Ca urmare a dosarului nr. 4458/29/10/2019 depus la secretariatul Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, în perioada decembrie 2019 – februarie 2020 s-a efectuat cercetare arheologică preventivă, în conformitate cu contractul încheiat între beneficiar şi Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, precum şi în baza autorizaţiei pentru cercetare arheologică preventivă nr. 703/02....12.2019 emisă de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Zona cercetată: suprafaţa afectată de proiect, degajată de resturile fostei case din perioada interbelică, demolată în vara anului 2019. Scopul investiţiei: CONSTRUIRE LOCUINŢĂ S+P+2, introducere utilităţi ŞI ÎMPREJMUIRE TEREN, punct lucru Târgovişte, str. Calea Domnească nr. 198 Echipa de cercetare: arhg. expert, dr. Florin Gabriel-Petrică (responsabil ştiinţific), dr. Minodora Cârciumaru, drd. Mihai Claudiu-Năstase, drd. Lupu Florin, drd. Leu Marian. În perimetrul respectiv nu au mai avut loc anterior cercetări arheologice, însă, cercetările din iarna 2019-2020, sunt, aşa cum se va vedea, în completarea observaţiilor arheologice din vara anului 2013, realizate în imediata apropiere a obiectivului nostru. Cercetarea noastră a avut ca scop săparea întregii suprafeţe de teren, spre a putea oferi o bună înţelegere a situaţiei arheologice. În anul 2013, cu ocazia unor lucrări edilitare de introducere a unor conducte de canalizare s-au interceptat în zonă niveluri de activităţi antropice de vârstă medievală, databile în sec. XIV-XV. Este vorba de un cuptor de ars ceramica şi resturile unui atelier, din care s-au recuperat mai multe obiecte feroase. Pentru o cât mai bună evidenţiere a stratigrafiei zonei şi cercetare a eventualelor complexe a fost deschisă o secţiune S1, orientată nord-sud, şi o alta S2, perpendiculară pe S1. Alte trei casete au fost trasate pe latura de est a imobilului propus, astfel încât întreaga arie afectată de proiect să fie acoperită arheologic. S1/nord-sud/11,5x1,5 m (17, 25 mp) S2/est-vest/3x1m (3mp) C1/colţul de nord est/3x2,5 m (7, 5 mp) C2/colţul de nord-vest/2x2 m (4 mp) C3/la vest de C1/2x2 m (4 mp) Aceste suprafeţe cercetate şi-au atins scopul propus, fiind concludente pentru aria proiectului propus. În timpul cercetării au fost interceptate numeroase fundaţii de beton ale imobilului demolat, precum şi pivniţa (parţială) a casei. O serie de complexe descoperite în timpul cercetării, aşa cum se va vedea, au fost afectate în diferite proporţii de aceste fundaţii. Facem precizarea, încă de la început, ca majoritatea complexelor descoperite sunt reprezentate de o serie de gropi circulare, folosite ca gropi de depozitare, cuptor de oale, toate sfârşind prin a fi folosite ca gropi menajere. O descoperire insolită a avut loc în C1, fiind reprezentată de un schelet, înhumat creştineşte. Toate descoperirile se încadrează în orizontul cronologic al sec. XIV-XVI Stratigrafie generală: La partea superioară a terenului, pe toată suprafaţa sa, se găsesc resturile de materiale de construcţii – moloz, provenite de la demolarea imobilului care se afla pe acest teren. Imobilul era prevăzut în partea centrală cu o pivniţă, actualmente umplută cu moloz. Edificată în sec. XX, casa şi pivniţa nu au prezentat interes arheologic deosebit. Fosta casă era aşezată pe fundaţii de beton simplu, interceptate des în timpul săpăturilor. Sub nivelul de dărâmături se constată faptul că apar nemijlocit straturile de cultură materială medievală. Presupunem că în sec. XX, în momentul construirii casei, s-a procedat la o răzuire şi nivelare a terenului. Această suprafaţă de teren, aflată vis-a-vis de curtea domnească ne-a suscitat un interes deosebit în timpul cercetării. Sub nivelul stratigrafic al sec. XX, s-a interceptat un nivel pe bolovani, care este, în fapt, o nivelare şi totodată o cotă de călcare a terenului, corespunzătoare cronologic perioadei medievale sau mai curând premoderne. Sub acest nivel de bolovani de mărime medie, pe alocuri gros de cca. 0,20 m, s-au întâlnit urmele unei activităţi meşteşugăreşti ce a presupus arderea/combustia. S-au descoperit mai multe gropi circulare, dintre care una era racordată la o gură de ardere. Este vorba de un cuptor de mici dimensiuni, de ars oale de lut. Nu a fost interceptată nicio structură de locuit. Insolită a fost descoperirea în C1 a unui schelet, mormânt izolat de altfel, orientat creştineşte (cu axele uşor deviate spre nord şi sud), cu mâinile aşezate deasupra bazinului, fără inventar. Databil în perioada medievală, probabil anterior sec. XV. A fost dus spre expertiză d-lui Gabriel Vasile, cercetător la Institutul de Arheologie - Vasile Pârvan – din Bucureşti. S1 - nord-sud - 11,5 x 1,5 m (17,25 mp) Planimetrie: s-a descoperit în capătul de nord resturile de ardere (cenuşă) ale unui cuptor (groapă circulară cu diametrul de 100 cm), precum şi resturile unei platforme din cărămidă arsă şi lespezi mici de piatră, reprezentând gura instalaţiei de ardere. La mijlocul secţiunii a fost interceptată intrarea în pivniţa casei de sec. XX. În jumătatea de sud a secţiunii au apărut două gropi, dintre care una circulară iar una neregulată, în care s-au găsit câteva resturi menajere, servind aşadar, în final, ca gropi de gunoi. Stratigrafie: la partea superioară moloz şi resturi de la demolarea casei anterioare, precum şi o fundaţie de beton a acesteia. Urmează nemijlocit, semn al unei răzuiri la un moment dat a terenului, o lentilă groasă de 0,30 m de pământ amestecat cu cenuşă. La adâncimea de 0,60 m a fost interceptată o platformă de cărămidă arsă şi lespezi mici de piatră care era orientată spre o groapă circulară, în care au fost aruncate pământ şi resturi menajere (oase, ceramică, cărămizi sparte, etc.) Acest complex, care este un cuptor simplu de ars oale a fost numit Cx 1. Groapa circulară era secţionată pe jumătate de fundaţia de beton a casei de sec. XX. În partea centrală a S1 a fost interceptată intrarea în pivniţa casei, umplută cu moloz recent. Nu a prezentat interes arheologic. În jumătatea de sud a S1, stratigrafia se prezintă în felul următor. Aici nivelurile de demolare ale casei sunt mai pregnante, în sensul că au fost interceptate si gropi din care s-au excavat şi ziduri ale casei contemporane, ceea ce a dus la distrugerea unei mari părţi din teren, până la adâncimi de 1,20 m. Au fost interceptate părţile inferioare ale unor complexe (numite Cx2 şi Cx3), o groapă circulară, cu diametrul de 1,40 m şi o altă groapă, neregulată ca formă, distrusă de săparea pivniţei. S2 - est-vest – 3 x 1 m (3 mp) A fost trasată perpendicular pe S1, ţinându-se cont de apariţia Cx1 şi a gurii de ardere. Şi aici au fost prezente şi foarte vizibile urmele activităţii meşteşugăreşti, constând în straturi masive de cenuşă sau pământ amestecat cu cenuşă (vezi desen cu profilul nordic S2). În axul secţiunii, cu verificare pe profilul nord, a fost identificată o altă groapă circulară (Cx4), cu diametrul de 1,40 m, adâncă de 2,20 m, faţă de nivelul de pietriş, care marchează scoaterea sa din funcţiune. La adâncimea de 100 cm, în interiorul ei a fost descoperit un pat gros de pietriş cu urme de arsură. A servit, cel mai probabil, tot în contextul activităţii meşteşugăreşti amintite mai devreme. A devenit şi ea groapă de gunoi, fiind aruncate în interior resturi ceramice smălţuite în verde, fragmente de cahlă, cărămizi sparte, pământ, oase de animale. Din punct de vedere al relaţiei cronologice cu cuptorul din S1, se constată o uşoară anterioritate lui a Cx4 faţă de Cx1. În fapt, toată această zonă a oraşului a servit, în perioada cronologică a sf. sec. XIV şi începutul sec. XV (poate către 1420), ca zonă de activităţi meşteşugăreşti. Casetele C2 - colţul de nord-vest – 2 x 2 m (4 mp) şi C3 - la vest de C1 – 2 x 2 m (4 mp) au prezentat şi ele un interes deosebit. În particular, în C2 a fost întâlnită nivelarea cu bolovani de rău, care a suprapus/căpăcuit o altă groapă circulară (şi ea distrusă pe jumătate de o fundaţie de beton), din care a fost extrasă un fragment de cahlă deosebit ca tipologie. C1 - colţul de nord est – 3 x 2,5 m (7,5 mp) Singura descoperire notabilă este mormântul de înhumaţie, descoperit la adâncimea (cota de săpare a casetei) de 0,80 m. Din păcate, demolarea şi răzuirea terenului din 2019 s-a realizat aproape de nivelul de înhumare (spre vest), încât puţin a lipsit să nu fie distrus. Considerăm că este un mormânt izolat – C3 a fost trasată special pentru a controla zona de alte eventuale înhumări, dar nu s-au mai descoperit altele – databil în sec. al XIV-lea, poate chiar mai vechi (osemintele sunt trimise spre expertiză). Nu a avut inventar, înhumatul a fost depus într-o groapă simplă, fără coşciug, fără inventar. Nu este orientat foarte corect pe axa est-vest, ci are o poziţie mai curând nord-vest – sud-est. Această zonă în care a avut loc cercetarea, care se întinde destul de mult, de la sud de cartierul săsesc (actualmente Piaţa 2 Brazi), incluzând perimetrul curţii domneşti, intrarea în Muzeul de Istorie, până în zona Mănăstirii Stelea - deci pe o lungime de aproximativ 300 - 400 m, au fost descoperite de-a lungul timpului asemenea instalaţii simple de ars oale. În momentul de faţă al cercetării noastre, credem că apariţia curţii domneşti şi transformarea zonei de care amintim în zonă urbană de locuit, a determinat încetarea activităţilor care presupuneau combustia pe scară mare. Nivelarea cu pietriş mediu, pe alocuri destul de groasă, a întregii zone cercetate de noi, umplerea gropilor cu deşeuri menajere, databile în prima jumătate a sec. al XV-lea, indică faptul că zona a primit o altă funcţiune urbană.