Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Șandric | Bogdan | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Bălășescu | Adrian | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Borlean | Oana | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Buruiană | Mihaela | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Căpiţă | Carol | Universitatea Bucureşti | |
Covătaru | Cristina | Universitatea Bucureşti | |
Cristache | Silviu | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa | |
Dimache | Mădălina | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa | |
Șerbănescu | Adrian | Universitatea Bucureşti | |
Florea | Mihai | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Frujina | Ovidiu | Universitatea Bucureşti | |
Golea | Mihaela | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Haită | Constantin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Iancu | Alina | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Lazăr | Alexandru Cătălin | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa | |
Manea | Bogdan | Universitatea Bucureşti | |
Mărgărit | Mihai | Universitatea "Valahia", Târgovişte | |
Popescu | Gabriel | Universitatea Bucureşti | |
Radu | Valentin | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Streinu | Marius | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Tufaru | Ilie Marian | Institutul Naţional al Patrimoniului | |
Vasile | Gabriel | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti | |
Vespremeanu-Stroe | Alfred | Universitatea Bucureşti | |
Zavalaş | Theodor | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa |
Situl de la Gumelniţa, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi, este binecunoscut specialiştilor şi marelui public prin prisma aşezării de tip tell de aici, care este şi situl eponim al culturii Gumelniţa. Situl este compus din aşezarea de tip tell aparţinând comunităţilor gumelniţene, din două necropole corespunzătoare aşezării respective, iar în proximitate sunt semnalate şi alte locuiri atribuite eneoliticului timpuriu... (cultura Boian, faza Vidra), eneoliticului final (o necropolă Cernavoda II), epocii bronzului (o aşezare atribuită culturii Tei), primei epoci a fierului sau culturii Dridu. De curând, din iniţiativa Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti şi Institutul National al Patrimoniului, s-a decis redeschiderea sitului de la Gumelniţa, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi, în cadrul unui program de cercetare interdisciplinar denumit Cercetarea pluridisciplinară a sitului arheologic Gumelniţa. Iniţial, în vederea decelării corespunzătoare a potenţialului arheologic actual al sitului, s-a decis organizarea unei campanii de evaluare şi diagnostic arheologic, ce s-a desfăşurat pentru o perioadă de două săptămâni, în cursul lunilor septembrie-octombrie 2017. Ulterior, pe baza rezultatelor obţinute în 2017, în 2018 şi 2019 s-a început o cercetare sistematică şi interdisciplinară a sitului respectiv, ce implică un plan multi-anual complex, ce propune o abordare modernă şi interdisciplinară a acestuia. Din nefericire, în 2020, condiţiile particulare impuse de pandemia COVID-19, nu au permis realizarea unor săpături arheologice. În schimb, echipa de proiect a realizat mai multe cercetări de teren tip survey, ce au implicat prospecţiuni de rezistivitate electrică (ERT) şi zbouri cu UAV pentru colectare de date geo-spaţiale. Sector Tell: Campania de cercetări non-intruzive (geofizice) din 2020 a constat în extinderea spre vest a investigaţiilor începute în 2018 şi continuate în 2019. Au fost efectuate zece profile de rezistivitate electrică (Electrical Resistivity Tomography – ERT), începând din dreptul celui mai vestic profil din 2019, la 2 m de acesta. Profilele au fost orientate aproximativ S-N, paralele cu cele din campaniile precedente şi cu o distanţă între ele de 2 m. Separaţia electrozilor a fost de 0,75 m, astfel fiecare profil a avut o lungime totală de 47,25 m. Configuraţia aleasă a fost dublu dipol. Scopul investigaţiilor a fost de a studia nivelele antropice eneolitice aparţinând culturii Gumelniţa, detectate în toate profilele din campaniile anterioare. Nivele antropice (arheologice) sunt prezente şi în profilele efectuate în acest an, deosebindu-se de solul natural şi de straturile de loess de sub el prin rezistivităţi mult mai mari în general, acestea variind în funcţie de materialul din care sunt constituite complexele, de starea lor generală (inclusiv de conservare) şi de activităţile din timpul locuirii şi ulterioare acesteia. Astfel, zone cu rezistivităţi de peste 70 Ohm.m au fost interpretate ca aparţinând stratului de cultură eneolitic, raportat la stratigrafie şi celelalte informaţii existente. În fig. 2 se poate observa interpretarea limitelor stratului gumelniţean prezent în primele 3 profile efectuate în 2020, cu anomalii puternic rezistive (roşu închis), ceea ce reprezintă fie complexe foarte compacte, fie complexe incendiate (fie ambele). S-a reuşit în acest fel observarea dezvoltării şi distribuţiei, precum şi aspectul acestui orizont cultural şi s-au putut distinge şi anumite intervenţii ulterioare, efectuate probabil în perioada modernă, ce au perturbat stratul/urile arheologic/e. Informaţiile obţinute ajută la o mai bună înţelegere a activităţilor comunităţilor preistorice pe panta sudică a tell-ului de la Gumelniţa, iar prezenţa unor structuri în suprafaţa arheologică S1, în colţul sud-estic al acestuia nu reprezintă un episod întâmplător, ci mai degrabă indică o stare de fapt ce caracterizează dinamica locuirilor umane, cel puţin pe jumătatea estică a pantei sudice. Sector Off-tell: În anul 2020 cercetarea s-a rezumat la colectarea datelor geo-spaţiale brute din teren, în vederea înregistrărilor planimetrice şi altimetrice. Acest tip de studiu a fost efectuat de două echipe diferite, la scări diferite, dar cu obiective similare în ceea ce priveşte analiza topografiei sitului. Echipele formate din specialişti de la Universitatea din Bucureşti şi Institutul Naţional al Patrimoniului din Bucureşti (INP) au avut ca obiectiv comun completarea zborurilor din anii precedenţi pentru crearea unor modele cât mai precise ale terenului, obţinând în acelaşi timp informaţii noi cu privire la impactul antropic asupra sitului şi a peisajului înconjurător. În acelaşi timp, acest studiu a reprezentat un experiment pentru a vedea rezultatele care ar putea fi obţinute în funcţie de mai mulţi parametri. În cazul ambelor echipe, documentarea şi colectarea datelor spaţiale s-a realizat prin tehnica fotogrammetriei, iar achiziţia datelor s-a efectuat cu ajutorul unei drone (UAV) DJI Phanton 4. Drona utilizată face parte din categoria celor medii, având sistemul de aripi rotativ (se mişcă vertical, spaţiu mic de decolare-aterizare), cu o greutate de 1.4 kg şi cu o autonomie de 28 minute. Datele imagistice au fost colectate cu ajutorul modului de zbor autonom integrat în software-ul Ground Station Pro de la DJI, fiind astfel acoperită de la înălţimea de 200 m AGL (above ground level), o suprafaţă totală de 174.82 ha (2019-2020). Cu o viteză medie de zbor, drona s-a oprit la puncte predefinite pentru capturarea imaginilor, având o suprapunere frontală şi laterală a imaginilor de 80%. Datorită condiţiilor terenului, a suprafeţei mari ce trebuia documentată, dar şi a altitudinii de zbor, georeferenţierea imaginilor a fost realizată doar cu ajutorul GPS-ului integrat al UAV-ului. Toate informaţiile colectate vor fi integrate cu cele din campaniile anterioare, în corelaţie cu carotajele efectuate şi cu prospecţiunile non-intruzive, în vederea realizării unui model de evoluţie crono-spaţială a peisajului din proximitatea sitului de la Gumelniţa. * * * Având în vedere cele menţionate mai sus, situl Gumelniţa prezintă un potenţial arheologic consistent, ce justifică pe deplin desfăşurarea unei cercetări sistematice de lungă durată, care să aducă noi date cu privire la populaţiile preistorice din zona Dunării de Jos. Obiectivele principale urmărite în campania din anul 2021 vor fi: 1. Continuarea săpăturilor arheologice şi a cercetărilor interdisciplinare din cadrul necropolei eneolitice de la Gumelniţa; 2. Continuarea cercetărilor în aşezarea de tip tell eponimă aparţinând culturii Gumelniţa; 3. Realizarea de carotaje sedimentologice şi palinologice pentru reconstituirea paleomediului; 4. Realizarea de prospecţiuni tip ERT şi GPR pe suprafaţa tell-ului, în vedere decelării zonelor ocupate de locuirea Gumelniţa; 5. Periegheze tip survey in proximitatea sitului. Tehnica de săpătură arheologică aplicată în situl de la Gumelniţa va consta în metoda micro-stratigrafică, înregistrările realizându-se în sistemul unităţilor stratigrafice (u.s.-uri), în cadrul unor registre de unităţi şi complexe, fiind utilizate fişe tipizate. Ulterior informaţiile vor fi încărcate într-o bază de date dedicată, realizată în programul Acces MS-Office. Colectarea datelor geo-spaţiale brute din teren, în vederea înregistrărilor planimetrice şi altimetrice, se va realiza cu ajutorul unui receptor GNSS (Global Navigation Satellite System), la care se adaugă o staţie totală Leica TCR 407 Power. Datele geo-spaţiale vor fi completate cu informaţii colectate prin intermediul zborurilor cu UAV-ul, dar şi prin integrarea surselor cartografice existente. Sedimentul din morminte şi din complexele cercetate a fost recoltat contextual şi ulterior sitat, tamisat şi/sau flotat. Finalizarea procesului de studiu va consta în trierea materialelor rezultate şi analizarea acestora pe categorii. Din toate complexele cercetate vor fi recoltate probe pentru datări absolute (14C), paleoparazitologie, izotopi (12C-13C/15N-16N) şi studiul materialului genetic uman fosil (A.D.N.). Materialele osteologice faunistice și antropologice vor fi prelucrate şi analizate de către echipa Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti şi a Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României. Diversele categorii de artefacte vor fi studiate și analizate în laboratoarele Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, Muzeului Municipiului Bucureşti, Institutului Naţional al Patrimoniului, Universităţii „Valahia” din Târgovişte şi Platformei ArchaeoScience#RO din cadrul ICUB, Universitatea din Bucureşti. Probele micromorfologice, palinologice şi carpologice vor fi analizate în laborator de către specialiştii Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, ai Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României şi ai Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Alte analize interdisciplinare pe diverse categorii de artefacte şi ecofacte vor fi realizate în cadrul Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei" Măgurele, dar şi în cadrul unor laboratoare din străinătate.
The Gumelniţa site is probably the most significant tell settlement North of the Danube, and it belonged to the Kodjadermen – Gumelniţa - Karanovo VI civilisation that lived in the Balkan area in the second half of 5th millennium BC. The Gumelniţa site is well known for archaeologists especially for the tell settlement, but in the proximity of it more sites belong to various periods (e.g., Neolithic, Copper Age, Bronze Age, etc.) are documented. The tell being on an erosion loess island from the terrace shows an impressive image from the ground-level. The erosion loess island is surrounding at east and north by the high terrace of the Danube River, and at south and west by its floodplain. Though from the ground level, it appeared to have the shape of an elongated mound, the aerial photos show that the erosion witness has a rectangular shape, with a length of 272 m and a width of 227 m, the maximum altitude being of 38 masl. The archaeological stratigraphy has a thickness of over 4 m, the discoveries being attributed to the Gumelniţa culture, A2 and B1 phases. The absolute chronology of the tell settlement based on the radiocarbon dating is 4448-4263 cal.BC with a 95.4% probability.
Unfortunately, in 2020, the particular conditions imposed by the COVID-19 pandemic did not allow archaeological excavations. Instead, the project team conducted several field surveys, which involved electrical resistivity (ERT) surveys and UAV flights to collect geo-spatial data.
V. Dumitrescu 1925. Fouilles de Gumelniţa, Dacia II, p. 29–103.