Biserica reformată din comuna Coşeiu se ridică pe un promontoriu al localităţii, pe parcela parohiei reformate. Promontoriul este aflat la confluenţa a două cursuri de apă cu debit fluctuant. Siturile arheologice, identificate prin material arheologic în anul 2007 la cercetarea bisericii, sunt foarte probabil amplasate pe platoul superior al promontoriului (cf. PUG comună), nu pe pantele acestuia unde a fost ef...ectuată cercetarea preventivă pe suprafaţa afectată de proiectul investiţional. Diferenţa de nivel între baza promontoriului şi platoul superior este de 15m. Prima cercetare arheologică sistematică în Coşeiu, la acest obiectiv ecleziastic a avut loc în anul 2007. În perioada 2007 au fost realizate 9 sondaje arheologice la Biserica Reformată din Coşeiu, judeţul Sălaj. Obiectivul cercetării a fost acela de a identifica structurile zidite ale construcţiilor de sub actualul nivel de călcare, demolate anterior, dar şi urmărirea stratigrafiei din interiorul şi din jurul acestora, a datelor tehnice legate de acestea şi de biserica actuală şi a informaţiilor privind habitatul uman şi al acţiunilor antropice din spaţiul pe care a fost amplasat edificiul. Cercetările au fost organizate de Asociaţia Culturală Hieronimus din Braşov. - Aşezare neolitică surprinsă sporadic prin fragmente ceramice mărunte - Aşezare La Tene (sec. 3-2 î. Chr.) caracterizată printr-un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice modelate cu mâna şi la roată, altele cu grafit în pastă specifice acestei perioade. - Aşezare medievală timpurie presupusă datorită descoperirii unor fragmente ceramice ornamentate cu linii incizate în val (sec 11?). - Bula papală, care s-a păstrat până în zilele noastre, descrie sumar mănăstirea consacrată Sfântului Duh, care avea biserică, cimitir, turn, clopot, claustru, cameră de dormit şi alte încăperi pentru fraţii minoriţi. În această primă etapă nava este prevăzută cu trei bolţi presupuse prin descoperirea, pe latura nordică, a doi contraforţi perpendiculari pe zid. Probabil acestei faze îi corespunde şi primul nivel de călcare din cor (lungime 11 m până la absidă) şi nivelul de construcţie al bisericii. Obiectivele cercetării Obiectivul principal al cercetării preventive de la Coşeiu din punctul în care se intenţionează construirea Sălii de ceremonii funerare şi împrejmuire, l-a constituit eliberarea terenului de sarcină arheologică în vederea predării amplasamentului pentru ridicarea edificiului. Stratigrafia staţiunii arheologice de la Coşeiu, precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Toate aceste aspecte au părut dificil de sesizat, mai ales datorită faptului că situl a fost afectat, de-a lungul timpului, nu doar de eroziunea naturală, dar mai ales datorită construcţiilor edilitare (biserica monument, casa parohială, Dispensarul uman al comunei, fose septice, canalizări, împrejmuiri, gropi menajere moderne) şi lucrările agricole. Rezultate şi interpretarea lor: Pe baza ceramicii descoperite în complexul C3, modelată exclusiv la roată, cuptorul poate fi datat larg în sec. 3 a.Chr. Recipientele, de la care provin cele câteva fragmente ceramice, sunt strachini, castroane şi vase mai mari. Toate au fost arse reducător, culoarea maronie, prezentă la unele fragmente, fiind determinată fie de controlul defectuos al tirajului, fie de o ardere secundară oxidantă. Un fund de oală atrage atenţia prin prezenţa unor linii incizate care nu sunt specifice olăriei celtice. Cuptorul nu este o prezenţă insolită la nivelul Sălajului. Două astfel de instalaţii au fost descoperite în cursul săpăturilor de pe Centura Zalăului. Acestea au funcţionat în sistem de baterie deservite de o groapă în care din cuptoare era trasă cenuşa, dar şi ceramica rebutată. În cazul de la Coşeiu, cuptorul nu prezenta groapă de deservire, iar alimentarea se făcea dinspre pantă, cenuşa fiind trasă spre gura instalaţiei, de acolo şi coloritul cenuşiu, negricios al umpluturii din acel segment. Scurtă descriere a descoperirilor: Complexul C1: Tip complex: Groapă menajeră (latrină?). Locaţie: S6, extremitatea nord-vestică, conturată la imediat la decapare, pornind de la suprafaţa solului, adâncimea -0,0-1,5m. Formă probabil patrulateră, surprinsă pe 1,5m în profilul nordic şi pe 0,3m în cel vestic. Datarea complexului: epoca contemporană, înc. sec. 20. Elemente de inventar: Sol negru granulos cu fragmente de cărămidă spartă, Sol maroniu cu fragmente de cărămidă spartă, Sol negru argilos cu fragmente de cărămidă spartă. Complexul C2: Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: S7, conturat la adâncimea -0,7m. Diametru 0,45m, adâncimea 0,10m. Datarea complexului: epoca modernă, sec. 19-20. Elemente de inventar: Sol argilos cu arsură neagră antrenat din Cx 3. Complexul C3: Tip complex: cuptor de olar fără amenajări speciale de tip groapă de deservire. Locaţie: S7 şi martorul dintre S7 şi S8. Conturat la adâncimea -0,50m. Orientare aprox. S-N. Dimensiunile cuptorului: lungime 2m, lăţime 1,25-1,50m. Cuptorul prezintă un perete median, cruţat în lutul local în care a fost săpat. Lungimea peretelui ars la roşu este de 1,50m. Pereţii laterali ai cuptorului, în zona camerelor de ardere, au culoarea roşie de la temperatura generată de instalaţia de coacere a vaselor şi prezintă grosimi variabile determinate de intensitatea focului (0,05-0,12m). Adâncimea păstrată a camerelor de ardere este de 0,35m şi prezintă umpluturi asemănătoare de lipitură de cuptor, fragmente din grătar şi fragmente ceramice celtice modelate la roată în arsură roşie (spre fundul cuptorului) şi negricioasă (spre gura cuptorului). Datarea complexului: epoca La Tene, sec. 3 a.Chr.. Elemente de inventar: ceramică celtică modelată la roată, fragment de lipitură de cuptor şi de grătar. Fragmentele de grătar au max. 0,15m grosime, iar perforaţiile păstrate au diametre de max. 0,04-0,05m. Elementele cuptorului au fost realizate din lut local amestecat cu pietriş cu bobul mare amestecat cu paie, dar arderea, deşi la temeratură mare, nu a dat consistenţa conferită recipientelor arse sub bolta acestuia. Complexul C4: Tip complex: groapă de stâlp. Locaţie: martor dintre S7 şi S8, conturat la adâncimea -0,70m. Diametru 0,55m, adâncimea 0,20m. Datarea complexului: epoca modernă, sec. 19-20. Elemente de inventar: Sol argilos cu arsură neagră antrenat din Cx 3. Tehnici de cercetare utilizate: Campania anului 2020 a constat în trasarea a 11 unităţi de cercetare acoperind toată zona afectată de proiect (planşa 2-4). Materiale arheologice au apărut doar în complexul C3 identificat în S7 şi martorul dintre S7 şi S8. S-a optat pentru decapare mecanică datorită resturilor vegetale (zona a fost livadă neîntreţinută în ultimii ani) şi a rocii sterile sesizată imediat sub humus. Săpătura manuală a venit în completarea celei mecanice în momentul identificării complexelor arheologice în extremitatea vestică a suprafeţei cercetate. Obiectivele cercetărilor viitoare: publicarea rezultatelor cercetării într-o revistă de specialitate. Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare: Nu este cazul