Campania s-a desfăşurat între 29 iulie şi 23 august 2019 şi a avut drept principal scop continuarea cercetării zonei dintre ZY7 (zidul estic al templului palmyrean) şi zidul M6 (zidul vestic al forului lui Traian). În 2019 la săpături au participat Ioan Piso, Ovidiu Ţentea, Florian Matei-Popescu, Norbert Szeredai, Jozsef Mátyás. În anul 2018 a fost deschisă o suprafaţă, S4, între zidurile ZY7 şi ZY6. În 2019 ...între ZY7 şi ZY6 ne-am extins pe o lungime de încă 7 m spre Sud, până la colţul făcut de ZY7 cu ZY2. Această porţiune a fost împărţită în două carouri, E1 şi F1, de câte 3,5 x 3,5 m, de la Nord spre S, în prelungirea carourilor A1, B1, C1 şi D1 din 2018. La Est de ZY6 ne-am extins spre Sud cu 3 m, iar spre Est cu 4 m, spre caroul E2, până dincolo de C 13 (canalul târziu de-a lungul cardo-ului). Faza de lemn Studierea fazei de lemn între zidurile ZY7 şi M6 continuă cercetările de la Vest de ZY7 din anii 2010-2011 şi 2016-2018 şi pe cele de lângă zidul M6 din anul 2009. Un element esenţial al fazei de lemn îl constituie un cardo (c. 215), încălecat de zidul ZY7, care are aceeaşi direcţieNord-S. Desparte două insule din faza de lemn. La Vest de ZY7 este lat de 80 cm, la Est de acesta de ca 290 cm. Adăugând lăţimea de 80 cm a zidului ZY7, ajungem la o lăţime a cardo-ului de 4,50 m. În 2009 a fost identificat un perete de lemn, Pa 1/2009, pe direcţiaNord-S, pe o lungime de 7,60 cm. La 6,80 m de capătul deNord porneşte perpendicular spre Vest un perete, Pa 2/2009, care a putut fi urmărit până sub peretele de Est al canalului C12. La 2,30 m de capătul deNord al aceluiaşi Pa 1/2009 porneşte spre Vest un al doilea perete, Pa Pa 2/2019, care pare a se uni cu peretele Pa 3/2009/2019. Acesta din urmă a fost surprins în două porţiuni: imediat la Vest de peretele de Vest al lui C12, în dreptul pilonilor B2 şi B3 din ZY6 şi, pe de altă parte, la extremitatea suprafeţei S4/2019, în dreptul pilonului B2 din ZY6. În dreptul zidului intermediar II din XY6 , la o distanţă de ca 60 cm de cardo (c. 215), a fost surprinsă o groapă de par (c. 306) măsurând la suprafaţă 45x50 cm, umplută cu pământ amestecat şi pietriş. Avem probabil de-a face cu un portic (Pa 5/2019) de-a lungul cardo-ului. Are lăţimea de 200 cm din centrul gropii de par până la axul peretelui Pa 4/2019. Distanţa dintre Pa 1/2009 şi Pa 4/2019 este de 400 cm (din ax în ax). La golirea peretelui Pa 4/2019 s-a constatat prezenţa unor stâlpi carbonizaţi cu diametrul de 10 cm, a chirpiciului ars şi a cărbunelui. În zona cercetată gropile modern au străpuns parţial chiar şi humus-ul antic. Prin urmare, nu s-a mai păstrat nici nivelul de călcare, nici cel de demolare (c. 305) al fazei de lemn. Nivelele 304 şi 305 s-au păstrat pe mai multe porţiuni de pe cardo-ul 215. Din lipsă de fonduri am fost siliţi să întrerupem cercetarea fazei de lemn. Faza I de piatră Elementul esenţial al fazei I de piatră îl constituie un cardo, pe axul căruia se află canalul C12. Un al doilea element este un portic de-a lungul cardo-ului şi a zidului XY7. Din el s-a păstrat o substrucţie de podea (c. 303), din mortar alb şi pietricele, pe o lăţime de ca 210 cm. În vederea acestei substrucţii a fost aşternut un strat (c. 304) din lut galben foarte dens. În substrucţia 303 era prins un paviment din pişcoturi. Substrucţiei 303 de la Est de XY7 îi corespunde substrucţia 207’ la Vest de acelaşi zid. Este evident că acest portic trebuia să fie delimitat de ceva în partea de E. Cum ne aflăm în faza timpurie a oraşului, putem presupune arce (vezi forum vetus în acestă fază). Nu am găsit niciun element al acestui portic. Este posibil ca stâlpii arcadei să fi fost înlocuiţi de stâlpii B1-B6 din faza II de piatră. Prin urmare, acest portic este delimitat de zidurile ZY7 spre V, de un stilobat ZY6’ spre E, de ZY8’ spre N şi de un zid îngust, ZY2’ spre S. Cum canalul C12 nu se poate afla decât pe axul cardo-ului, trebuie să acceptăm şi existenţa unui portic care să-l mărginească spre forum vetus. Echipa care a făcut săpături în această zonă în 2009 a presupus un portic lat de 2,90 m, din care noi nu am găsit însă niciun element. Trebuie să ţinem seama şi de faptul că zona este foarte răvăşită. Un argument indirect în favoarea unui asemenea portic îl reprezintă lărgirea cu 2,80 m spre Vest în vremea lui Commodus a clădirii identificate cu templul Fortunei, ceea ce ar putea însemna ocuparea unei porţiuni a porticului Faza II de piatră Nu ne dăm seama de schimbările care vor fi afectat cardo-ul din cauza intervenţiilor moderne. Porticul dinspre clădirea Y îşi păstrează dimensiunile şi este acum sprijinit de stilobatul XY6. El este delimitat de zidurile ZY7 spre V, de ZY6 spre E, de ZY8’ spreNordşi de un ziduleţ în prezent dispărut, ZY2’ spre S. Zidul ZY6 a fost construit odată cu canalul C11. Reamintim că acest canal este podit exclusiv cu du cărămizi de tip Lydion având diagonale trasate du câte trei degete. Este tipul de cărămizi folosite în construcţia criptoporticului deNordal forului nou, ceea ce ne aduce în jurul anului 150. Asta înseamnă că faza I de piatră a funcţionat o generaţie. Noul nivel de călcare în portic este dat de crepida zidului ZY6 şi de un nivel perfect orizontal de construcţie (crepidă?) a zidului ZY7. Nu ne dăm seama ce fel de paviment a fost folosit în portic în faza II de piatră. Nivelului de călcare din portic, din care nu a mai rămas nimic, îi corespunde la Vest de ZY7 substrucţia de podea 102. Faza III de piatră (templul palmyrean) Odată cu amenajarea templului palmyrean a suferit modificări şi porticul din faţa lui. S-a ivit necesitatea deschiderii unei intrări pe axul E-V al porticului, între pilonii B3 şi B4 ai zidului XY6. În ce-i priveşte pe aceştia, notăm că peste zidăria cu mortar alb găsim straturi de zidărie cu opus signinum din faza III. Ne putem imagina o intrare cu stâlpi sau coloane. Constatăm şi o supraînălţare a zidului XY8’ dinspre N, în care este folosit acelaşi opus signinum. Nivelul de călcare în portic este indicat de o crepidă aflată la cota -96 cm, peste lespezile care acoperă canalul C11. Este evident că şi acest canal a fost modificat în partea superioară, care îi aparţine fazei III. În canalul C11 şi în zona înconjurătoare au fost găsite fragmente ale unei fântâni de marmură, construite probabil de Philomusus, Aug. lib., şi de fiul său Regalis sub Septimius Severus (193-198). Ne imaginăm că, după ce păşim peste pragul de pe XY7, ne aflăm în curte în dreptul altarului şi al treptelor ce duc spre templu, iar în dreapta şi în stânga se deschid intrările spre cele două corpuri laterale, dintre care unul adăposteşte un cenaculum, atestat de curând de monumental dedicat de cultores Dei Solis Malagbeli. O inscripţie fragmentară descoperită în anii 2017 şi 2018 în zona treptelor şi dedicată de Philomusus, Aug. lib., adiutor tabularii, este databilă în timpul domniei commune a lui Septimius Severus şi Lucius Verus (a. 198-209). Datarea templului poate fi împinsă şi mai jos, în anii 193-198, datorită amintitei inscripţii de pe fântână, dacă şi aici este într-adevăr vorba de acelaşi Philomusus. Perioada târzie Întreaga zonă, începând cu Capitoliul şi trecând peste clădirile X şi Y, a fost la un moment dat cumplit răvăşită. Au fost răscolite toate straturile romane, uneori până sub humusul antic. Este însă de remarcat faptul că în acest moment marmura nu a fost scoasă. Mai mult decât atât, ea a fost folosită în construirea unor canale primitive de drenaj. Ne aflăm deci înainte de mijlocul secolului XIX, când construcţiile de piatră şi de cărămidă din întreaga zonă au necesitat cantităţi mari de var. În urma imenselor distrugeri au rămas zidurile dezgolite şi foarte puţine urme de stratigrafie romană. Gropile au fost umplute cu materialul rezultat din săpătură şi care conţine pietre de toate mărimile, fragmente de cărămizi şi de ţigle şi chiar cărămizi întregi, nisip, mortar, fragmente ceramice etc. Nu poate fi vorba de o stratigrafie, ci, cel mult, de constatarea că în vechile gropi au fost făcute noi gropi. În această umplutură recentă au fost construite canale de drenaj cu direcţia generală N-S. Marginile lor constă din rânduri de piatră de râu, blocuri de calcar şi de marmură, monumente de marmură, adică din tot ce era la îndemână. Partea superioară a acestor canale ajunge adesea până aproape de nivelul actual de călcare. Ar fi absurd să credem că asemenea canale ar fi putut fi folosite pentru drenarea unor terenuri agricole. Subsolul actual, constând în zonă din circa 2 m de dărâmături, pietriş şi nisip, nu permitea băltirea apei la suprafaţă. Singura explicaţie pentru canale este că îi apărau de apa pluvială pe cei care locuiau în bordee sprijinite de ziduri şi înfundate în dărâmătură. După fiecare ploaie mai puternică sau după fiecare anotimp ploios canalele trebuiau refăcute pe acelaşi traseu sau pe trasee diferite, iar asta explică multitudinea lor. Una dintre preocupările celor care au făcut săpături la Sarmizegetusa începând din anul 1973 a fost să încerce datarea acestor canale şi, prin urmare, a locuirii contemporane lor. În ciuda atenţiei cu care a fost analizat conţinutul lor, nu au fost găsite materiale care să le poată fi atribuite, ci doar material roman rulat. Dacă perioada canalelor ar fi fost apropiată celei romane, ar fi fost găsit material roman corespunzător. Dacă locuirea ar fi avut loc în perioada medievală, am fi găsit ceramică medievală. Se ştie, pe de altă parte, că satul Grădişte îşi avea centrul la S-V de oraşul roman, acolo unde se află şi astăzi biserica şi nu pare a se fi extins vreodată în zona ruinelor. Un obiect a fost totuşi găsit, şi anume o pipă austriacă din secolul XVIII, care ar putea fi pusă în legătură cu un asemenea canal târziu din Grohotea Tornească (praetorium procuratoris), săpat în anii ’80. Cercetările din anii 2018/2019 aduc precizări importante. Pereţii canalului C13 pornesc practic de la actualul nivel de călcare, ceea ce sugerează o epocă foarte apropiată de a noastră. Ne aflăm înaintea celei de a doua mari faze de distrugeri, care începe pe la mijlocul secolului XIX şi care avea drept scop exploatarea marmurei. Să nu uităm că Sarmizegetusa a fost vizitată la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX de doi împăraţi, Iosif II şi Francisc I. În 1847 preotul unit Ştefan Moldovanu descrie încă uliţele şi clădirile în picioare. Altceva decât arhitectura va fi declanşat frenezia, probabil descoperirea vreunui tezaur. Cunoaştem mult mai bine cazul din 1805 de la Grădiştea Muncelului. La Sarmizegetusa romană nu ştim ce s-a găsit. Cert este că a fost totul întors pe dos, cu un foarte mare număr de oameni, cu o comunitate întreagă ce a sălăşluit mai mulţi ani între ziduri, pentru ca apoi să plece. Acest “gold rush” putea fi şi organizat de cineva, iar un exemplu cunoscut este contele Nopcsa. Fenomenului i s-a pus temporar capăt odată cu înfiinţarea Societăţii Arheologice din Deva în anul 1880. Zidurile ZY6 – (a se vedea UTS 2008 şi 2018). Are direcţia S-N şi reprezintă stilobatul porticului ce mărgineşte clădirea Y spre Est (spre cardo) începând cu faza II de piatră. Nu cunoaştem predecesorul acestui zid din faza I de piatră. În capătul de Sud face colţ cu ZY2’, iar la 21,5 m spre Nord face T cu ZY8’. A fost construit din piatră de râu mare şi mijlocie şi mortar alb. În anul 2009 ZY6 a fost atins în secţiunile S2 şi S3, în 2018 în suprafaţa S4 a fost surprinsă o porţiune a zidului de la 7 m Nord de colţul lui ZY2 până în dreptul zidului ZY8’, iar în 2019 a putut fi studiat în partea de Vest pe toată lungimea porticului (deci încă pe 7 m spre S), iar în partea de Est pe încă 3 m spre S. Este alcătuit din piloni cu fundaţie mai profundă, care susţineau elementele porticului, şi din ziduri intermediare mai puţin adânci. Pilonii i-am numerotat de la Nord la Sud de la B1 la B6. B1 şi B2 sunt cei descrişi în UTS 2008, incomplet dezveliţi, iar B6 se află aproape de colţul făcut de ZY6 şi ZY8’. Descriere de la Nord la S: Pilonul B1 – lângă intersecţia zidurilor ZY6 cu ZY8’; 140 (N-S) x 125 (E-V) cm; fundaţia, pusă pe cardo-ul fazei de lemn (215), de 85 cm; elevaţia de 35 cm; crepida de 5-10 cm. Pe B6 fusese amplasat un postament de marmură cu dimensiunile de 82 x 85 x 35 cm, descoperit între ZY6 şi ZY7 în caroul A1 în poziţie secundară. Zidul intermediar 1 – între B1 şi B2, lungime iniţială de 215 cm, lăţime de ca 60 cm, păstrat de la B1 pe 150 cm, spart înspre B2 de un canal modern; fundaţie de 55 cm pusă pe substrucţia de podea 303 din faza I de piatră. Pilonul B2 - 140 cm şi 135 cm; fundaţia, care se sprijină pe fostul cardo 215 este de 70 cm şi este ţesută cu peretele de Nord şi cu fundaţia canalului C11; elevaţia de 25 cm. Legătura cu zidul intermediar 2 este făcută cu o lespede a cărei amprente se pot distinge pe o lungime de 80 cm (N-S). Este clar că zidul ZY6 şi canalul C11 sunt contemporane. Un al doilea bloc mare de marmură (140 x 80 x 35 cm), găsit ca perete al canalului C15, fusese probabil pus le pilonul 2 ca substrucţie pentru coloană. Zidul intermediar 2 - două calupuri, dintre care unul, lung de 1,60 m, dinsprre B2, în picioare, celălalt, înpre B3, lung de 40 cm, răsturnat spre E; dimensiuni: ca 200 x 60cm; adâncimea de 70 cm, aşezat pe c. 303. Cuprinde şi peretele de S, mai lat, al canalului C11. Pilonii B3 şi B4 s-au prăbuşit împreună cu zidurile intermediare 3 şi 4 spre E, într-o imensă groapă modernă. Pilonul B3 – culcat la pământ – 140 x 110 cm; fundaţia până la o primă crepidă de ca 80 cm; elevaţia clară până la o a doua crepidă de 35 cm; vezi pionul B4. Zidulintermediar 3 – practic dispărut, lungimea iniţială de ca 290 cm/ Pionul B4 – culcat la pământ – 140 x 115 cm. Interpretare provizorie: fundaţie din piatră mare şi mijlocie de râu, legată cu mortar alb, adâncă de 70 cm până la o probabilă primă crepidă; urmează o elevaţie din piatră mică şi mijlocie de râu, legată cu mortar alb, bine netezită, de 55 cm, până la o a doua crepidă; urmează o a doua elevaţie din piatră mică şi mijlocie de râu, legată cu opus signinum, de ca 55 cm, urmată de o dărâmătură cuprinzând acelaşi material, inclusiv ţigle. De la a doua crepidă dărâmătura cu opus signinum se întinde pe o lungime de 110/130 cm. O constatare asemănătoare se poate face şi în privinţa pilonului B3, mai rău păstrat. Şi aici în partea superioară a fost folosit opus signinum, deci o tehnică diferită. Este de precizat că două blocuri de marmură cu locaşuri de prindere, prinse de dărâmătura descrisă, nu aparţin acestui context. Vor fi făcut parte dintr-un canal modern înainte de prăbuşirea zidului ZX6. Suprastructura cu opus signinum apare tocmai la pilonii 3 şi 4, care trebuie să fi încadrat în faza III de piatră intrarea în portic şi în templul palmyrean. Deocamdată nu avem elemente suficiente pentru a ne imagina cum arăta această intrare. În dreptul pilonului B4 a fost găsit în 2009 un al treilea bloc mare de marmură (100 x 35 cm). Va fi fost pus pe acest pilon ca substrucţie pentru coloană. Este remarcabil că toate cele trei blocuri au aceeaşi grosime – de 35 cm. Zidul intermediar 4, între pilonii 4 şi 5 – lungime de ca 250 cm; este complet distrus, cu bucăţi mari prăbuşite spre E; construit în aceeşai tehnică, din bolovani de râu şi mortar alb. Pilonul B5 – 160 x 150 (cu crepidă); crepidele: 25 cm; fundaţia până la crepidă de 85 cm, elevaţia de 40 cm, netezită în partea superioară fiindcă susţinea un bloc mare de marmură, care la rându-i susţinea o coloană. În această zonă a fost găsită în dărâmătură în anul 2006 un fragment de fus de coloană de marmură, dăruită comunităţii de către Augustalul Promonas. Zidul intermediar 5 – dezvelit numai dinspre V; 255 x 75 cm (împreună cu crepida); crepida de 10 cm; fundaţia de 55 pusă direct pe c. 303 (substrucţie de podea). Este spart în partea de Sud pe o lungime de 80 cm. Pilonul B6 – ca 100 (N-S) x 80 (E-V) cm. Nu a fost săpat până jos; prezintă o crepidă şi o suprafaţă netezită, care va fi susţinut o substrucţie de coloană şi o coloană. ZY7 – Reprezintă limita de Est a complexului Y din fazele I, II şi III de piatră. Are orientare S-N şi a fost urmărit pe o lungime de 22,50 m. Face T cu ZY2/2’, face T cu ZY3 şi cruce cu ZY8/8’. Este construit din piatră de râu legată cu mortar alb. Fundaţia este pusă pe cardo-ul fazei de lemn (c. 215) sau chiar îl străpunge. Are o adâncime (cotă) de -230 cm în zona canalului C11 şi de 242 cm în zona caroului E1. Fundaţia este adâncă de ca 35 cm până la o primă crepidă, care indică nivelul de construcţie a fazei I de piatră. De acastă crepidă a fost agăţată substrucţia de podea 303, care însă chiar în preajma zidului s-a scufundat cu 10-20 cm. În partea de S, în carourile E1 şi F1, c. 303 se află însă la nivelul crepidei. Aceleiaşi crepide îi corespunde în interiorul clădirii substrucţia de podea 207’ (vezi UTS 2017). Constatăm o primă elevaţie de ca 55-65 cm, pe care se află un strat de egalizare cu pietre de râu subţiri şi plate, care poate fi interpretat şi ca o crepidă pentru faza II de piatră. Se află la cota de -133 cm în zona E1 şi de -145 cm în zona pilonului B2 (XY6). Îi corespunde crepidei pilonului B2 şi zidului intermediar dintre pilonii B1 şi B2. Îi corespunde şi nivelului de călcare între zidurile XY7 şi XY6, neconservat, analog c. 102 (substrucţie de podea), la Vest de ZY7. În faza II porţiunea descrisă de elevaţie devine partea superioară a fundaţiei. Un aparent contrafort în colţul dintre ZY7 şi ZY2, orientat spre E, lat de 60 cm şi ieşind cu 45 cm în afara lui XY7, i-ar putea aparţine lui ZY2, construit înaintea lui ZY7. În faza III nivelul de călcare în portic se ridică cu două asize de piatră mare (35-40 cm), conturându-se o nouă crepidă. Elevaţiei din faza III îi aparţin şi cele două blocuri mari de calcar de pe colţ. Din ea au mai rămas puţine alte elemente – circa cinci asize de piatră de râu mijlocie şi mică, la 3,75 m de colţ un bloc de calcar lung de 1m şi lat de 70 cm, înalt de 40 cm, aşezat pe crepidă, crăpat în trei, căruia nu-i cunoaştem rostul. Canalul C11 a fost modificat în partea superioară în vederea fazei III. Blocul de calcar care îl acoperă acum nu se putea afla decât sub nivelul de călcare atât în portic, cât şi în interior. ZY8’ – Zidul ZY8 şi zidul ZY8’ fac cruce cu zidul ZY7. Primul se află la V, iar al doilea la Est de ZY7. Închide, probabil abia din faza II de piatră, porticul înspre N. De altfel, fazei II de piatră îi aparţine şi ZY8. Este foarte slab construit din piatră de râu şi mortar alb; lăţime: ca 60 cm. Fundaţia, de ca 80 cm, este pusă parţial pe c. 303, parţial pe cardo-ul 215. Nu se distinge o crepidă. Partea superioară, construită din bolovani mai mari cu opus signinum, pare a aparţine fazei III, a templului palmyrean. Canalele C. 11/2018/2019 – canal de deversare V-E. A fost construit, cu toată certitudinea împreună cu zidul XY6. Peretele său de Nord şi fundaţia sunt ţesute cu pilonul 2 al zidului XY6, iar peretele de Nord face corp comun cu zidul intermediar 2. La est de ZY6 nu s-a mai păstrat nimic din el. Între ZY7 şi ZY6 distanţa este de 190 cm. Între cele două ziduri canalul are substrucţia 301, alcătuită din pietre de râu şi mortar alb, groasă de ca 40 cm. Nu s-a păstrat decât peretele de Nord al canalului, parţial pe o înălţime de 25 cm. Fundaţia, de ca 20 cm, este pusă direct pe c. 303. Fundul canalului era placat cu cărămizi de tip Lydion de 42 x 27,5 x 5,5 cm, cu diagonale făcute cu două degete. Asemenea cărămizi s-au păstrat câte două de-a latul culoarelor din zidurile ZY7 şi ZY6. În zidul ZY7 canalul este acoperit cu două lespezi de calcar, groase de 16 cm. Adâncimea canalului C 11 este de ca circa 50 cm, surprinsă în zidul ZY7. Acesta avea legătură cu o cişmea de marmură, pe a cărei bordură a fost realizată o inscripţie, reconstituită parţial (1). C. 12/2018/2019 – este canalul cardinal al cardo-ului care mărgineşte spre vest forum vetus. A fost surprins în secţiunile S2 şi S3/2009 şi în suprafaţa S4 din 2018-2019 pe axul cardo-ului amintit. Este lat de 60 cm, iar pereţii care îl flanchează, şi anume ZY31a la vest şi ZY31b la est, au de asemenea lăţimea de 60 cm. Canalul este adânc de 74 cm, iar pe fundul lui se află o podea de culoare alb-gălbui (observaţii din 2009). Era acoperit cu lespezi de gresie. In situ nu s-a găsit niciuna, dar în extremitatea de sud a suprafeţei S4 se află o placă de gresie căzută în canal, cu dimensiunile: 120 cm (N-S) x 65 cm (E-V) x 5/8 cm, refolosită în canalul C. 13. Canalul C. 12 s-a păstrat, pornind de la extremitatea de sud a suprafeţei S4, pe o lungime de 11,20 m. Dincolo de această limită este complet distrus. Este parţial suprapus de canalul târziu C. 13. C. 13/2018/2019 – este un canal târziu, cu direcţia S-N şi îl suprapune în mare parte pe C. 12. Are o formă uşor sinuoasă, abătându-se în două locuri de la traseul lui C. 12. La capătul de Sud al suprafeţei S4 pereţii sunt alcătuiţi din până la opt asize de piatră de râu şi fragmente de blocuri de calcar. În peretele de Vest mai avem o placă de gresie (amintită la C. 12), iar în marginea de Est un fus de coloană de marmură, păstrat pe o lungime de 3,5 m (diametrul la bază de 56 cm), spart la vârf. Urmează ca margine de Est un bloc de calcar lung de 80 cm, gros de 13 cm şi cu direcţia N-N-V. Din peretele de Est al canalului C13 face avem, pus le ziduleţul ZY31a o jumătate de plintă de coloană de marmură. Reîntâlnim peretele vestic al lui C. 13 la o distanţă de 10,5 m de extremitatea de Nord a suprafeţei S4. De aici continuă practic traseul lui C. 13, iar din C. 12 nu s-au mai găsit pereţi. În pereţii lui C. 13 s-au găsit numeroase spolii (bolovani de râu, lespezi de gresie şi elemente arhitectonice de marmură), care nu au fost cercetate îndeaproape. Către capătul de Nord latura de Vest are de 6-10 asize din piatră de râu şi blocuri de calcar şi de marmură şi cu o înălţime de 65-110 cm. Peretele de Est se păstrează aici cu un număr de până la 9 asize şi o înălţime de 100 cm. Dintre blocurile de marmură găsite aici, două aparţin fântânii legate de canalul C11. Remarcăm faptul că nivelul maxim al pereţilor lui C. 13 depăşeşte nivelul porţiunii căzute din zidul ZY6 şi se apropie de nivelul păstrat al lui ZY6. C. 14/2009/2018/2019 – canal târziu aflat în carourile A4-B4 şi având direcţia SE-NV. S-a păstrat peretele de NE construit din plăci de gresie, fragmente arhitectonice de calcar şi deasupra un fus de coloană de 4,04 m, astăzi un pic deplasat. În legătură cu acest canal s-au făcut observaţii în trecut. Ni se pare acum că pare a se uni cu C. 13, deşi zona de confluenţă este distrusă. Ar putea fi şi anterior lui C13. Nu s-a păstrat peretele de S-V. Înălţimea maximă păstrată este de ca 1 m, asemănătoare celei a lui C. 13. C. 15/2019 – Canal târziu, construit în dărâmătura din S4, cu direcţia S-V – N-E, urmărit pe o distanţă de 2 m, după care pare a-şi fi schimbat direcţia spre S-E. A spart zidul XY6 între zidul intermediar 1 şi pilonul B2. Într-o fază ulterioară va fi blocat de canalul C13, care are direcţia S-N. Peretele de Sud este alcătuit dintr-un bloc mare de calcar (150 x 145 x 30 cm), iar după schimbarea direcţiei dintr-un alt bloc uriaş de marmură (140 x 80 x 30 cm). Peretele de Nord este alcătuit din două sau trei asize de piatră şi lespezi şi de un bloc de calcar (85 x 30 x 45 cm), prezentând un fel de şină, folosit probabil în faza I de piatră. Mai există în imediata apropiere, lipit de pilonul B1 şi de zidul intermediar 1 un bloc de calcar asemănător (60 x 40 x 30 cm), folosit poate în acelaşi scop. Alte contexte c. 215/2017/2018/2019 = c. 252/2017 (din spaţiul C) – Cardo al fazei de lemn. Identificat în spaţiile A, B şi C de la Vest de zidul XY7 (în spaţiul C poartă denumirea de 252) de la Vest de zidul XY7 şi în carourile A1-F1 de la Est de acelaşi zid. Este încălecat de zidul XY 7 şi tăiat de zidul XY2. Lăţimea sa este de circa 4,50 m – 80 cm la Vest de XY7 + 80 cm, lăţimea zidului XY7 + 290 cm la Est de zidul XY7. Este alcătuit din pietre mici şi mijlocii de râu, amestecate cu un balast galben, de adâncime; grosime: 20 cm. Prezintă spre Vest o bordură de piatră de râu şi din balast gălbui, greu de sesizat pe latura de E. Este construit direct pe humus; este acoperit la Vest de XY7 de c. 209 = c. 251 (strat de amenajare în vederea fazei I de piatră) şi de lada de mortar 261, iar la Est de XY7 de c. 305 (strat de nivelare în urma incendierii fazei de lemn) şi de c. 304 (strat de amenajare în vederea fazei I de piatră); este tăiat de zidul XY 2. Desparte insulele II şi III (?) ale fazei de lemn. A fost străpuns în mai multe locuri de gropi moderne. C. 301/2018 – iniţial numită astfel fundaţia canalului C11, care face însă corp comun cu zidul XY6; context desfiinţat ulterior. C. 302/2018 – strat de amenajare, între ZY 7 şi ZY6. Constă pentru moment din două calupuri de 65 x 50 x 10 cm şi de 40 x 30 x 10 cm de lut galben, compact. Acoperă pe 303, 304 şi 305. Se pare că avem de-a face cu resturi ale amenajării în vederea fazei II de piatră. C. 303/2018/2019 – strat şi nivel de construcţie, între ZY7 şi ZY6, cu întreruperi pe întreaga suprafaţă A1-F1; lentilă. Se defineşte prin culoarea albicioasă şi conţinutul de var şi mortar; relativ afânat; conţine var, mortar şi pietricele. Acoperă pe 304 şi 305; acoperit de 302. Este tăiat de pilonii lui ZY6, pe când zidurile intermediare ale acstuia sunt puse direct pe el. Iniţial s-a mărginit cu prima crepidă a zidului ZY7, dar porţiuni din el s-au adâncit. Cu absolută certitudine a servit drept substrucţie a podelei porticului din faza I de piatră. Podeaua propriu-zisă consta din pişcoturi ceramice, dintre care unele au fost găsite in situ. C. 304/2018/2019 – strat de amenajare, la Est de ZY7; compact; compus din lut brun, pigmenţi de cărbune, pietricele; formă de lentilă; acoperă pe 215, pe 305 şi este acoperit de 303. Reprezintă un strat de amenajare în vederea construirii fazei I de piatră. C. 305/2018/2019 = c. 211 şi 255/2017 la Vest de ZY7 – strat de demolare a fazei de lemn, la Est de ZY7, surprins discontinuu în carourile A1-F1. Săpat incomplet. Se defineşte prin cărbune şi pământ ars. Se compune din lut galben şi brun, lut ars, cărbune. Se află peste cardo-ul fazei de lemn (215). Este acoperit de 304 şi 303; se întrepătrunde cu 304. Reprezintă nivelarea făcută în urma incendierii fazei de lemn.