Cercetările arheologice preventive s-au desfăşurat în cadrul proiectului de investiţii al primăriei Cluj–Napoca “Lucrări de îmbunătăţire a spaţiului pietonal şi modernizarea str. Regele Ferdinand” (nota 1). Str. Regele Ferdinand este una dintre cele mai vechi străzi ale oraşului, atestată pentru prima dată în 1362. Până în secolul al XIX-lea a purtat numele de Uliţa Podului, apoi str. Wesselény Miklós, str. G...heorghe Doja. Pe parcursul existenţei sale a suferit mai multe reamenajări (una majoră după în anii 1870), dar şi după prin ridicarea unor clădiri moderne (clădirea poştei din vecinătatea zonei cercetate a fost construită între 1896-1898). Din punct de vedere arheologic terenul abia a fost cercetat, cu toate că după demolarea turnului (1870) în ultimii 150 ani pe această importantă arteră au fost executate lucrări de canalizare, introducere gaz, curent electric, apă potabilă, cabluri telefonice etc. Strada şi trotuarele sunt străbătute de la sud spre nord de 17 tuburi aparţinând reţelelor vechi sau mai noi, mai sus amintite. Singura cercetare arheologică a avut loc în 1968 în faţa clădirii poştei, condusă de Pál Gyulai. Metodologia de cercetare a constat în săpătură manuală cu sprijin mecanizat pentru evacuarea pământului de umplutură până la nivelele arheologice nederanjate, desenarea complexelor arheologice, documentaţie fotogrammetrică georeferenţiată pentru realităţile observate pe parcursul săpăturii (3D). În urma cercetărilor arheologice preventive din str. Regele Ferdinand au fost au fost identificate următoarele complexe: zidul de incintă medieval de pe latura nordică a oraşului, turnul de poartă al oraşului medieval cu sistemul de fortificaţie din jurul ei. Z1. Este cel mai vechi zid atestat arheologic în zonă. Este construit din blocuri mari de piatră (max. 0,80*0,50 m). S-au păstrat două asize, din câte două blocuri. Suprafeţele sunt fasonate. Porneşte de la -2,70 m şi urcă până la -1,70 m. Cele două blocuri superioare sunt prinse cu o scoabă metalică. Zidul pare să aibă o grosime de 2,30 m. Datarea lui este destul de dificilă. Ar putea fi zid roman. Sub acest zid se află o fundaţie construită din pietre de carieră înecate în mortar. Are o înălţime de aprox. 0,50 m. Direcţia ei diferă cu câteva grade faţă de Z1 şi iese în decroş faţă de acesta. Z2. Fundaţia turnului medieval de pe uliţa Podului (str. Regele Ferdinand). Este construită din piatră de carieră, inclusiv câteva pietre de talie romane şi cărămizi. A fost dezvelită o singură latură întreagă a turnului, având 10 m lungime (latura de vest). Fundaţia are 2,70 m grosime şi 2,80 m adâncime. Turnul mai are fundaţie pe latura de nord, însă lipseşte pe latura de sud. Adică fundaţia are forma literei „U”. Nucleul zidului a fost spart de o conductă de canalizare pe toată lungimea lui. Pe partea exterioară a zidului, lângă fundaţie, a ieşit la iveală urma unui par carbonizat. Ar putea fi urma schelei de construcţie folosită la turn şi la zidul de incintă. Z3. Zidul medieval de incintă al oraşului. Zidul a fost construit din acelaşi material şi împreună cu turnul. Cele două fundaţii sunt ţesute. Talpa fundaţiei în zona săpată este cu cca. 10-20 cm mai înaltă faţă de turn. Direcţia zidului este est-vest, perpendicular pe latura turnului. Pe latura de sud, adică înspre oraş, i-au fost adosate mai multe clădiri moderne construite în secolul al XVIII-lea. La nivelul fundaţiei a ieşit la iveală geneza bolţii de la pivniţa unei asemenea clădiri, realizată din cărămidă. Z4. Zid scut pentru protejarea turnului, care a făcut parte din structura unei barbacane. A fost dezvelită pe o lungime de 18,20 m. Gros de cca. 1,60 m, este realizat din piatră de carieră. A fost adosat zidului de incintă. Z5. În continuarea zidului precedent (Z4), având aceeaşi funcţie. Acest zid continua probabil până la podul de peste Canalul Morii. A fost dezvelit pe o lungime de 6,5 m. Fundaţia este mai înaltă faţă de Z4 cu 25 cm. La construcţia lui au folosit atât piatra cât şi bolovanii de râu, zidul însă este mai puţin solid faţă de Z4. Paramentul de vest al zidului a fost distrus de intervenţiile moderne. Z6-Z7. Cele două ziduri formează „Casa Paznicului”. Cel nordic (Z6) este mai solid, construit din blocuri mari de piatră. Are o grosime de 90 cm. Pare să fie un zid mai timpuriu decât casa, însă nici grosimea, nici direcţia lui nu permit legătura cu zidul Z1. Zidul de nord (Z7) în „L” este mult mai superficial având grosimea de min. 60 cm. Paramentul exterior al zidului a fost desfiinţat de conducta principală de canalizare al oraşului. La -2,60 m am identificat un pavaj din dale de piatră. Casa a fost construită în 1544. Z8, Z9, Z10. Sunt ziduri surprinse pe o suprafaţă foarte mică. Contextul lor de construcţie şi existenţă nu s-a putut stabili. Ca urmare a cercetării am putut constata o stratigrafie generală după cum urmează: 0,00 - 0,20: asfalt 0,20 – 0,30: beton 0,30 – 0,50: pietriş amestecat cu pământ 0,50 – 1,30: strat de pământ amestecat cu material modern 1,30 – 1,70: moloz rezultat din demolarea şi scoaterea zidurilor medievale în 1870-1872 1,70 – 2,70: pământ cu material arheologic sec. XV-XVII 2,70 – 3,00: strat de construcţie roman? 3,00 – 3,20: pietriş (steril arheologic) Ca elemente de datare pentru un eventual nivel roman (?) dispunem de materialul ceramic, (amforă, fragmente de opaiţ). Pentru epoca medievală ca elemente de datare dispunem de ceramică (cahle 23 de fragmente, 11 fragmente de vase, un vârf de săgeată şi o cataramă găsite în general în poziţii secundare (sec. XV-XVIII). Turnul de poartă de pe uliţa Podului (actuala stradă Regele Ferdinand), a fost unul dintre cele mai importante turnuri ale Clujului medieval. A străjuit principala cale de acces în oraş dinspre nord. A făcut parte din a doua incintă fortificată a oraşului, construită în urma privilegiului regelui Sigismund de Luxemburg acordat clujenilor în 1405. Anul 1477, săpată pe una dintre pietrele turnului, marchează probabil data de finalizare a lucrărilor de construcţie. Până în epoca modernă turnul se afla în grija breslei lăcătuşilor. Turnul era o construcţie masivă alcătuită din parter şi patru etaje. Poarta de la parter cuprindea toată lăţimea turnului şi era protejată dinspre exterior cu o hersă. Accesul în turn se afla la primul etaj, dinspre drumul de strajă al zidului de incintă. Etajele erau prevăzute cu fante de tragere. Cele mai multe, câte patru pe fiecare latură, se aflau la etajul superior, care era de altfel o cameră mai spaţioasă aşezată pe console. În faţa turnului se afla o barbacană, care avea menirea să apere poarta turnului. În 1544 în curtea barbacanei a fost construită o casă pentru paznic de către judele oraşului Antal Ferenczi, marcată cu o placă comemorativă. În faţa curţii se afla podul de pe Canalul Morii. Primul pod din piatră a fost construit în 1580, pe a cărui latură au montat un relief cu stema oraşului, respectiv placa comemorativă care se păstrează şi astăzi cu blazonul voievodului Cristofor Báthory. Acest pod, împreună cu turnul de poartă a suferit mai multe restaurări şi modificări până în secolul al XIX-lea. Odată cu modernizarea oraşului, ambele au fost dezafectate şi demolate începând cu anul 1870.