Punctul arheologic „Construire Corp 2 al Liceului Teoretic Nikolaus Lenau pentru Şcoala Gimnazială Nikolaus Lenau” este amplasat la 0,33 km N faţă de Catedrala Romano-Catolică Sfântul Gheorghe din Timişoara, la 0,4 km NE faţă de Spitalul Clinic Municipal din Timişoara şi la 0,18 km SSE faţă de calea ferată Timişoara-Lugoj. Din punct de vedere administrativ aceasta se află în teritoriul localităţii Timişoara, la... limita cartierelor Cetate şi Sever Bocu. În arealul cuprins între strada Oituz şi calea ferată Timişoara-Lugoj, au fost realizate anterior prezentei cercetări alte două investigaţii cu caracter preventiv: una în subsolul clădirii aparţinând Facultăţii de Muzică şi Teatru (nota 1), iar cealaltă în jurul clădirilor Institutului de Cercetări Avansate de Mediu al Universităţii de Vest din Timişoara (nota 2). Cercetarea arheologică a vizat o suprafaţă de aproximativ 4000 m2, obiectivul principal al acesteia fiind descărcarea de sarcină arheologică (Pl.1/1). Au fost investigate astfel complexe care au confirmat extensia şi în această zonă a cartierului Palanca Mare, suburbie a oraşului Timişoara din perioada stăpânirii otomane. Totodată au fost surprinse şi părţi ale fortificaţiei bastionare a Timişoarei din perioada modernă. În colţurile de nord-est şi sud-vest ale suprafeţei au fost cercetate complexe de locuit, anexe gospodăreşti sau fântâni. Locuinţele sunt de tip bordei, de formă circulară, acestea având de regulă dimensiuni mari cuprinse între 7 şi 9 m2 (Pl.2/1-2). Anexele gospodăreşti sunt reprezentate de gropile de provizii şi cele menajere. Acestea au formă circulară şi diametre la gură cuprinse între 2 şi 2,5 m, fiind surprinse pe adâncimi cuprinse între 0,2 şi 0,8 m. Au fost cercetate şi două fântâni (Pl.2/3-4), una dintre acestea fiind prevăzută cu ghizd de lemn care însă s-a păstrat precar (Pl.2/3). Atrage atenţia un complex a cărei umplutură este caracterizată de arsură, pe suprafaţa căruia au fost găsite două piese din fier de tip polearm (Pl.2/5). Din perioada modernă au fost identificate părţi din fortificaţia bastionară a Timişoarei, reprezentate de escarpa şi contraescarpa Contragardei IX (Pl.1/2-3). Escarpa contragardei a fost surprinsă pe o lungime de 60,3 m. Lăţimea zidului variază între 1,3 şi 1,5 m, faţa zidului fiind orientată spre nord-est. În partea dinspre sud-vest zidul are adosaţi zece contraforţi de formă trapezoidală. Aceştia au lungimi de 1,8-1,9 m şi lăţimi de 1,6 (baza mare a trapezului) şi 1,2 m (baza mică a trapezului). Distanţa dintre contraforţi este cuprinsă între 4 m şi 4,4 m. Acest zid se află într-o stare de conservare precară, fiind demantelat până la cota nivelului cu complexe aparţinând Evului Mediu Târziu. Contraescarpa a fost surprinsă pe o lungime de 22,1 m şi o lăţime de 0,85 m. Faţa zidului este orientată spre sud-vest, iar spre nord-vest au fost identificaţi patru contraforţi de formă trapezoidală. Dimensiunile acestora se leagă de o lungime de 1,7 m, şi lăţimi care variază între 0,9 şi 1,3 m. Aceştia sunt dispuşi la distanţe egale unul de celălalt şi anume 4,6 m. Zidul păstrează între 15 şi 21 de asize de cărămidă legate cu mortar (faţă de cota şanţului). Contraescarpa se află într-o stare de conservare relativ bună, doar în colţul de nord-vest ductul acesteia fiind reconstituit pe baza dispunerii spaţiale a contraforţilor. Aici zidul contraescarpei fiind demantelat pe o adâncime mai mare. Interesant este faptul că, spre deosebire de restul segmentelor de fortificaţie cercetate, aici zidurile au fost clădite direct pe sol fără ca fundaţia să fie amenajată cu acei stâlpi din lemn cu rol de stabilizare a solului (Pl.1/4-5). Tot din perioada modernă datează şi cele trei morminte surprinse în spatele zidurilor (Pl.2/7-8) şi fragmentul de canalizare amplasat în zona dintre cele două ziduri (Pl.2/6).