Aşezarea de la Poiana Cireşului – Piatra Neamţ, prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, este unul dintre cele mai reprezentative situri paleolitice din România şi printre cele mai importante situri gravetiene din Europa, aşa cum o dovedeşte şi valorificarea ştiinţifică la nivel internaţional . Cercetările de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, iar săpăturile sistemat...ice efectuate până la maxim 6 m adâncime au reliefat existenţa a şase niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism) între 20.000 şi 37.000 de ani uncal. B.P. În afară de nivelul Epigravetian, care este puternic deranjat, toate celelate locuiri paleolitice sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse: structuri de locuire, vetre, resturi faunistice, materiale litice foarte numeroase, zone cu pigmenţi de ocru, o colecţie bogată de unelte din os şi corn, obiecte de artă etc., unele dintre ele fiind unice printre descoperirile paleolitice din România. Poiana Cireşului-Piatra Neamţ este singurul sit paleolitic din estul României care a furnizat cel mai mare ansamblu faunistic dintre siturile gravetiene de la noi din ţară, o colecţie impresionantă de materiale dure animale, precum şi majoritatea obiectelor de artă descoperite în paleoliticul din România. În prezent, aşezarea de la Poiana Cireşului-Piatra Neamţ a livrat circa 85 % din întregul număr de podoabe şi peste 94 % din toate obiectele de artă descoperite până acum în aşezările paleolitice din România . Industria pe materii dure animale este destul de bogată şi diversă, fiind reprezentată prin patru unelte din fildeş, vârfuri din corn de ren, precum şi numeroase unelte din coarne de ren şi cerb. La toate acestea se adaugă o extrem de bogată colecţie de material litic, structuri de combustie, strate ocrate, structuri de locuire etc. Colecţia de material litic cuprinde peste 15.000 de piese aflate în studiu. Din punct de vedere metodologic, s-a utilizat un sistem unitar de înregistrare, folosit încă de la începutul reluării cercetărilor în 1998, care implică un punct 0 unic (398 m altitudine absolută, deasupra oricărui punct cu potenţial arheologic din sit), un caroiaj temporar fixat în fiecare campanie la 1 m faţă de punctul 0, în raport cu care se realizează înregistrarea individuală în trei dimensiuni a tuturor artefactelor şi structurilor. Colecţia impresionantă de unelte, faună sau obiecte de artă descoperite aici este fără îndoială consecinţa metodei de săpătură şi recuperare a materialelor. Întregul depozit cercetat până acum a fost epuizat prin decaparea în niveluri cu grosimi foarte mici (cca 2 cm), impuse de densitatea şi dimensiunea materialului arheologic. De asemenea, o atenţie deosebită s-a acordat tamisării sedimentului care s-a realizat prin site fine cu ochiuri de 2-3 mm grosime. Dimensiunea foarte mică a multor categorii de materiale, pentru care s-au depus eforturi considerabile în scopul recuperării în săpătură, precum şi fragilitatea unui procent variabil din materialul faunistic ne-au impus folosirea unor unelte adaptate acestor piese, cum sunt spatulele din lemn şi pensule fine. În stratul de cultură au fost utilizate cu preponderenţă spatule din lemn, renunţându-se la şpacluri sau truele. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport . Obiectivul major al cercetărilor din situl Poiana Cireşului este determinat de înţelegerea dinamicii culturale a paleoliticului superior în regiunea est-carpatică. Din acest punct de vedere, situl Poiana Cireşului reprezintă o reală oportunitate deoarece este singura aşezare gravetiană din România care se pretează bine unui proiect atât de ambiţios, chiar dacă ar fi să luăm în considerare doar cele trei niveluri gravetiene, care, prin datările făcute în sit, sunt cuprinse între 20.000 şi 30.000 de ani, perioada de dezvoltare a Gravetianului, un tehnocomplex văzut ca prima cultură paleolitică paneuropeană. Având în vedere marile schimbări climatice, inclusiv ultimul Maxim Glaciar din Pleistocenul superior, înregistrate în acest interval cronologic, locuirile din situl Poiana Cireşului pot oferi informaţii importante despre influenţa climatică asupra comunităţilor umane, implicit schimbări în gestiunea resurselor minerale sau animale. În acest moment, Poiana Cireşului beneficiază de 52 datări absolute, făcute în patru laboratoare diferite (Beta Analytic - SUA, ORAU-Oxford - Anglia, Erlanger - Germania, RoAMS-Tanderom Bucharest). Spre deosebire de toate celelalte situri paleolitice din România, rezultatele probelor de la Poiana Cireşului sunt consistente, foarte coerente, inclusiv în cazul datărilor încrucişate realizate pe aceleaşi probe în laboratoare diferite. Din punct de vedere tehnic, în concordanţă cu obiectivul campaniei de săpare a nivelurilor paleolitice vechi din sit (25.000-37.000 ani BP), a fost mărită o parte din secţiunea VII, începută în anul 2007 şi continuată în 2018, noua săpătură cuprinzând 9 mp, împărţiţi în carouri de câte 1mp fiecare. Continuarea săpăturilor în partea estică a sitului a fost determinată de importantele descoperiri realizate anul trecut, printre care identificarea a două noi locuiri paleolitice care au vârste foarte vechi (32.000 şi 37.000 BP). Noua secţiune a fost adâncită până la 6 m, ceea ce a reprezentat un efort considerabil având în vedere canitatea uriaşă de sediment excavat şi timpul mare necesar delimitării stucturilor de locuire şi tamisării întregului depozit. Contrar estimărilor anterioare, nivelul Gravetian I (20.000 ani BP) se continuă pe latura estică a aşezării, în secţiunea săpată densitatea materialelor descoperite fiind remarcabilă (Fig. 1). Caracteristica generală a zonei excavate este reprezentată prin asocierea preponderentă a fragmentelor osteologice cu vetre foarte groase şi bine prezevate. Aşa cum este deja cunoscut, în acest nivel animalul vânat majoritar a fost renul. Există situaţii când elementele faunistice au fost descoperite în conexiune anatomică. Repartiţia spaţială este similară cu cea observată în secţiunile săpate în 2014 şi 2015, localizate pe latura sudică a sitului. Două structuri de combustie circulare, adâncite, care se uneau, au fost delimitate pe o suprafaţă de 1,5 mp. Alături de acestea, numeroase zone cu ocru se evidenţiază. De asemenea, fauna era concentrată în jurul vetrelor. Pe lângă recuperarea de materiale litice şi osteologice, a fost descoperit şi un obiect de podoabă: o mărgea din Dentalium sp. Celelalte două niveluri Gravetiene au fost definite prin concentrări de materiale litice şi osteologice, îndeosebi oase de bizon. În ambele, au fost delimitate urme de arsură şi bucăţi de cărbune. De asemenea, pentru prima dată, în al doilea nivel Gravetian au fost descoperite şi obiecte de podoabă, reprezentate prin mărgele din cochilii perforate de Lithogliphus apertus. În campaniile anterioare, astfel de podoabe nu au fost recuperate decât din cel de-al treilea nivel Gravetian. Unul dintre cele mai importante rezultate ale campaniei arheologice din anul 2019 a reprezentat-o recuperarea unui număr consistent de materiale litice din locuirile gravetiene vechi, îndeosebi din cel de-al doilea nivel. Astfel, completarea ansamblurile litice cu noile descoperiri vor contribui la analiza globală tehnologică şi tehno-funcţională a colecţiilor în scopul înţelegerii modului de utilizare a resurselor minerale de către comunităţile paleolitice, determinarea caracteristicilor tehnice ale industriei litice şi caracterizarea culturală a comunităţilor paleolitice. Una dintre particularităţile nivelului Gravetian II, evidenţiată în ansamblul litic descoperit în campaniile din 2018 şi 2019, este definită de componenţa tipologică. Pe lângă lame retuşate, piese à dos şi gratoare, simple sau duble, realizate pe lame groase, au fost descoperite câteva zeci de piese fasonate pe partea ventrală cu retuşe inverse, semi-invadatoare. Morfologia similară vârfurilor poate implica funcţionarea acestora ca proiectile. Tipologic, sunt diferite de alte unelte specifice gravetianului, analizele viitoare urmând să le definească mai bine. De asemenea, o altă individualizare a ansamblului litic este evidenţiată prin descoperirea unor lamele retuşate semi-abrupt pe întreaga circumferinţă, care necesită mai multe studii tafonomice pentru determinarea funcţionalităţii. Materialele descoperite în nivelul Gravetian III s-au concentrat, îndeosebi, într-o suprafaţă de doar 3 mp, pe latura estică a secţiunii, în jurul unor urme de arsură, unde au fost găsite încă 9 cochilii perforate din specia Lithogliphus naticoides. Acestea întregesc colecţia numeroasă de obiecte de podoabă reprezentate prin cochilii perforate descoperite în acest strat, numărul lor total ajungând la 63 de exemplare (10 exemplare descoperite în anul 2004, 2 exemplare în 2006, 32 în 2016, 4 în 2017, 6 în 2018, 9 în 2019). De altfel, singurele cochilii de melci perforate descoperite în paleoliticul din România provin din situl Poiana Cireşului. Ţinând cont de dimensiunea foarte mică a acestora (diametrul maxim cuprins între 6 şi 8 mm), dar şi de fragilitatea lor, este evident că fără o metodă de săpătură foarte riguroasă aceste artefacte nu se puteau recupera. Trebuie să subliniem că în situl de la Poiana Cireşului este una din cele mai mari colecţii de cochilii perforate din Gravetianul din Europa. Aşa cum am precizat mai sus, o parte din SVII (circa 4 mp) a fost adâncită până la 6 m (Fig. 2) în scopul delimitării locuirilor de Paleolitic superior vechi, descoperite în anul 2018. Din păcate, nu a fost observată nicio densitate de materiale arheologice, însă a fost delimitată o zonă cu cărbuni de lemn foarte bine prezervaţi. Conform adâncimii, este posibil ca acestea să aparţină nivelului datat la 32.000 ani BP. Asupra acestui aspect urmează să ne edificăm prin datările AMS, care urmează să le facem.