Konfliktforschung – Burgen der Bronzezeit zwischen Taunus und Karpaten”. Pe lângă sondarea colţului nord-estic al sistemului III de fortificare cu o secţiune de 63 x 3 m, au fost făcute măsurători magnetometrice pe o suprafaţă de 100 ...ha şi efectuată scanarea LiDAR a fortificaţiei şi a împrejurimilor acesteia, întregul areal acoperit fiind de aproximativ 850 ha. De asemenea au fost completate datele AMS mai vechi (1) cu încă 9 probe care au permis datarea cu siguranţă a fortificaţiei/incintei a III-a de la Sântana din sec. al XV-lea BC până în prima jumătate a sec. al XIII-lea BC. În toamna târzie a aceluiaşi an am început cercetarea sistematică de teren (2). Săpăturile arheologice din vara-toamna anului 2019 au vizat obiective identificate prin măsurătorile magnetometrice efectuate în 2018. Pe latura estică a fortificaţiei I a fost deschisă secţiunea S6, cu dimensiunile iniţiale de 4,50 x 30 m şi care în final, în urma îndreptărilor repetate a profilelor, a ajuns să măsoare 4,80 x 31 m. Ea a fost orientată nord-est – sud-vest, perpendicular pe sistemul de fortificare. Conform măsurătorilor magnetometrice, S6 a fost amplasată acolo unde şanţul era cel mai vizibil şi cel mai lat. Trebuie specificat că şanţul ce înconjoară sistemul de fortificare I pare a fi întrerupt în multe locuri, iar pe latura nordică este chiar absent. Conform magnetometriei, în spatele şanţului, ar exista două şiruri de arsură puternică, pe care le-am interpretat ca două posibile palisade. În urma săpăturilor arheologice am constatat că şanţul are o lăţime de 8,72 m şi o adâncime maximă de 2,22 m de la nivelul de săpare din epoca bronzului. Fundul şanţului este alveolat şi nu în formă de „V” ca la fortificaţia a III-a. La 1,42 m în spatele şanţului a fost ridicată o palisadă prin săparea unui şanţ de fundare lat de 1,16 m şi adânc de 1,90 m în care au fost înfipţi parii. La 4,64 m în spatele acestei palisade au fost surprinse urmele a trei gropi de par care sugerează existenţa aici a unui gard/palisadă. Spre deosebire de fortificaţia a III-a, săpată în campaniile precedente, au fost sesizate deosebiri majore de construcţie. Din punct de vedere cronologic s-a constatat existenţa unui gard/palisadă ce a înconjurat o parte a incintei I, identificat în săpătura din 2019 printr-un şir de gropi de pari, de mari dimensiuni. Ulterior, după distrugerea acesteia prin incendiere, a fost ridicată o altă palisadă, dublată de această dată de un şanţ de apărare. În şanţul de apărare şi dărâmăturile palisadei au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, vase întregi, piese de bronz, mărgele din sticlă şi faianţă şi o cantitate însemnată de oase umane şi de animale. Unele oase umane pot fi puse în legătură cu momentul distrugerii violente a sistemului de fortificare. Pe lângă surprinderea principalelor elemente defensive ale mega-fortului de la Sântana-Cetatea Veche, măsurătorile magnetometrice ne-au oferit o primă perspectivă asupra dinamicii habitatului din interiorul acestei fortificaţii. Construcţiile identificate se concentrează în incinta I şi în colţul nordic al incintei a III-a. În funcţie de dimensiunile lor, între ele există spaţii mai mult sau mai puţin generoase. Deşi constatăm o oarecare aranjare în şiruri a clădirilor, o asemenea interpretare poate fi dovedită doar arheologic în urma stabilirii relaţilor cronologice dintre ele. În relativ multe cazuri este vizibilă forma clădirilor şi compartimentările interioare. Construcţiile sunt rectangulare, unele dintre ele având mai multe încăperi. Structurile sunt de obicei orientate nord-nord-vest - sud-sud-est. Cele mai multe dintre acestea au o lungime cuprinsă între 10 şi 20 m, dar se remarcă şi amenajări de suprafaţă cu dimensiuni impresionante ce depăşesc 40 m lungime. Dintre ele se individualizează clar o clădire de ca. 1700 m2 amplasată în incinta I. Cel de-al doilea obiectiv al campaniei de săpături 2019 a fost acela de a începe cercetarea aceastei impresionante construcţii care aminteşte de planul unui megaron. Întreaga clădire, denumită structura 1, a fost împărţită în 100 de griduri cu dimensiunile de 7x5 m. Pentru campania anului trecut am ales săparea gridurilor 52 şi 63, în vederea identificarii unor structuri ce fac parte din clădire. Datorită eforturilor depuse de a finaliza investigarea sistemului de fortificare a incintei I, săparea celor două griduri nu fost finalizată, urmând ca aceasta să se întâmple în 2020. Putem însă preciza că rezultatele măsurătorilor magnetometrice au fost exacte, surprinzând mai multe etape din construcţia acestei structuri. Apartenenţa sa la perioada târzie a epocii bronzului este indubitabilă. La aceste săpături au participat Cristina Cordoş (Institutul de Arheologie Iaşi), Orsolya Gyurka (Universitatea Debrecen), Gruia Fazecaş (Muzeul Ţării Crişurilor Oradea) şi studenţii Andrei Mărincean, Oriana Svedac, Sorin Felea, Vlad Murgu, Mara Covaciu, Simona Itu (Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca), Katharina Netter, Ingo Reiss (Universitatea Goethe din Frankfurt). Fondurile de cercetare au fost asigurate de Universitatea Goethe din Frankfurt, prin proiectul LOEWE – „Prähistorische Konfliktforschung – Burgen der Bronzezeit zwischen Taunus und Karpaten”, Complexul Muzeal Arad şi Ministrului Culturii prin „Programului naţional de finanţare a cercetării arheologice sistematice”. Mulţumim tuturor care ne-au fost alături şi au sprijinit campania de săpături a anului 2019 de la Sântana-Cetatea Veche.